3,671 matches
-
cu flori roșii și împodobită cu paiete aurii, peste care avea o bundiță albă mărginită la mâneci, la gât și la poale cu blăniță, și cizmulițe albe din piele. Voalul diafan îi atârna peste părul auriu ce-i cădea în bucle până la umeri și o cunună din flori de lămâiță, simbol al purității sale îi încununa capul. În ochi ei albaștri ca cerul tremurau lacrimi de fericire și părea o zână din cărțile de povești din care le citea în serile
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
la șolduri, cu mâni și picioare mari de caro se jena, nici nu părea tânără, deși avea numai 19 ani. Alături de ea, Lică, subțirel, sprinten, cu figura plăcută, cu ochii vioi de veveriță, părul negru din care se lăsa o buclă mare pe frunte, cu mâinile și picioarele mici și subțiri și dinții albi mărunți, avea aerul unui țingău. Venea pe la Sia în fiecare seară cam pe la aceeași oră, când știa că e mai liberă. De altfel, fata luase de la început
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
o duse la ea în odaie. Acolo scoase din șifonier caseta misterioasă și-i arătă conținutul: cărți poștale cu Vergissemeinnicht de la Rim, o șuviță de păr 'fgatî cu o panglică într-o ramă de carton, de unde fotografia fusese scoasă. Era bucla lui Lică ștrengarul, care de-atunci crescuse la ioc. îi arătă la urmă o hârtie galbenă cu ștampile. Actul de naștere ai unui "prunc de sex feminin din mamă: Domnișoara Elena Gugiu și tată necunoscut". Cum Nory se uită la
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
Așadar, domnul de la cinematograf, domnul cu profil interesant, cu rictus în colțul gurii, era Lică! Lică, fără de mustață mică, cu desenul gurii liber de umbră, cu gropița pe care o dezmierda vârful castaniu al mustății schimbată în dungă. Lică, fără bucla pe frunte, tuns scurt; Lică, prelucrat treptat de progres, de frizer, și de atâta suferință cit putea încape în el. In biserică, după stâlp, Lică, deși niciodată nu-și aducea aminte, își amintise: copilul luat în birjă ca un pachet
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
uimim pe învățătoare, S-avem zece la testare. A este bun la dialog Și e primu-n catalog. Ă ca un A cu pălărie, Multe face, multe știe. Î a intrat mai pe furiș, Pe cap cu-n acoperiș. B două bucle are-n față, Și ușor el se învață. C ca un ou pe jumătate, Puțin aplecat de spate. D dragon răsucit el este, Personaj dintr-o poveste. E ca o trompă încurcată, Elefant rezultă-n dată. F frunză verde cu
Alfabetul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83645_a_84970]
-
Pe care-l înfiletează. T ca un stâlp pus în picioare, El stă locului nu sare. Ț are codiță la bază, Diferența e în frază. U așa face trenu-n gară Când apare prima oară. V linii arcuite are, Cu o buclă-n sus răsare. W sunt doi semeni laolaltă, Nu se despart niciodată. X două C-uri spate-n spate, Cu o bară sunt legate. Y,Z -tul, Ele încheie alfabetul!
Alfabetul by Alin Gabriel Caras () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83645_a_84970]
-
Celso și Daniel ca să-ți ofere o băutură răcoritoare, unde tradiția să fie o podoabă primită sau o amintire, nu o povară pe care s-o purtăm mereu cu noi. Susan văzu cum Îmbătrînește palatul Într-o clipă; Își ridică bucla blondă care-i căzuse pe frunte și descoperi că palatul ei era extrem de vechi, i se păru că simte chiar miros de mucegai. Înțelese atunci că niciodată casa nu fusese pe gustul ei, că numai lui Îi plăcea, eu aveam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
la palat. Celso și Daniel, cum nu se poate mai eleganți, se plimbau prin saloane ducînd tăvi cu gustări și aperitive. Susan, frumoasă ca Întotdeauna, triumfa. Avea un gest Încîntător cînd Își scutura capul pe spate pentru a-și aranja bucla blondă care-i cădea pe frunte; rîdea și atunci bucla Îi aluneca ușor acoperindu-i fața și toți amuțeau În timp ce ea dădea capul pe spate, abia ajutîndu-se cu mîna, cu vîrful degetelor; bărbații duceau paharele la gură cînd bucla revenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
eleganți, se plimbau prin saloane ducînd tăvi cu gustări și aperitive. Susan, frumoasă ca Întotdeauna, triumfa. Avea un gest Încîntător cînd Își scutura capul pe spate pentru a-și aranja bucla blondă care-i cădea pe frunte; rîdea și atunci bucla Îi aluneca ușor acoperindu-i fața și toți amuțeau În timp ce ea dădea capul pe spate, abia ajutîndu-se cu mîna, cu vîrful degetelor; bărbații duceau paharele la gură cînd bucla revenea la locul ei, conversația se lega din nou pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
aranja bucla blondă care-i cădea pe frunte; rîdea și atunci bucla Îi aluneca ușor acoperindu-i fața și toți amuțeau În timp ce ea dădea capul pe spate, abia ajutîndu-se cu mîna, cu vîrful degetelor; bărbații duceau paharele la gură cînd bucla revenea la locul ei, conversația se lega din nou pînă la viitorul hohot de rîs. Ceva mai Încolo, Juan Lucas comenta partidele de golf din ziua aceea Împreună cu alți trei jucători și din cînd În cînd rîdeau și aveau o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atunci n-o să-i mai dăm voie s-o fure și altă dată. — Avea o Întîlnire! strigă Bobby, care se Învîrtise tot timpul prin apropiere. Un hohot general, rîdeau cu toții și duceau paharele la gură, Susan Își aranja din nou bucla de păr blond. Ducea o viață fericită alături de Juan Lucas și de prietenii lui, erau acum de față prietenii preferați, cei care știau să trăiască fără probleme. Era și arhitectul ales pentru construirea noii case. „Nu-i un băiat rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ești naivă, Susan... Juan Lucas voia să vorbească despre toate astea, să-și ușureze sufletul, ca să nu-și mai amintească de ele, să le uite complet Înainte de a se Întîlni cu prietenii, dar Susan lăsa vîntul să se joace cu buclele părului ei și continua să se refugieze În dosul lentilelor de la ochelarii de soare, complet absentă, ca și cum l-ar ignora, la ce se gîndea oare? — Susan, aprinde-mi o țigară, te rog... SÎnt În cutia din dreapta... Susan. — Da, Juan. — Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
el era artistul. Juan Lucas voia, de exemplu, un acoperiș de țiglă În partea asta, dar arhitectul spunea: țiglele sînt bune În țările ploioase, dar la Lima n-aveau nevoie de așa ceva, era absurd. CÎt despre Susan, Își aranja seducătoarea buclă de păr care-i căzuse pe frunte și spunea că-și dorește un conac de tip rancho mexican cu un patio acoperit cu dale, ca să poată pune acolo caleașca proaspăt vopsită și restaurată. Ideea asta i se părea mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
spre sacristie fără să facă nici cel mai mic zgomot, de parcă ar fi plutit prin aer, se auzea numai foșnetul sutanei, așa foșnesc pesemne aripile Îngerilor cînd se Înalță la cer și mama e aici lîngă mine, i-a căzut bucla pe ochi, ce frumos Îi atîrnă pe frunte, a uitat să și-o dea pe spate fiindcă ascultă cu atenție slujba, cu bluza albă fără dantelă, nemachiată, cu ochii ațintiți la altar, dar parcă e cu gîndul În altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și distrați și făcînd un efort disperat de a se Întoarce la realitate și de a-și aduce aminte că gazpacho este un fel de supă care-i place lui Juan Lucas În octombrie și că se servește rece; minunata buclă de păr Îi căzu pe frunte, umbrindu-i o clipă fața. Văzînd că o prindea Între degete și o așeza la loc, scuturîndu-și ușor capul pe spate, Julius, care Își ținuse pînă atunci respirația, răsuflă ușurat și spuse repede restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
minunat joc de șah, Închipuirea sau simulacrul unei bătălii pe care ei o purtau În joacă Împotriva scurgerii timpului, Împotriva tuturor lucrurilor care nu erau la fel ca ei; Își făcea apariția Juan Lucas și o săruta pe frunte, sub bucla rebelă, pe Susan, o regină care-și bea ceaiul, o saluta pe prietena cea mai slută a nevesti-mi: cînd o să vedem și noi cîinii ăia atît de faimoși? așa, numai ca să spună ceva, de parcă se Îndreptase spre o muncă ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
atîrnîndu-i În mîna stingă și cu un tricou alb pe gît, de parcă ar fi jucat tenis toată dimineața. „Oh my Good!“, Își spuse Susan văzînd corcitura aceea plină de zulufi enormi, cu părul ca de la permanent, strălucitor și cu cîteva bucle care mai păstrau culoarea tutunului de la ultima oxigenare. Fiindcă susnumitul Abraham Își deschidea buclele cu apă oxigenată și acum, cînd se aflau față În față cu el, Susan și Juan Lucas putură simți amestecul de briantină, parfum și transpirație pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
jucat tenis toată dimineața. „Oh my Good!“, Își spuse Susan văzînd corcitura aceea plină de zulufi enormi, cu părul ca de la permanent, strălucitor și cu cîteva bucle care mai păstrau culoarea tutunului de la ultima oxigenare. Fiindcă susnumitul Abraham Își deschidea buclele cu apă oxigenată și acum, cînd se aflau față În față cu el, Susan și Juan Lucas putură simți amestecul de briantină, parfum și transpirație pe care-l răspîndea noul servitor. Juan Lucas servi două gin and tonics, puse cuburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
Cajahuaringa. Tot el i-a aranjat pieptănătura veche, fiindcă după ce s-a terminat parada ea i-a cerut să-i facă părul ca Înainte, să i-l mai tapeze puțin și să i-l facă tot așa, despletit și fără bucle cum Îi plăcea ei, fiindcă mîine o să joace tenis ori o să călărească, Încă nu știa. Maruja prezentase și ea parada model, dar asta fusese anul trecut, cînd după deliberarea juriului a obținut premiul doi la concursul „Toate plajele țării mele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
scena și Juan Lucas avea de gînd să-l Întrebe: se poate ști de ce rîzi, tinere?, dar În clipa aceea Susan, fermecătoare, așezată Într-un capăt al mesei, ridică privirea pe deasupra sfeșnicelor cu douăsprezece luminări aprinse și, dîndu-și pe spate bucla blondă, zîmbi anunțînd prin dulceața trăsăturilor feței intrarea În sufragerie a oaspeților veniți de la drum. — Somnoroșilor, spuse, bătînd cu degetul În piciorul unui sfeșnic din fața ei. „La dracu’!“ se gîndi să trîntească Lang al IV-lea, descoperind fața zîmbitoare a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
tîrziu beau cu toții și ciocneau cupele, fără a reuși să spună niciodată pentru ce sau pentru cine Închinau, spuneau „noroc“! și nimic altceva. Ce drăguț! So sweet! exclamă Susan pe neașteptate, scuturînd din cap pentru a-și da pe spate bucla blondă, fiindcă avea amîndouă mîinile ocupate cu pachețelul deschis și cartea de vizită. — Ce drăguț din partea lui! repetă, citind cartea de Vizită. Lester ne trimite prin fiul său cheia de aur a noii sale case din Boston, casa e a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
imitând orice nou-venit. Inutil. Tăcerea nu-l poate ascunde. Îl citesc din hârțoage, îl scot afară prin cuvinte. Îl amestecă, îl împing mai departe, îl refac de la zero. Cuvinte fără limbă. El, limbă fără cuvinte. Mark Schluter. Pantofi, cămașă, serviciu. Bucle mari din el. Pași pe care-i face. De jur împrejur și de-acolo înapoi. Repetă cum se cere. Ceva ia formă, un „el“ suficient de mare ca să se cațăre la loc în el. În larmă și goană, el rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
-mi fie bine singură, undeva departe. Uite ce departe am ajuns! South Sioux. Toată lumea se întoarce acasă, la un moment dat. Ea dădu drumul unui râs plin de flegmă. N-am plecat niciodată cu adevărat! M-am blocat într-o buclă idioată. Își flutură mâna în aer. Mai rău decât nenorocitele alea de păsări. El tresări, dar o iertă. După masă, văzură noi apariții: codroși-de-pădure, fâse, un aușel-cu-cap-galben solitar, chiar și un mascul rătăcitor de ciocănitoare a lui Lewis, aflat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
cu strigătele lor preistorice splendide și asurzitoare, un râu șerpuitor de cocori, întins pe tot cerul, cu afluenți care curg zile de-a rândul. În creierul păsărilor trebuie să existe niște simboluri, ceva care le spune iarăși. Fac o singură buclă continuă și repetitivă de câmpii, munți, tundră, munți, câmpii, deșert, câmpii. Fără vreun semnal clar, stolurile astea urcă, într-o spirală lentă, coloane imense și șerpuitoare de curenți calzi pe care, dintr-o singură privire aruncată părinților săi, pasărea cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe dracu’ și spărsese cu pumnul panourile din lemn de arțar ale ușii dormitorului, ajungând până la urmă la urgență, cu trei oase rupte la mână. Și mai fusese și ziua aceea când o Joan Schluter isterică încercase să-i reteze buclele fiului ei, după ce Mark și Cappy se certaseră din cauza bretonului lui. Băiatul de șaptesprezece ani explodase, dând cu piciorul în aragaz și amenințându-și ambii părinți că-i va da în judecată pentru că-l maltratau. De fapt, chiar și Capgrasul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]