3,188 matches
-
sale. Și ce mese și hore se încingeau la acele sărbători, de răsunau munții si văile de veselia sebeșenilor. „Cum ai putea uita așa ceva?”, mă-ntreabă nea Mitică, zâmbindu-mi. Crăciunul „De Crăciun, noi copiii și tinerii eram cei mai bucuroși dintre toți - spune Dumitru Sinu -. În dimineața de Ajun, ne strângeam la capul satului, să ne organizăm și să mergem la colindat. Cei din josul satului, dormeau la Gheorghe, sau la Dumitru. Cei din mijloc, la Vasile sau la Aurel
SEBEŞUL DE SUS – CU NEA MITICĂ PRINTRE AMINTIRI (CAPITOLUL XXX) de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 326 din 22 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357387_a_358716]
-
film. Cele câteva becuri cu neon de pe strada principală erau singurele care spărgeau liniștea cu bâzâitul lor. -Mai fraților, filmele astea cu soldatul sovietic mereu victorios mă c-am inervează! -Lasă Gabi, sunt frumoase și ele, interveni Popescu. Să fim bucuroși că nu ne-a văzut directorul. Alfel mâine am fi fost scoși în careu și eliminați pe trei zile. -În fiecare seară se duce în control. Îi pedepsește mai ales pe cei că noi... care trebuie să ne pregătim pentru
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞASEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 319 din 15 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357376_a_358705]
-
pașii copilăriei. Poeziile sunt pline de tandrețe, armonie, sunt scrise în limbajul copiilor, al iubirii de frumos și de firesc. Prezintă anotimpul iernii, îmbrăcat în alb. Casele, pomii, grădinile colorate în albul curat, „alb e cerul și pământul ... ”, „numai bradul bucuros/ este verde și frumos,/ ba e dus chiar și în casă/ și-mbrăcat cu haină groasă” sub crengile căruia se vor lasă daruri pentru copiii cuminți și pentru cei ai casei. Încă din Ajun de Crăciun, copiii cu obrajii roșii, așteptă
LA MULŢI ANI DOAMNA MARICICA STROIA de GEORGE ROCA în ediţia nr. 955 din 12 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/357449_a_358778]
-
două românce, prințeselor Europei occidentale. Pe atunci prinții și voivozii noștri nu prea ajungeau la curțile regilor Italiei, mai ales prințesele. Nu prea am citit în cărțile de istorie așa ceva. Adriana se apropie de Radu să revadă și ea tabloul, bucuroasă că nu este o altă pictură, dar mai ales că era și Sabina lângă ea. - Adevărul este că pictorul îi deosebit de talentat. - Da, avea mai multe tablouri expuse și după prețul afișat pe ele, nu erau de loc ieftine. - Să
ROMAN IN LUCRU, CONTINUARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1575 din 24 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357762_a_359091]
-
totul, care atinge totul. Nimic din anatomia femeii nu rămâne neatins cu cuvântul. Dragostea la poetul George Baciu nu are nimic carnal, nimic posesiv. La el, totul se spiritualizează. Versul, cuvântul, nu iau forma cărnii, ci a spiritului. Suntem martorii bucuroși ai esențializărilor, ai filtrelor fine prin care doar spiritul poate trece, materia nicidecum. Dragostea lui George Baciu are tangențe cu divinitatea, cu sacrul. Nici nu știu dacă, de la un timp, rolurile nu se inversează. Dacă la un moment dat eram
ASEMENEA UNEI FETE NEÎNCEPUTE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 492 din 06 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/357854_a_359183]
-
munte se apropia de sfârșit, Săndica a început să se concentreze mai mult asupra problemelor ce o frământau, mai ales asupra examenului de stat. Mircea a observat că a mai dispărut din exuberanța prietenei sale. Nu mai era atât de bucuroasă cum a fost în primele zile când au sosit la munte. Mereu o surprindea stand gânditoare, cu privirea ațintită în gol. Era clar că ceva o frământa. Astăzi mai erau invitați și la un prânz de către directorul hotelului, în salonul
CAP. XIII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1543 din 23 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357813_a_359142]
-
în prietenia băieților. Cu aproape două săptămâni înainte de Anul Nou, Sergiu a anunțat-o că organizează revelionul la el acasă și că a invitat deja un grup de fete și băieți care abia așteaptă să o cunoască. Evident, a acceptat bucuroasă și l-a așteptat să vină la cămin să o ia, precum el i-a propus. Din toate economiile reușise, cu chiu cu vai, sa-și îmbogățească garderoba, astfel încât să se simtă bine. O colegă i-a lăsat pantofii ei
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
departe. Să vezi ce bine îți va fi! Ce ziceți, domnule director? - Da, sigur că da! a îngăimat directorul firmei neatent ori surprins de ideea avocatului, trecând un pix elegant dintr-o mână în alta. Cât ar fi fost de bucuroasă de șansa angajării, Adriana nu putea scăpa sclipirea pofticioasă a avocatului, care-i fixa genunchii în acele momente, după ce zăbovise cam mult asupra sânilor, ce împungeau tinerește bluza subțire de vară. Și-a strâns involuntar picioarele mai tare în împreunarea
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (1.) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358215_a_359544]
-
construindu-le domuri impresionante. Poate că au avut și ele, aceste construcții magnifice, rolul de a împinge spiritul spre sferele elevate, dar cu ce preț! La purificare se putea ajunge altfel, prin lipsa de teamă în fața infernului și prin acceptarea bucuroasă a necesităților firești și instinctuale. Numai animalele se reproduc prin acel act sexual hulit de biserică în anumite perioade aproape rituale, cînd iapa este în clăduri și armăsarul rupe stănoaga, ca să scape la ea, sau cerbii se înfruntă pe viață
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
muțiți. „Nu vă temeți oameni!” − zise el puternic, dâdu-le o veste îmbucurătoare: „Azi în Bet’lehem, în al vostru staul, S-a născut Mesia, Domnul nostru Mare!” Oștile cerești, s-au pornit să-nalțe, Inm de veselie! Păstorii urară!... Magii bucuroși, visterii-și deschise, au intrat în staul, și I se-nchinară. Simt și eu îndemn, pentru o-nchinare... Fără smirnă, Pruncu-l rog să mi-o primească: Tămâie sau aur, să-I închin, rost are?... Eu Îi închin Țara, să mi-o
NOSTALGIE DE IARNĂ MADRILENĂ! de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358440_a_359769]
-
am un copil, Adelino ... Și, ca o prepeliță sfioasă și devotată puilor ei, Afrodita a descălțat-o pe Adelina, i-a pus în picioare papucii cei călduroși, a scufundat-o în fotoliul ei preferat din fața televizorului și i-a zis bucuroasă: Tu ai aflat prima, fata mea ... nici măcar pitpalacul meu nu știe ... dar Adelina voia să afle care este legătura dintre prepelița cu penajul pestriț și pitpalacul cel gălăgios și Afrodita i-a zîmbit cu duioșie maternă: Cum, tu nu știi
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
cu pedepse pentru greșeli mai vechi, exact ca-n teorie. Se-alege grâul de neghină? Replica istorică atribuită viteazului nostru precursor, într-o situație-limită similară celei de azi, se arcuiește la final, metamorfozându-se din afirmație într-o întrebare retorică: „Bucuroși le-om duce toate?” Riscăm priviri furișe prin portița crăpată spre un viitor apropiat incert și tânjim după un final fericit, ca-n basmul cu visul de o sută de ani. Oricum trece. Dar am vrea să mai stăm puțin
2012 – MAI STAU PUŢIN ŞI TRECE de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358035_a_359364]
-
mei a învățat și o meserie, cea de bucătar. Soția mea mai stă peste an, până se fac mai mari nepoții, dar toată vara e cu mine, așteptând cu nerăbdare să stea în acest minunat colț de România, unde vin bucuroși toți din familie”. L-am întrebat, firesc, cu ce se ocupă toată ziua și ce profesie are: „Sunt constructor de case din lemn. Cum să mă plictisesc, dacă ziua are numai 24 de ore și eu fac o casă, fără
ŞI AM VĂZUT UN ELVEŢIAN FERICIT de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358074_a_359403]
-
pașii copilăriei. Poeziile sunt pline de tandrețe, armonie, sunt scrise în limbajul copiilor, al iubirii de frumos și de firesc. Prezintă anotimpul iernii, îmbrăcat în alb. Casele, pomii, grădinile colorate în albul curat, „alb e cerul și pământul ... ”, „numai bradul bucuros/ este verde și frumos,/ ba e dus chiar și în casă/ și-mbrăcat cu haină groasă” sub crengile căruia se vor lasă daruri pentru copiii cuminți și pentru cei ai casei. Încă din Ajun de Crăciun, copiii cu obrajii roșii, așteptă
LA MULŢI ANI, POETEI ŞI PROZATOAREI MARICICA STROIA! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 588 din 10 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358099_a_359428]
-
doua oară, tata se ridicase de la masă și, deschizând ușița sobei de teracotă, aruncase scrisoarea în foc. Știi cine m-a vizitat astăzi la birou? îl auzisem pe tata, la câteva zile după aceea, spunându-i mamei. Magda! Magda!... strigase bucuroasă mama. Da, răspunsese în culmea fericirii tata, i-au dat drumul. Și celorlalți le-au dat drumul. Nu cred să-l fi văzut vreodată pe tata mai fericit. Am să plec, continuase el exultând, îi dau naibii pe ăștia și
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
reușeam să devin cenușăreasă, cum nu erai cu ochii pe mine. Luam ori o mâță în brațe, ori „treceam” repede printre tufele de trandafiri care, se vede treaba, le plăcea rochița mea, de opreau măcar un fir din ea. Alergam bucuroasă înaintea lui. Deschidea larg brațele și mă oprea din alergat, ridicându- mă sus /sus. Îl îmbrățișam strâns, strâns, de după gât, ca pe cel mai bun prieten. Știam că vor urma seri și nopți ca în povești, cu cântece și dansuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
reușeam să devin cenușăreasă, cum nu erai cu ochii pe mine. Luam ori o mâță în brațe, ori „treceam” repede printre tufele de trandafiri care, se vede treaba, le plăcea rochița mea, de opreau măcar un fir din ea.Alergam bucuroasă înaintea lui. Deschidea larg brațele și mă oprea din alergat, ridicându- mă sus /sus. Îl îmbrățișam strâns, strâns, de după gât, ca pe cel mai bun prieten. Știam că vor urma seri și nopți ca în povești, cu cântece și dansuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/357575_a_358904]
-
care am tot vorbit, ok? Se îmbrățișară automat, în timp ce Daniela în fugă,își dădu acordul. - Da,da, fără probleme! Mioara găsi pe servantă un bilet de la Nina. Bine ai venit, te pup, mama! Ca o telegramă, zâmbi Mioara, dar era bucuroasa pentru cuvintele găsite. Suna telefonul, se îndreptă spre măsuță dar în același timp suna și soneria. Spuse, sun eu mai târziu - și se îndreptă către ușă. Un tânăr în uniformă roșu cu alb era ascuns în spatele unui frumos buchet de
CAPCANELE VIETII de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357608_a_358937]
-
altfel spus, o carte care nu se citește foarte ușor. De ce? Fiindcă avem de-a face cu o carte despre cunoașterea lui Dumnezeu și care, deci, trebuie citită cu atenție, implicare, asumare și responsabilitate. Cunoaștere care devine “palpitantă, apăsătoare, dureroasă, bucuroasă, care trezește în ființa noastră responsabilitatea și încălzește rugăciunea și care o face să se strângă mai mult lângă Dumnezeu” (Cf. Pr. Prof. Univ. Dr. Dumitru Stăniloae). Concepută sub forma unui dialog, cartea abundă de teme și subiecte majore ale
RECENZIE: PĂRINTELE GHEORGHE COLȚEA, TOIAGUL ODRĂSLIT. DIALOGURI INEDITE. ZBURÂND PESTE PRĂPĂSTII, EDITURA ANDREIANA, SIBIU, 2015, 556 P., ISBN: 978-606-8602 [Corola-blog/BlogPost/357702_a_359031]
-
și parafata, astfel că totul să fie legal. Mai aștept vești de la doamna Zina, am înțeles că Ema este foarte veselă și mulțumită acum. Va merge la școală în continuare, ceea ce este foarte bine. Atât eu cât și Radu suntem bucuroși că am reusit sa rezolvam o problemă atât de greoaie și în același timp am reusit sa aducem zâmbetul pe chipul drăgălaș al Emei. Pentru ea, voi umple un cărucior cu tot felul de jucării și dulciuri și nu voi
EMA de FLORENTINA CRĂCIUN în ediţia nr. 1413 din 13 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358497_a_359826]
-
Lui poate coexista în deplină armonie: „Trăirea noastră în lume, pătrunderea noastră în tot ceea ce cuprinde acest univers, dragostea și vibrarea pentru tot ceea ce există în armonia divină a cosmosului, ne fac mai vii, mai mari, mai puternici și mai bucuroși de viață” ( Ernest Bernea, Trilogie Filosofică, Ed. Dacia Cluj-Napoca, 2002, p.65.) Omul, creație a lui Dumnezeu este înrădăcinat în Cosmos, lumea Creatorului, care pulsează de viață, frumusețe și armonie. Omul trăiește nu în sine, pentru sine, ci în mod
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
trecuți în program, lipsesc: Lucia Verona, Cornelia Maria Savu, Adrian Kuciuk... Participând pentru prima dată la un simpozion despre internauți, sunt numai ochi și urechi. Mă văd cu scriitorul Radu Voinescu, de care mă leagă o lungă prietenie literară, ambii bucuroși de întâlnire, căci ale vieții valuri (și curenți) ne poartă încolo și-ncoace, în dezunire, fără voia noastră, care, nu-i așa? am vrea să adăstăm, să ne tragem suflarea, să stăm de taină... Cu o mică amânare, pentru interviuri
UN COMENTARIU LA SIMPOZIONUL DE LIMBĂ ŞI LITERATURĂ ROMÂNĂ PE INTERNET de ION LAZU în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358569_a_359898]
-
localitatea Scottsdale, oraș satelit al orașului Phoenix, capitala statului Arizona, dar având propria să identitate culturală. Sosirea - 12 august 2011 După ce am mai petrecut o zi și-o noapte prin America, am sosit cu avionul la Scottsdale cam pe la mijlocul zilei, bucuroși de condițiile în care ne vom petrece vacanța. Și acum, ca și data trecută, primul contact cu acest ținut deșertic ne-a trimis cu gândul că suntem pe altă lume. La început a trebuit să ne tragem puțin răsuflarea pentru
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
mult regret ne-am îndemnat să ne facem bagajele pentru plecare și mai aveam atâtea de văzut. Ar mai fi posibil să mai călcam vreodată pe aceste meleaguri care mai aveai încă multe să ne spună? Ne-ar trage inima bucuros, parcă ne-am obișnuit cu aceste locuri, parcă ar face parte din noi prin afecțiunea cu care le-am îmbrățișat, dar când te gândești câte alte minunații sunt pe lume și viața noastră este atat de măsurată încât nu le
ŢINUTUL SOARELUI de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 496 din 10 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358641_a_359970]
-
acasă n- am găsit nimic din ce am căutat, doar în magazie un picior de masă, stătea, printre fleacuri, singur, răsturnat. În căsuța veche o fotografie, mama și cu tata, mire și mireasă, îi privesc și-mi pare că șunt bucuroși, că-nsfâșit, Țîțîna, s-a întors acasă. În grădina casei, altădată vie, nucul verde, mare și rotat, prin foșnet de frunze azi mă dojenește că de-atâta vreme din sat am plecat. Totu-n jur e vraiște, totu-i dezolant, nu stiu ce
ACASĂ, POEZIE DE TITINA NICA ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358763_a_360092]