7,603 matches
-
alte alea. Pretenții Păi, mă duceam la croitorie, îmi făceam la croitor. Vreau mătasea așa, vreau cașa. Tot ce se purta atunci. Luam de-a gata lenjeria de corp: ciorapii, maieu și-așa mai departe. Ciorapii trebuia să fie de bumbac și albi. Și aveam cele mai bune treninguri care apăreau, ultimul răcnet. Pantofii tot la comandă îi făceam. La treninguri mergeau adidași, la țol festiv mergeam cu pantofi. N -am purtat decât de vreo două ori cravată, unde-a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cu un bostan, Care crește-n cucuruz, Poate chiar cu un harbuz Uite-așa de dolofan. Nu mă întrebați pe mine, Fotbaliștii știu mai bine, Că doar dânșii, bunăoară, Trag și peste, trag și-n bară. Unii par ca din bumbac, Alții - lână scărmănată; Se întâmplă câteodată Că în ploaie se prefac. Uneori, în câte-o noapte, Întunericul sporește, Iar când oamenii se scoală, Toată lumea se uimește: Peste oala cea cu smoală S-a vărsat una cu lapte. Fie mari sau
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
deși la vremea respectivă nu mi-am dat seama, realizez că e și preferata lui Dan. Poate că nu port haine noi, nu În seara asta, dar să mor dacă lenjeria mea nu e nou-nouță. Poate că bikinii mei din bumbac, care au ajuns gri și s-au uzat, și sutienul oribil de nuanța pielii, care nu e cîtuși de puțin sexy, dar teribil de practic, sînt destul de potrivite pentru un soț, dar pentru un amant, niciodată. În privința asta, i-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu fir de aur. Din cordonul gravat cu argint atârnau funde colorate de mătase, având fiecare la capăt câte o amuletă. Fusta, o bucată lungă de pânză cu care femeile longobarde își înfășoară de mai multe ori șoldurile, era din bumbac fin, prinsă cu fibule de aur dispuse ca treptele unei scări. În urechi și la gât purta bijuterii smălțuite în roșu și azur. În genunchi, i-am sărutat poalele veșmântului și i-am spus: - Sunt robul tău, măreață mamă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Fapt e că, fiind de la brâu în sus un bărbat normal, avea picioarele ridicol de scurte, astfel că stând jos sau în picioare era la fel de înalt. Poate că de-asta longobarzii îi ziceau arga lagi, „coapsă nedemnă“. Era îmbrăcat în bumbac prețios vopsit în purpură, din urechi îi atârnau niște cercei de aur lungi, la gât avea coliere și cruci cu monturi de perle și geme, pe degete, multe inele. Chipul îi era un cerc molatic cu buze prea cărnoase, date
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
Importa de-acolo, având grijă să nu încalce înțelegerile cu Ravenna, ierburi amare, relicve din Țara Sfântă, orez, năut, piei neargăsite, asfalt de la Marea Moartă și smoală pentru a călăfătui vasele. Doar navele imperiale aveau dreptul să importe bijuterii, mătase, bumbac și condimente precum piper, chimion, parfum de nard și cuișoare. Sirienilor le rămăsese comerțul cu vin și cu alte băuturi precum costum, un vin fiert și condimentat, cu alimente tip ulei, măsline, curmale, smochine uscate și fistic. Evreii importau papirus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
fost negoțul cu relicve și ierburi, și mai ales cu orez, pe care tatăl meu nu reușise niciodată să-l pună pe masa longobarzilor. În privința primelor două mărfuri mi-a arătat o chitanță, câștigul din vânzarea unui simplu rulou de bumbac impregnat în ulei pentru una dintre lămpile ce ard în biserica Sfântului Mormânt. Am rămas uluit. În privința ierburilor, avea o nesfârșită listă de cereri din partea mănăstirilor și a sihăstriilor. Pentru orez a dat crezare judecății mele despre cina ce tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
o fântână cu trei jeturi înalte. Peste tot erau flori și arbuști de toate speciile și culorile. Giuliano stătea pe o laviță de piatră lângă fântână și citea un sul de pergament. Avea pe el doar o tunică simplă de bumbac alb. Ne-a primit politicos și a voit să știe cine eram. I-am întins scrisoarea de la Gundeperga și i-am rezumat motivul călătoriei mele. M-a ascultat răbdător și mi-a spus că eram bine-venit în casa lui. Ne-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
aduna În buric, picurând Între labiile mari. Ar fi vrut să fie capotul pe care Îl Îmbrăca - să fie patul, pentru a o primi. Și-ar fi dorit să fie un ciorap fin, un pantof, o pereche de chiloți de bumbac. Ar fi vrut să fie autobuzul care te duce, soarele care te atinge, salteaua pe care dormi. Cum poți trăi În fiecare zi fără să-mi simți lipsa... Sunt eu. Sunt aici. Oricine ar fi fost În baie, nu făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
iei cina acolo. Agentul simplu e ghemuit sub masă. Vrea să-l Întrebe ce dracu’ face acolo, când acela murmură „a omorât-o“. O fată cu părul prins În coadă de cal pe umerii delicați, Într-o bluziță albă de bumbac a echipei AS ESQUILINO, desculță, cu brațele strânse pe lângă ea, așezată În sânge. Fata Îngrămădită sub masă - acolo unde, Încercând poate să scape, Își căutase refugiul. Agentul simplu găsește al doilea tub. Îl strânge Între degete și se gândește: trei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
momentul în care și-a primit hainele cele noi. Spătarul dădea în fiecare an, de Paște, câte un rând de haine pentru fiecare servitor. Pampu primise opinci frumoase, cu nojițe din piele vopsită, care veneau bine pe ciorapii noi de bumbac alb. Ceilalți își înfășurau picioarele în pânză moale. Doar el, spătarul și Mașcatu aveau ciorapi. Pantalonii, băgați în ciorapi, erau și ei albi și mătăsoși la pipăire. Peste ei cădea cămașa cu bordură din flori mici, cusute cu ață roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lâna spre pământul tare, de carieră, și s-au așezat pe ea. Bătea un vânt călduț, care aducea miros tămâios de flori, ca în ziua de Paște. Apoi s-au sărutat. El i-a desfăcut șiretul subțire de la cămașa de bumbac și i-a mușcat ușurel sfârcurile negre. Îi plăcea să se uite la fața ei frumoasă și, în același timp, să-i dea la o parte fusta lungă. Când a pătruns în ea, a intrat într-un vârtej și, odată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cafea cât fac eu un duș. Era un apartament cu două camere, cu mobilier puțin. Din sufragerie, de pe fotoliul în care Giulia își bea nesul, se vedea pe sub o arcadă un pat de fier, acoperit cu un pled alb, de bumbac subțire. Bobo a ieșit de sub duș, înfășurat în halatul azuriu și pufos, ca într-o reclamă. - Să nu-mi faci avansuri acum, că ar trebui să fac și eu un duș și n-am chef. - OK. Data viitoare. Bobo o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a ta sau ca a lor, sau poate așa gândesc pentru că mă simt neputincioasă să descriu tot ceea ce am trăit. Așa că vă rog să priviți alături de mine în oglindă. În spatele fetiței cu ochii de azur, fluturași cu aripi îmbrăcate în bumbac selenar duceau în zbor gândurile copilăriei uitate. În mâna copilei se cuibarea o stea neclintită furată din magia cerului. Când am înălțat o spre soare, am simțit că mirosul florilor de liliac era ca o ispită ce-și aștepta prada
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
el, nu-i răspunse. Se Întoarse să se strecoare la pieptul lui, inspirîndu-i mirosul, dar pentru Întîia oară nu mai regăsi imediat, ca altă dată Împăcarea pe care o simțea de obicei. Christian Își strecură mîinile pe sub puloverul ei de bumbac, blînda căldură a mîngîierilor lui Îi redeveni agreabilă, gura lui care i se plimba pe obraz șoptindu-i cuvinte de iubire o liniști Încetul cu Încetul, dorința pe care se străduia ușor să i-o trezească Îi alungă pînă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mașina și se Îndreptă spre o mică gheretă din lemn deasupra căreia, pe un panou, scria „BINE AȚI VENIT”. Înăuntru, o femeie de vreo șaizeci de ani era așezată turcește. Sânii slabi și zbârciți Îi ieșeau puțin din tunica de bumbac; lui Bruno Îi era milă de ea. Femeia surâse cu o bunăvoință cam crispată. — Bun venit la Loc, zise ea În cele din urmă. Apoi, din nou, surâse larg; era cumva idioată? — Ai biletul? Bruno Își scoase hârtiile din geanta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de la intrare, conștientă de privirea ei care radiografiază atent totul. Foarte frumos din partea dumneavoastră. — Nici o problemă. Mă fixează cu ochi de nevăstuică. Nu vreau să mă bag, draga mea, dar știi, ai putea foarte bine să-ți speli bluzele de bumbac și acasă, economisind o groază de bani. Mă uit la ea fără expresie. Dacă aș face asta, ar trebui să le și usuc. Și pe urmă să le calc. — Și întâmplarea face că am observat că una dintre ele s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să ajung la etapa cu apretatul... imediat... Fără să-mi vină să cred ce fac, ridic fierul. E mult mai greu decât mi-am imaginat și scoate un nor de aburi înspăimântător. Cu maximă gingășie, îl cobor spre țesătura de bumbac. N-am nici cea mai mică idee ce parte din cămașă țintesc. Mai bine închid ochii. Și din senin se aude un țârâit venind dinspre bucătărie. Telefonul. Slavă Domnului... slavă Domnului... slavă Domnului... — Of, cine-o fi ? spune Trish, încruntată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
o deschide, după care îmi face semn să vin la ea. Ce trebuie să calci ? — În principiu, cămășile domnului Geiger, spun, apropiindu-mă stresată de scândura de călcat. — Foarte bine. Bagă fierul în priză și dă de rotiță. Încins, pentru bumbac. Aștepți până se încălzește fierul. N-are rost să începi până nu e la temperatura potrivită. Așa, hai să-ți arăt cum se calcă corect o cămașă... Începe să caute încruntată printr-un maldăr cu rufe curate din cămăruță. — Cămăși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
mă îmbrac și iau micul dejun, care constă în jumătate de ceașcă de ceai și un măr. După care mă duc sus și mă machiez ușor. Nu prea tare. Dar destul. M-am îmbrăcat simplu. Un tricou, o fustă de bumbac și șlapi. Când mă uit în oglindă, aproape că tremur de nerăbdare. Dar, în afară de asta, am mintea complet goală. Nu o străbate absolut nici un gând. Ceea ce probabil că nu e un lucru rău. După răcoarea din casă, căldura din grădină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
Purta o uniformă neagră cu tighele albe, o centură tip Sam Browne, un fluier nichelat, un chipiu Luftwaffe fără însemne și moletiere din piele neagră. Nu era nici urmă de Unchiul Tom în acest negru bătrân cu părul alb ca bumbacul. Intră cu pas de om suferind de artrită, dar cu degetele mari înfipte în centură, cu bărbia semețită spre noi și fără să-și scoată chipiul. — Totu-i în regulă pe-aici? i se adresă el lui Jones. Sunteți aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
bune, adică nu credeam că se realizează, era mai mult idealismele noastre care pă vremea aia ce să visezi, era vârsta visărilor, alții mai fără idealisme făceau chestii cu munca voluntară, cu insigna de fruntaș la Crucea Roșie, cules de bumbac la Pătlăgeanca, se mobiliza la visare și se-nscria la dansuri populare sau la cenacluri de poezie, că se băgase la ordinul lui Ceaușescu „Cântarea României“ peste tot, era bine organizată, la noi șef la „Cântare“ era un scriitor, Burtăncureanu, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
după cum vezi pe hartă, problema e de combustibil și de... În timp ce-l priveam depunând chibritul în scrumieră, vorbele lui slăbeau din ce în ce mai mult în auzul meu. Până și scuza cu care venisem să-l văd - că pot să procur armatei niște bumbac la un preț convenabil - începea să-și piardă din importanță. Pe harta din spatele lui găseam informații pentru care englezii ar fi plătit bani grei. Doar o fracțiune din traseele însemnate acolo, și aș fi devenit cetățean de onoare în Marea Britanie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
chiar ciudat cu câtă nonșalanță își expunea Friepke planurile oricărui nou venit. Personal, îl consideram un ins fatalist și periculos. Dacă aș fi avut putere de decizie, l-aș fi destituit imediat. În cele din urmă am perfectat afacerea cu bumbac și ne-am despărțit. Nu-mi venea să cred. Eram gata-gata să-mi închipui că el fusese cel care mă atrăsese în cursă și că toate informațiile de pe hartă sunt false. Însă, la două săptămâni după discuția noastră, Friepke a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
Întotdeauna uit că te pricepi la lucruri din astea, zise Hugo, apucându-mă de o mână și întorcând-o, până când mă uit la săracele tale lăbuțe pline de cicatrice. Trebuie să te dai cu cerat și să porți mănuși de bumbac o săptămână. Dar după ce pui oglinda. Cred că e o idee foarte bună. Mm. Își strecură mâinile pe sub tricoul meu și-l ridică un pic, continuând să privească imaginea noastră în oglindă. —Ca de obicei, zise el, partea mai grea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]