2,586 matches
-
forma ironică „bridge dansant”, pentru că se juca prost dar în lumea bună, ca mondenitate. Metoda lui Culbertson apare tradusă în românește în 1933. În afară de jocurile de cărți, literatura noastră atestă practicarea unor jocuri precum zarurile și tablele, chiar în societatea burgheză. Biliardul cu trei bile e frecvent din secolul XIX, când e citat de Radu Rosetti. După acesta, juca însuși Regele Carol I. Un necioplit, invitat la Peleș, execută 21 de carambolaje consecutive nelăsând suveranul să dea și el măcar o dată
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
să o scape de celălalt mare om „căci e foarte rău”. Nu e clar dacă „rău” înseamnă aici „grav bolnav” sau mai degrabă „violent, agresiv, intolerabil” etc. Peste ani, G.Călinescu găsește vorbe grele în legătură cu scrisoarea doamnei Slavici. Osândește oroarea burgheză a gospodinei care nu poate răbda în casa ei demența unui mare poet și cere să fie „scăpată de el”. Deci dus la azil, căci altundeva unde?! G.Călinescu are, în ochii posterității lesne judecătoare, dreptate! Ce bestie, această doamnă
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
a genera un câmp subteran de forțe, care ne dirijează din umbră acțiunea. Ideea că numai nefericiții ar putea fi creatori are o față ascunsă, Însă În același timp evidentă, pe care se poate citi că fericirea este abrutizantă, vulgară, burgheză. Același lucru s-ar putea spune despre bunătate, care este văzută ca supunerea automată, lașă și prostească În fața unei norme. Asta a spus și un iconoclast la un moment dat: „Cineva este bun pentru că nu are curaj să fie altfel
Inteligența Eșuată. Teoria și practica prostiei by Jose Antonio Marina [Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
magistrum. Uneori, elementul școlăresc a Împins hegemonia până acolo Încât nu numai că profesorii erau aleși de către studențime, dar chiar - deoarece rectorii erau aleși dintre studenți - judecați de ea”. Pe aceiași linie de idei Vasile Pârvan spunea: „Democrația contemporană, fie burgheză, fie socialistă, e stăpânită de ideea răspândirii culturii În masele largi ale muncitorimii. Dar marea erezie a creării de genii prin fabricile de cultură, care sunt Universitățile și Academiile Începe a pierde din ce În ce mai mult teren. Cu foarte mare părere de
Managementul calității În Învățământul superior by Valentin Ambăruş, Ciprian Rezuş, Gabriel Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1697_a_2974]
-
de complicitate cu scriitorii, în Basarabia așa ceva era de neconceput. Identific aici câteva motive (cu siguranță că se pot găsi și altele): setul de tabuuri, mai restrictiv și mai categoric în Basarabia (unde puse la index erau nu doar „valorile burgheze”, ci și identitatea națională a scriitorilor, fapt ce provoca în ființa lor o scindare mai pustiitoare decât în cazul confraților din România); pregătirea culturală mai slabă a „cerberilor” din RSSM în raport cu cei din R.S.R.; moravurile strict rusești de obediență totală
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
de siguranța totală că - până și atunci când greșește - el are dreptate. Pe de altă parte, cărțile nu i se vând, iar imaginea despre sine e când aceea de burghez meschin, când de om al tuturor ruinelor. E născut pentru mediocritatea burgheză, dar soarta a făcut din el un fel de dandy anacronic, un ins obligat să-și contemple neputincios distorsiunea grotescă a vieții. Sinuciderea Îi e grăbită, Între altele, de obligațiile sociale, de neplăcerea de a face față conversațiilor de salon
[Corola-publishinghouse/Science/1893_a_3218]
-
în "spații" parțiale impermeabile sau miriade de "bule" comunicaționale" (P. Flichy) individuale etc., nu ne îndreptățesc să adoptăm o atitudine defetistă: spațiul public există chiar dacă într-o formă diferită de modelul Habermas al "arheologiei publicității" ca dimensiune constitutivă a societăților burgheze. "Spațiul public se perpetuează chiar dacă funcția de facilitator al dezbaterii și generator al practicilor argumentative este semnificativ minorată" (B. Miège, 1995: 60). Pentru ca lectura ziarelor să continue să rămînă însă așa cum spunea Hegel rugăciunea de dimineață a omului modern, presa
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
lui Piranesi și alte eseuri", Luceafărul, nr. 34, 1996, p. 4, despre gustul dulceag-putrefact al istoriei la Yourcenar. 12 Mircea Muthu "Yourcenar", Tribuna, nr. 42, 1993, surprinde în cronica de familie, fără a o detalia, operația de demistificare a societății burgheze. 13 Cf, supra, n. 11. 14 Costică Brădățan, "Marguerite Yourcenar și poezia sfârșiturilor", Adevărul literar și artistic, nr.331, 1996, p. 5. 15 Ruxandra Cesereanu, "Despre frumusețe", România literară, nr. 15, 2003, p. 28. 16 E. Simion, "Marguerite Yourcenar: absența
Yourcenar by George Rousseau () [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
Axă. Respectivele demersuri, netăgăduit, și-au avut rostul și locul lor pe lângă cancelariile diplomatice de la Londra și Washington DC, dacă nu ar fi fost, în parte cel puțin, anihilate de contraofensiva ori de indiferența, frizând ostilitatea, Kremlinului, convins că „opoziția burgheză” din România, în preajma desprinderii Bucureștilor de Axă, miza excesiv pe Marea Britanie și pe S.U.A., ceea ce, cu adevărat, era în contradicție cu acordurile interaliate, ce prevedeau o „participare egală” la toate negocierile secrete cu sateliții Germaniei. Nemulțumirea a devenit cu atât
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
au originea chiar în acest tip de clivaj. Pe latura "proprietari" întîlnim partidele care fac recunoscută voința politică a mediilor de afaceri, industriale, financiare sau comerciale pe care le numim fie "dreapta clasică" ca în Franța, de exemplu, fie "partide burgheze" ca în Scandinavia. Noi le vom numi partide patrimoniale avînd în vedere că trăsăturile lor dominante comune sînt apărarea economiei de piață și a ortodoxiei liberale. Pe latura "muncitori" găsim partidele care fac cunoscută voința politică a celor ce muncesc
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
o rețea antimafia, un fel de extremă-stînga morală, membru al "polului progresist", slab din punct de vedere electoral cu excepția Siciliei dar influent intelectual. La cealaltă extremitate a spectrului politic de stînga se aflau partidele laice, chiar anticlericale, rămase ostile partidelor burgheze. În Franța, Mișcarea Radicalilor de Stînga, MRG, care regrupează radicalii fideli "Programului comun" din 1973 și alianței PS-PCF, s-a golit treptat de substanță pentru a se transforma în sindicat de aleși care depinde de raportul voturilor celor de stînga
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
capitaliștilor și al capitalului. Unii le numesc "de dreapta" dar acest termen ambiguu semnifică, în anumite țări, "dreapta religioasă", ori aici este vorba de o dreaptă economică. În Franța, Italia sau Spania, ele formează "dreapta". Alții folosesc termenul de "partide burgheze", cel mai exact din punct de vedere istoric, dar străin vocabularului politic francez. Scandinavii și elvețienii le numesc "burgheze". În Marea Britanie se preferă termenul de "conservator"; dar cum să vorbești de conservatorism despre un partid care, prin Doamna Thatcher și
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
factorii care concură la împărțirea ei în diverse partide nu prezintă nimic din ceea ce nu poate fi reconciliabil, această familie datorează unitatea programului politic. Dacă în cazul partidelor muncitorești, realizarea unui program comun se putea traduce prin ideologii distincte, partidele burgheze reușesc să realizeze armonia între scop și mijloace, între programul politic și opțiunea societății. Dintre numeroasele documente analizate, considerăm că cea mai bună traducere cea mai completă și cea mai concisă a programului liberal a fost făcută de Jean Durieux
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
începutul anilor '90 au fost de bun augur pentru conservatorii scandinavi care au cunoscut o ascensiune față de rivalii lor liberali și radicali. Liderii lor, Paul Schlüter în Danemarca și Carl Bildt în Suedia, au condus guverne de coaliție între partidele burgheze. C) "Dreapta orleanistă". Dacă conservatorii își află rădăcinile într-o dreaptă care a aparținut tradiției și contra-revoluției, unii dintre ei s-au apropiat de liberalii moderați pentru a creea o sensibilitate politică pe care René Rémond a numit-o "dreapta
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
de Jos, prezența unui partid creștin-democrat, capabil să atragă electoratul tuturor claselor sociale, a fost de natură să împiedice această polarizare. În Belgia, acest fenomen este chiar dublat de efectul prezenței partidelor regionaliste, a căror bază electorală este "interclasistă". Partidele burgheze suferă cel mai mult din cauza acestei situații care le reduce adesea la o parte neînsemnată. În Belgia și mai ales în Țările de Jos, ele au beneficiat de rolul de alternativă pentru stînga. Dar, lăsînd de o parte mărimea lor
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
lumea catolică și să frîneze expansiunea partidelor muncitorești. Ca în cazul acestora din urmă și a partidelor comuniste, clericalii s-au organizat după modelul partidelor de mase. Acestea însă nu au întîrziat să simtă contradicțiile dintre aripile lor muncitorești și burgheze: numai influența Bisericii a reușit să le mențină unitatea. După cel de-al doilea război mondial, partidele catolice au avut o tentativă de deschidere adoptînd filosofia "personalistă", foarte la modă pe atunci, devenind creștin-democrate. În Franța, legăturile Bisericii cu dreapta
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
nu ia această hotărîre funcție de apartenența sa la burghezie, la clasele de mijloc sau la clasa muncitoare, ci funcție de gradul de implicare în comunitatea catolică. Această implicare poate fi de natură mai mult sociologică decît spirituală. Am văzut că partidele burgheze majoritare puteau atrage o parte din electoratul muncitoresc. Cazul creștin-democraților este foarte diferit. Atunci cînd working-class Tories se manifestă printr-o conștiință de clasă slabă și printr-o absență a sindicalizării, muncitorii creștin-democrați participă la clasa muncitoare organizată. Democrația creștină
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
care prezintă un grad mai ridicat de practică religioasă decît restul societății, va susține puternic democrația creștină. Deci, practica religioasă și nu clasa socială constituie factorul determinant în acordarea voturilor democrației creștine. Dar o coabitare în cadrul aceluiași partid între elementele burgheze, muncitorești și țărănești nu poate să nu ridice anumite probleme. B) Orizontalitatea. Tendința politologilor ar fi, după Otto Kirchheimer și Jean Charlot, de a plasa democrația creștină ca și gaullismul, de exemplu, în categoria partidelor attrape-tout. Nimic nu este mai
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
conserve voturile alegătorilor rurali care emigraseră spre orașe. Partidele agrariene din Finlanda, Suedia și Norvegia se numesc "Partid de centru", respectiv Uniunea Democratică de Centru, UDC, în Elveția. Ele se situează, de altfel, în centru și chiar dacă participă la coaliții burgheze, constituie, cu excepția Elveției, elementul cel mai de stînga. În Suedia, agrarienii au fost, pînă la sfîrșitul anilor '50, aliații permanenți ai partidului muncitoresc. Chiar și astăzi, partidul lui N. Fäldinn va duce o campanie împotriva centralelor nucleare, pentru descentralizare și
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
fost marcată de abolirea succesivă a sistemului elisabetan de protecție socială și a Corn Laws. Totuși, aceste evenimente s-au desfășurat pe durata a aproximativ o jumătate de secol și sub impulsul unei veritabile clase de întreprinzători capitaliști. Această clasă burgheză a putut prospera, inițial, la adăpostul puternicului Stat creat de regina Elisabeta și a internaționalismului său economic și colonial. Altundeva, costul social pe care Anglia l-a plătit pentru dezvoltarea economică ar părea exorbitant astăzi. De altfel, este de neconceput
Partidele politice din Europa by Daniel L. Seiler () [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
să se trișeze sau existența unei contradicții între ce spune o persoană și ce face aceasta. Reproșul adus siste-mului socio-economic: acesta este bazat pe căutarea profitului și a competiției, în timp ce marile forțe spirituale predică dra-gostea pentru aproapele și dreptatea. "Morala burgheză" este respinsă din același motiv. Ea este esențial o morală a aparențelor: totul e în regulă atâta timp cât fațada este intactă. O societate de indivizi liberi și pluralistă, în care coexistă o mulțime de opinii și de valori diferite, chiar opuse
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
civilă este rezultatul secularizării societății. La fel se întâmplă și cu divorțul. Concubinajul a fost cunoscut dintotdeauna și chiar s-a răspândit masiv în secolul XIX, mai ales în mediile muncitorești. De când a devenit un simbol al independenței în mediile burgheze și intelectuale, și-a schimbat numele în uniune liberă. Vorbind din punct de vedere sociologic, există o familie atunci când s-a format un cuplu și când a venit și un copil, oricare ar fi modurile în care se formează aceasta
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
10,9 milioane în 2005. Ceea ce reprezintă 24% din totalul populației cu vârsta de peste 15 ani [Chassagne, 2005]. Menționăm că deținătorii de valori mobiliare erau în număr de 12,4 milioane în 1992. Au dispărut, așadar, vechile familii? Aparțin dinastiile burgheze altor timpuri, asemenea familiilor nobiliare? Dimpotrivă, dorim să demonstrăm că, dacă se poate acum vorbi de o clasă socială, aceasta este burghezia, aceste familii cu diverse posesiuni, care reușesc să se mențină în vârful societății, acolo unde, în anumite cazuri
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
a calităților sociale în calități naturale. Ridicăm așadar un colț al cortinei care acoperă, pudic, misterele burgheziei, pentru a arăta ce înseamnă, din punctul de vedere al clasei sociale, un grup în aparență compozit. Cuprindem aici nobilimea bogată și familiile burgheze. Industriași, oameni de afaceri, bancheri, de viță veche sau de proveniență recentă, sunt puși alături de proprietari de ferme, înalți funcționari, membri ai Academiei sau generali. Un grup a cărui poziție se definește prin posedarea unor mijloace de producție, însoțită sau
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]
-
citi această listă de întrebări și din punctul de vedere al celor mai puțin favorizați: nu este imposibil ca unele din răspunsurile lor să fie afirmative. Dar un scor ridicat este neverosimil: întrebările subliniază astfel amestecul dintre tipurile de bogății burgheze. Tocmai abundența în toate îi definește pe mai marii acestei lumi. II / Nobilime și burghezie: mize temporale Nobilimea, rămășiță socială? Nobilimea franceză este o nobilime stinsă, niciun titlu de noblețe nemaiputând fi acordat după căderea celui de-al Doilea Imperiu
Sociologia burgheziei by Michel Pinçon, Monique Pinçon-Charlot [Corola-publishinghouse/Science/1066_a_2574]