1,697 matches
-
Negru” publicată în volumul „Bârladul odinioară și astăzi, 1984.” ...”Bătrâna Natalia Negru locuia acum într-o casă veche a Tecuciului de altădată, care se mai păstrează și astăzi, pe strada Uzinei nr.5, actualmente George Coșbuc. Grădina largă aduna câțiva butuci de vie neîngropați și gutui cărora aveam să le văd îndată la geam crâmpeiele de lună. Casa fusese a familiei pictorului Gheorghe Petrașcu și mai în urmă, a nepotului său, filosoful Ion Petrovici. În odaia nu prea încălzită, plină de
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
am înnalțat în picioare... "Nu, nu-l dau!" țipă meșterul. Apoi adaogă: "D-ta ai să trăești mai mult decât monumentul acesta". Când eram la stână, era acolo un cioban de care toți se temeau: că el singur ridicase un butuc de fag, o curmătură, pe care zece oameni nu putuseră s-o clintească. Și cum se tot răcăduia și nu voia să mă asculte, am umflat parul de la cazan, l-am pleznit la cap și l-am culcat la pământ
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
o parte din Crasnaleuca (aceste din urmă, proprietate a moștenirii Callimachi). Drumuri nu sunt nicăiri. Iarna se pune zăpadă pretutindeni, primăvara trebue să vie proprietarii la moșie cu șarabana cu 8 boi, când se desfundă pământul și intră roțile până în butuc. Are peste o sută de servitori. Câteva sute de boi, cai, vaci, 1500 de oi. Plătește un administrator cu 2400 și tain care mai râdică la 1200 de lei pe an. Apoi supt administratori, contabili, ajutori de contabili, feciori boerești
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Doamne ferește. Unui Iftimie, i-a zis Iftime Clăoi, că avea oi multe și a făcut o claie stog de fân mai mărișoară. V.S. Iftime era foarte nătâng. Ca să nu facă armata, a pus degetul arătător de la mâna dreaptă pe un butuc și cu stânga a dat cu barda și-a tăiat degetu. Mama mea sămăna mai mult cu tatăsu, dar nu era răutăcioasă. Pe bunica, soția lui V.S.Iftime o chema Ancuța și era fata lui Ion A Roșcăi. Era o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
am sărit în niște urzici și am dormit acolo cu cireșele drojdie în sân. Și căzutu din cireș a fost de leac. Că ducând iapa la apă și eram calare, m-a asvârlit și am căzut cu spatele peste niște butuci de brad. Și cum însera, mă dureau șalele să mor nu alt ceva. Și cum am căzut la biserică peste bolovani, mi-a trecut durerea aceia. Frații mamei mă puneau să joc și să strig din gură, cum auzeam eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
Zoița dascălului Ghiorghi a Popi. Ea era o fimee foarte bună, era din neamul Macsinenilor dinspre Moldova. Gheorghe a Popei a lui Popa Vasile Șarpe era om foarte răutăcios. El punea oamenii care suduiau de cele sfinte cu picioru în butuc dinaintea bisericii și câți eșeau din biserică să-i stupească. Soția lui, Zoița, bunica tati, a fi mâncat vr-un milion de pumni de la el, că era foarte răutăcios și foarte nătâng. Dar când a ajuns la 80 de ani, el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
42, de ce n-ai spus de azi dimineață, să răscolesc eu toate condicele Biroului de mobilizare!". În Baea eu am cunoscut 2 gospodari frați cu numele de potlog, Alecu Potlog și Ștefan Potlog. Pe Ștefan Potlog l-a omorât un butuc mare de fag în gard la Cacadâr iarna, s-a fărtoiat sania cu butuc cu tot. Iar Alecu Potlog a avut un ficior Gheorghe f. frumos și voinic și îmbolnăvindu-se rău a murit. Și l-a îngropat îmbrăcat f.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
de mobilizare!". În Baea eu am cunoscut 2 gospodari frați cu numele de potlog, Alecu Potlog și Ștefan Potlog. Pe Ștefan Potlog l-a omorât un butuc mare de fag în gard la Cacadâr iarna, s-a fărtoiat sania cu butuc cu tot. Iar Alecu Potlog a avut un ficior Gheorghe f. frumos și voinic și îmbolnăvindu-se rău a murit. Și l-a îngropat îmbrăcat f. frumos, cu boandă nouă, ițari, cămașe, ghete nouă. Duminică l-a îngropat și Joi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
ai căror părinți Își organizaseră o frumoasă fermă aproape de gara Copșa Mică. La Început ne strângeam În fiecare seară pe banca din prisaca școlii, unde gazde erau Livia și Stela Jarcău. Pe măsură ce banca a devenit neîncăpătoare, ne-am deplasat pe butucii de lemn din fața casei Văcărescu, mătușa Sandei Axente. Aici, În verile 1937 și 1938, la lumina focului de la sondele de gaz metan din Șomârd, ne Împărtășeam amintirile din liceu, discutam despre cărțile citite, cântam șlagărele vremii, glumeam și câte nu
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
ciurdă! Hăi!”; frica domnișoarelor nou venite de a trece puntea de peste Visa, o punte de lemn de numai 50-60 cm lățime, care prezenta o ușoară instabilitate la unii pași mai apăsați, botezată “puntea lui Rumi”; cântecele lui Goga, interpretate la butucii Sandei Axente de către tenorul Horea Lupu, viitor profesor la Liceul Axente Sever din Mediaș; piesa lui Alecsandri “Doctor fără voie” În care dețineam rolul doctorului Frantz, cea mai reușită interpretare actoricească din viața mea, etc. Spectacolul s-a bucurat de
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
liceului și preocupările mele din acele vremuri, n-aș vrea să se creadă că n-am fost și eu tânăr, că nu mi-am trăit adolescența. Nu. Abia ajungeam În sat și “golanii satului” ne Întruneam În prisaca școlii, la butucii Sandei, pe dealurile din apusul sau răsăritul satului. În numeroase duminici, Mama, Îndrăgostită de toate fetele, ne punea la dispoziție camera din față pentru dans, după melodiile redate de unicul patefon existent În sat, Împrumutat de Blotor de la părinții lui
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
de după război i-a alungat din sat ca fiind moșieri. Atât lui Tudor (plecat mai târziu În Israel și de aici În SUA) cât și lui Anca, devenită prin căsătorie Giurchescu,, le păstrez cele mai frumoase amintiri. Întrunirile zilnice de la butuci, cititul toată noaptea la lampa cu petrol (satul nu era Încă electrificat), munca istovitoare la câmp, m-au solicitat prea mult și În august 1943 am făcut un surmenaj intelectual. Mi s-a recomandat repaus intelectual total până la Începerea noului
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
Înapoiat În mijlocul familiei și al satului, care fierbea sub știrile de pe frontul din vest, anunțata reformă agrară și seceta din răsăritul țării. Am intrat În această vâlvătaie. Mi-am ajutat familia și În același timp am participat activ la “viața butucilor” cu toate năstrușniciile caracteristice vârstei. Așa cum am menționat anterior, tineretul intelectual din comună am luat inițiativa Înființării “Asociației foștilor fii ai satului” plecați În diferite localități de pe Întinsul țării. Urmărind traducerea În fapte a scopurilor și a acțiunilor propuse ne-
MĂRTURISIRILE UNUI OCTOGENAR by PAUL IOAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1658_a_3007]
-
mănăstire este aproape de Betleem și viețuiesc În mănăstire trei persoane: două măicuțe și un preot călugăr. Biserica este foarte mare și impunătoare. Are o curte mare și frumos amenajată. O mulțime de vase cu flori au În curte și câțiva butuci de vie. Sunt ridicați În sus pe stâlpi pentru umbră, fiind călduri foarte mari și soare foarte puternic. Au spus că ar dori să mai vină personal, măicuțe, că e loc suficient dar nu depinde de ei. În curte se
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
Înfățișează judecata. Și arde tot timpul o candelă. Apoi am văzut locul unde a stat Pilat când L-a judecat pe Domnul, pretoriul cum i se mai zice. La subsolul clădirii este Închisoarea unde a stat Domnul cu picioarele În butuci de piatră. Am coborât și noi treptele să vedem Închisoarea. Era un miros greoi, aproape imposibil de respirat. Am coborât vreo 7 m În piatră. Locul nu este prea larg și Întunecat, iar la mijloc este o coloană groasă de
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
bananieri, portocali și altele. Unii se ocupă cu ceramica, fac diferite vase de lut pentru flori. Toate bisericile și mănăstirile cumpără vase de lut pentru flori. Pe aici satele sunt mult mai mici ca la noi. Majoritatea caselor au câțiva butuci de vie. Și e un soi bun, care face boabe și struguri mari și gustoși, gălbui și albi la culoare. Ei pun vie pentru umbra ei. Aici sunt călduri foarte mari, dar la umbră te poți adăposti și reziști caniculei
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
la o femeie, apoi la Iași și Ciubărciu”. La Huși, același vicar era acuzat de lăcomie și măsuri inumane: a oficiat la o cununie și, pentru a-l sili pe soț să plătească o taxă, i-a pus soția în butuci în fața bisericii (informație confirmată de P. B. Bakšič, Bandini ș.a.). Mai mult decât atât, viața personală a preotului era departe de a fi un exemplu pentru comunitatea păstorită: în urma unor chefuri și certuri, a fost bătut și rănit cu cuțitul
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
hușenii au cerut guvernului să înființeze și în orașul lor „postelnicie”, adică isprăvnicie sau prefectură și tribunal, la Fălciu distanța fiind prea mare. Au reclamat faptul că dichiul îi judecă în favoarea Episcopiei „îi închide la gros și-i pune în butuci”. Divanul a organizat o anchetă la fața locului. Comisia formată din boierii Iordache Costache și Alexandru Ruset, în Raportul din 21 martie 1831, consideră că la mijloc este „o alcătuire de complot a câtorva fețe” (cu scrisori false). O dezvoltare
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Huși. În secolele XVI-XVII, acesta se afla pe locul al treilea, în rândul orașelor cu podgorii, după Hârlău și Cotnari și înaintea Iașilor. Însăși vechea stemă a orașului Huși avea un scut cu o clopotniță și capul de zimbru, doi butuci de vie cu struguri erau încununați deasupra ramei unei cetăți medievale cu cinci turnuri. În catastifele orașelor, se înscriau vânzările de vii de lângă orașe, ai căror proprietari erau domnitorii, orășenii, boierii, mănăstirile sau episcopiile. Cele mai multe documente de acest fel le
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Hooff și ambasadorii țărilor africane prezenți la vernisaj, ci și interesul absolventului Facultății de Istorie a Universității din Iași pentru această temă atât de tristă din trecutul umanității. Exponatele panouri documentare, fotografii, statistici, documente, piese originale din secolele sclaviei lanțuri, butuci de lemn pentru blocarea gâtului sau a picioarelor, unelte de fier pentru "marcarea" sclavilor, bice din vână de bou, statuete de cult ale sclavilor, tobe... Toate dădeau glas unor vremuri crâncene, de teroare, de împilare dusă până la cele mai atroce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
vână de bou sau șuvițe din piele de vită, fiind utilizate și vergile vegetale. Numărul loviturilor aplicate era la bunul plac al stăpânilor. "Regulamentul sclavilor" din 1842 menționa printre pedepse biciuirea, ce nu putea depăși 25 de lovituri, prinderea în butuc a capului, mâinilor și picioarelor, legarea în lanțuri. Suprema pedeapsa era executarea prin strangulare sau spânzurare. Sclavilor li se interzicea să consume băuturi alcoolice și să poarte arme, atât ofensive cât și defensive, pedepsele fiind pentru delicvenți 10 zile de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
chestie care nu se poate comenta....... Am făcut inclusiv o siglă la această fundație, era o paletă de pictor prin a cărei gaură trecea o pensulă, precum și litera N. Sigla asta am și pictat-o la Moldova Nouă pe niște butuci ce serveau drept scaune și o masă ce era un fost trunchi de arbore, tăiat cu ferăstrăul mecanic. Cei care vor trece pe acolo poate vor vedea sigla asta încă rămasă pictată pe acei butuci. De altfel un butuc -masă
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
la Moldova Nouă pe niște butuci ce serveau drept scaune și o masă ce era un fost trunchi de arbore, tăiat cu ferăstrăul mecanic. Cei care vor trece pe acolo poate vor vedea sigla asta încă rămasă pictată pe acei butuci. De altfel un butuc -masă se poate vedea în poza în care apar cu șalăii prinși de mine. În 1998 am făcut din nou o tabără de pictură naivă la Moldova Nouă, erau acolo Camelia Ciobanu, Rita Aldea, Măric, precum și
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
niște butuci ce serveau drept scaune și o masă ce era un fost trunchi de arbore, tăiat cu ferăstrăul mecanic. Cei care vor trece pe acolo poate vor vedea sigla asta încă rămasă pictată pe acei butuci. De altfel un butuc -masă se poate vedea în poza în care apar cu șalăii prinși de mine. În 1998 am făcut din nou o tabără de pictură naivă la Moldova Nouă, erau acolo Camelia Ciobanu, Rita Aldea, Măric, precum și de la Aiud, Alexandru Iuga
Aventuri în insula naivilor by Mihai DASCĂLU , Gustav Ioan HLINKA , Costel IFTINCHI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/316_a_626]
-
ospiciului era în continuare foarte grea: "Bolnița smintiților la minte din mănăstirea Golia pururea s-a aflat în cea mai tristă și mizerabilă stare, atât în privința localității, cât și a tratației pătimașilor, care totdeauna i-au ținut în fiare și butuci", menționa raportul comisiei amintite. Până la secularizarea averilor mănăstirești, între Comitetul Sănătății și mănăstire au continuat fricțiunile, eforturile Comitetului de-a ameliora situația de cazare a bolnavilor și încercările de a se constitui un salar noului medic numit de comitet, Emil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]