13,753 matches
-
ea o țigară, lăsându-se încet pe marginea patului, lângă Gheorghe. Peste câteva minute, îl sună pe Petrache. Acesta răspunse imediat. Acum ce veți face, Petrache? A sunat Anghel... Cum, tu nu știi nimic?! Dar miile de dolari, banii de buzunar, cum spunea Anghel... Alo! Alo!! A închis porcul! Și tu ce stai ca un tâmpit, îmbracă-te imediat și hai să vedem ce mai putem face! Epilog Peronul, luminat ici-colo, era aproape pustiu. Băncile erau goale, acoperite cu un strat
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
pană de curent? Caut pe panoul cu tastele etajelor butonul de alarmă. Apăs la întâmplare și soneria începe să țârâie anemic și lung. Ceva îmi spune că o aud doar eu. De fapt, unde ar putea suna? Scot telefonul din buzunarul de la spate al blugilor și văd că este nouă și opt minute. O să-l sun pe Robert să vină să mă scoată de aici sau să rezolve cumva situația. N-am semnal. În lift nu e semnal. În lift, de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
des chisă de la beci. Îmi spune să mai vin în vizită când tanti Stela nu e acasă și că o să mă învețe mai multe lucruri interesante. Mă aplec, iau merele fără să le mai aleg, bag câte unul în fiecare buzunar. Când ies îmi aduce aminte să nu spun cuiva secretul nostru. Dau din cap că da. Gabriela Mateescu Între timp La gară mi-a luat fără nici o vorbă cele două valize (un set de culoarea liliacului, care, pe peronul ponosit
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
încât între ei doi ar încăpea foarte ușor și un al treilea coleg. Aproape că mi se face milă de Roxana. În pauză, mă duc la ea și-o întreb ce mai face. Nu-mi răspunde, întoarce capul. Scot din buzunar o ciocolată și îi ofer jumate. O ia și o înfulecă pe loc. Mă privește pofticioasă. O privesc îndrăgostit lulea. De fapt, nu-mi doresc decât să fiu Harry Potter și s-o fac să dispară măcar ora asta. În
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Metroul, aproape gol. La stânga, la dreapta, nimeni. Revedeam, în flash-uri, secvențe din filme americane cu gangsteri. Îmbrăcați în haine de piele negre, strânse în talie și lungi până-n pământ. Pistolul rece la tâmplă. Nu aveam prea mulți bani în buzunar. Cu siguranță aș fi fost lichidat pe loc. Vârful turnului mă urmărea neîncetat. Și cutia albă a morții, la fel. Simona Constantinovici Ce-aș fi putut să am Despre mine se spune că sunt naivă. Că prea iau de bun
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
muzică ce bătea din ce în ce mai tare la ușă. Repetam, repetam, repetam. Îmi pusesem speranțe mari în festival. Să intru în competiție ar fi fost o șansă reală pentru mine. Nu mai conteneam. Speram, visam, fugeam, reveneam. În ziua preselecției aveam în buzunar nici mai mult nici mai puțin decât 25.000 de lei, sumă ce reprezenta fix taxa de în scriere, sau cât costa la vremea aceea un pachet de țigări. Eram speriată de ideea unei competiții. Dintr odată, mă simțeam lipsită
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
pachet de țigări. Eram speriată de ideea unei competiții. Dintr odată, mă simțeam lipsită de orice talent, mediocră, urâtă și cu încrederea fugită de acasă. Ce să aleg? Țigările, sau înscrierea? Bani aruncați pe un viciu, sau bani băgați în buzunarele organizatorilor? Savoarea unei țigări sorbite cu nesaț, sau lumina reflectoarelor pe scena unui teatru cu renume? Am ales înscrierea. Am intrat ultima pe scenă, sau cel puțin așa am crezut. M-am prezentat onorabil, aș spune, deși la un moment
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
zaieț, nu pagadi! urlă Motanu spre ei. Ăia se opresc. Unul, în pantaloni scurți și cu o mutră de pițigoi, zbiară și el ceva, arătându-ne degetul mijlociu. Motanu dă din mână a lehamite, scoate o țigară boțită dintr-un buzunar și-o aprinde cu gesturi de expert. Trage adânc în piept de două ori și mi o întinde. N-apuc să trag nici un fum. În spatele lui Motanu apare, ca din pământ, plutonierul Ciocoiu, cu cascheta într-o rână și cu
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
am nici o garanție că ce-mi dă ea să beau nu i o ieftineală scârboasă, vezi Doamne. În cele din urmă mi-a pre zentat sticla și a dat din cap: garanția pe care o așteptam. Cu mâinile înfipte în buzunar, am întrebat-o mai apoi cât costă, în ideea de a o scuti, atât pe ea, cât și pe mine, de făcut schimb de ruj de pe gura sticlei. (Se pare că ea n-avea nici o greață. Sharing is caring, auzi
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
adunat și l am întrebat, calmă, ce altceva mai are. Nu am uitat de atitudine și mi-am arcuit sprân cenele, între bătoare. Mi-a oferit bucuros o sticlă de Y, pentru care am mai scos vreo doi lei din buzunar. Nu mi picase bine, dar nu mai conta. Țelul era atins, sticla era în mână. După plimbarea de la bar până la masă, am luat pri ma gură, în vreme ce cei de pe scenă își acordau chitarele. O grimasă scurtă, un fior rece și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
hologramă. Încă mai e acolo, lipit de ecran, încercând să își dea seama cu cine seamănă. Mishu Vass Tata Îmi trag fermoarul gecii vernil cu glugă, primită cadou de la frate-miu, îmi pun fesul albastru închis, îmi vâr mâinile în buzunare și ies din discotecă înaintea ei, pă șind afară, în noaptea rece care a cuprins toată co muna Vultu rești din județul Vaslui. Fulgii de nea se topesc pe sprâncenele mele prea groase, pe nasul prea lat, pe buzele prea
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
în gol. Mi-e greu să citesc pe fața lui ceva: politețe? precauție? Mă gândesc că e beat și vrea să mă pocnească pentru cine știe ce și-o fi adus acum aminte; se apropie de mine, eu îmi încleștez pumnii în buzunare, îmi încordez tot trupul și mă pregătesc pentru o eventuală lovitură. — Dragoș, trebuie să-ți spun ceva. Nu prea e de bine. Încordat ca un arc, îl încurajez să spună. Ca și cum ar crede-o. Ninge și mi-e foame, iar
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
făcea semne disperate cu mâna. „Nu eu am omorât-o, nu e vina mea“, încercam să îngân, dar nu părea să mă asculte. S-a apropiat de mine și a arătat spre animalul mort, iar când a băgat mâna în buzunar și a scos un pumn de bani am înțeles ce voia de fapt. Un om care merge cu o pisică moartă pe stradă e foarte dubios, așa că am învelit-o în jachetă. Îmi dăduse 73 de mărci și 48 de
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
dat seama că e timpul să îmi închei afacerea. Gunther arăta jalnic și bătusem deja toate cartierele de lux. Văzusem lacrimi, frică, uimire, milă, oameni furioși sau nepăsători, priviri bănuitoare. Dar absolut toți s-au grăbit să scoată bani din buzunar pentru a nu l mai vedea pe Gunther. Se zice că o pisică moartă aduce ghinion, dar mie mi-a adus noroc. Și mulți bani. M-am întrebat adesea dacă cineva i-a dus dorul pisicii. După o lună, l-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
surprinsă. Ia uite, îi aud vocea hârșâită, chiar e beată. Stăm câteva clipe nemișcați. Mi se pare că tot universul se reduce la mâna aia pe mine. De ce nu reacționez? Apoi, nu știu cum, cheile îmi cad din geantă sau, poate, din buzunar. Cineva le ridică. Mâna taximetristu lui încă e pe mine și atunci mă hotărăsc. Ajunge. Înjur în gând, deschid ochii și primul lucru pe care-l spun e Dă-mi cheile. Cheile sunt lucruri serioase, zgomotul ciocnirii lor de asfalt
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ci de teama că m-ar putea răni cu ochii lor care cer în gol. Cer în primul rând atenție, vor să le arunci măcar o privire, după care te trag în lumea lor din care ieși mai sărac, la buzunar și la suflet. Îți fură bucuria de a trăi, de a savura lucrurile mici care îți înfrumusețează ziua. Cafeaua din pahar sau covrigul din mână nu mai au același gust, nu mai au parcă gust deloc. Râd cerșetorii de mine
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
prezentăm În mașină era o curățenie impecabilă și mirosea a vanilie. Muzica umplea tăcerea care se instalase între noi. Ceva instrumental, aproape terapeutic. Omul părea timid. Încercam să fiu atentă la drum, la peisajul pe care-l știam ca pe buzunarele mele. Mă prefăceam interesată de tot ce-mi apărea înainte. Dar profitam de fiecare viraj ca să-l privesc pe furiș. Și de fiecare dată mă minunam de trăsăturile lui frumoase. După câteva minute de tăcere am început să vorbim. I-
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
l-am strâns tare în palme și m-am abandonat lui. Dintr-o smucitură, mi-a dat jos pantalonii scurți cu tot cu chiloți, apoi s-a ridicat in picioare, atât cât să se dezbrace. Cheile de la mașină i-au căzut din buzunarul pantalonilor. S-a aplecat să le culeagă din iarbă. În clipa aceea aș fi putut fugi. Dar n am făcut-o. Nu știu de ce. A fost unul din acele momente de surpriză și muțenie în fața propriilor mele decizii și acțiuni
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
un fotoliu și conturi cât mai grase În băncile străine, unii dintre ei sunt chiar foarte săraci la ora când scriu, dar lucrurile se schimbă, repede, și noi avem Șansa Învingătorului, noi cei care luptăm nu numai pentru noi și buzunarul nostru, ci mai mult sau mai puțin, după posibilități, și pentru semenii noștri. Vă Întrebați de ce și cum? Simplu: Cu noi este Dumnezeu! Cu noi! Ar mai fi multe de spus despre sistemul de educare al tinerei generații, dar iarăși
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
oricum asta nu i-o pot hotărî stăpânii de pe pământ ci numai Unul. Dar am sperat În zadar până acum. Toți cei care s-au cocoțat pe fotoliile asigurărilor sociale (ca și pe toate celelalte) au avut grijă numai de buzunarele lor și o foarte mare grijă de imaginea lor. Cred că unii dintre ei sunt narcisiști și folosesc mai mult decât trebuie oglinda numai din supradimensionata dorință de a nu-și pierde imaginea. Pentru cine și de ce, nu s-au
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
oglinda numai din supradimensionata dorință de a nu-și pierde imaginea. Pentru cine și de ce, nu s-au Întrebat și nici nu-și fac probleme În acest sens. Se cred nemuritori. Asta este nenorocirea lor, chiar dacă li s-au rupt buzunarele de cât au adunat. Am asistat, de asemenea, la lupte interminabile și disperate ale unor pensionari inimoși și cu temeinice cunoștințe În domeniu care au Încercat pe la diferite emisiuni televizate, chiar și la "Recurs la morală" (mare cuvânt morala asta
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
pe banii voștri (bani furați tot de la noi, fie vorba Între noi). Auziți!? Pe banii voștri personali! Să vă intre bine În cap ce vă spun acum! Partidul "unic" a avut acest bun simț și n-a băgat mâna În buzunarul săracului: s-a gospodărit, s-a cotizat și n-a luat un leu de la alții. Voi de ce luați? Doar vă declarați "partide democratice". De ce ne furați și fărâmitura de la gură? De ce nu vă mai ajunge? Lăsați la o parte sloganul
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
plimbările celor peste 500 de parlamentari, și spun plimbări și nu deplasări În interesul țării, pentru că asta sunt, plimbări În interes personal, mascate de diferite necesități ale politicii statale, se cheltuie bani grei din vistieria țării. Cu alte cuvinte, din buzunarul simplului cetățean. Cu ce-am greșit, Doamne, de trebuie să-i plimbăm pe Întreg mapamondul pe toți parveniții care se dau mari reprezentanți ai noștri, dar de fapt se reprezintă doar pe ei și interesele lor meschine. Am tot glumit
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
România este doar țara tuturor posibilităților, nu ? De ce nu și asta ?! Spitale Închise, altele fără medicamente, mâncare etc, iar medicamentele la niște prețuri mai mult decât occidentale. Ce contează că salariul sau pensia de aici echivalează cu mărunțișul uitat În buzunarul unui occidental; prețurile să fie chiar mai sus, că doar vrem să fim europeni. Că până acum om fi fost eschimoși sau extratereștri. Mai știi ? Orice este posibil, nu ?! Îmi aduc aminte că pe la mijlocul anilor '80 se dădeau de ceasul
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
de la esență : cred că am fost destul de explicită de ce avem neapărată nevoie de reînvierea, În forță, a „Flăcării” și a multor alte cenacluri și asociații culturale.Și faceți În așa fel, ca să aibă acces tot omul, nu numai cei cu buzunarele căptușite. Așa ! Ca poet, domnul Adrian Păunescu nu are egal În viață, dar nu este destul de bine cunoscut și, În general, se face un talmeș-balmeș cu activitatea politică, ceea ce e În defavoarea domniei sale și e păcat. Vreau să recomand celor interesați
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]