2,960 matches
-
ăla al vostru, Hâncu, ce periculoasă-i slănina? Măcar, e de mangaliță? Am văzut o reclamă a unui SRL la prietenii mei din Ciuc, cum că asta n-ar avea colesterol. -Ba da Șefu`, da` sfatul ăla e bun pentru căței...Câinii bătrâni pot mânca pentru că tot nu mai sunt buni la stână. Când a desfăcut celofanul de la brânză, credeai că ești la la izvorul sulfuros de la Băile Govora. Alena se ținea de nas. Uitase de mult mirosul de-acasă din
TREI ÎNTR-O ARCĂ, PLUS COCOŞUL de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380983_a_382312]
-
fi văzut varul de multă vreme, poartă cu demnitate patina timpului, a intemperiilor vremii, dar și a celor ce i-au atins pereții lăsându-i, drept mărturie, urmele trecerii incontestabile. Liniște. Singurul semn că aici locuiește, totuși, cineva, este un cățel jigărit, ce doarme strâns covrig, în bună înțelegere cu o altă ființă - o pisică, pe un țol de cârpă așezat cu grijă în fața pragului. La o primă bătaie în ușă, nimic. Nu se aude nicio voce, niciun zgomot. Doar cățelul
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
cățel jigărit, ce doarme strâns covrig, în bună înțelegere cu o altă ființă - o pisică, pe un țol de cârpă așezat cu grijă în fața pragului. La o primă bătaie în ușă, nimic. Nu se aude nicio voce, niciun zgomot. Doar cățelul, ridicând-și alene capul, mârâie plictisit dezgolindu-și, fără prea mare interes, un colț îmbătrânit în gura-i știrbă. Vizibil deranjat de vizită, cu coada între picioare, pleacă lăsăndu-mi cale liberă. Pisica îmi adulmecă vicleană picioarele, ridicăndu-se pe ele mieunând
CUM NE IUBIM PĂRINŢII? de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1474 din 13 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374290_a_375619]
-
cu poalele fustei legate în brâu, să mă altoiască pentru a-mi tăia pofta să mă mai avânt altă dată la plimbare pe lac, cu prima mea barcă improvizată. Am fugit și m-am ascuns sub căruță, alături de Bobiță, un cățel bălțat ce se ferea de căldura soarelui la umbra căruței, cu limba scoasă de un cot. Aceasta a fost prima mea încercare de a pescui și prima mea plimbare cu barca pe apă. Am mai experimentat și altă dată pescuitul
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
măreț din pachetul lor de Kent ori cu câte un păhărel din vreo sticlă de whisky aflată „întâmplător” prin bagajele care ne luau respirația gemând de occidentalisme și ne umflau mințile lăsându-ne cu gurile căscate povestindu-ne despre nenumărații căței care umblau peste tot cu cozile pline de covrigi calzi! Iar în acest timp, tiptil, pe când se închideau minele de cărbuni care deodată nu ne mai erau necesari identificându-le însă pe cele de aur și alte minunății iar atenția
APĂ VIE SAU APĂ CHIOARĂ? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374399_a_375728]
-
de altă parte, încet, încet gloata a cam început să realizeze adevărul ascuns cu grijă după un paravan din ce în ce mai transparent realizând astfel sâmburele de adevăr al fabulei care ne-a explicat cândva despre egalitatea imposibilă dintre un dulău și un cățel chiar și într-o democrație. Iar când a început gloata să se miște, niște glasuri ruginite de atâta venin și ascunse până atunci prin dormitorul Parlamentului European au început ca să clameze cu furie pretinse „lovituri de stat” săvârșite de popor
APĂ VIE SAU APĂ CHIOARĂ? de CONSTANTIN ŞTEFAN ŞELARU în ediţia nr. 1461 din 31 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374399_a_375728]
-
vină cu dovada că primul născut nu mai trăia, el avea să se retragă de pe tron și să îi lase să conducă cum vor dori împărăția din adâncul pământului. După plecarea celor doi feciori, împăratul îl chemă la sine pe Cățelul Pământului, cel mai bun oștean al său. - Du-te în Peștera Ruginoasă, găsește pe Urâtul Pământului și adu-l la mine cu fereală, să nu te vadă vreun liliac sau vreo rozătoare! Plecă oșteanul în mare grabă iar împăratul se
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
pe Urâtul Pământului și adu-l la mine cu fereală, să nu te vadă vreun liliac sau vreo rozătoare! Plecă oșteanul în mare grabă iar împăratul se puse pe așteptat. Așteptă o zi, așteptă două, iar în a treia zi, Cățelul Pământului se înfățișă de unul singur la patul de suferință al împăratului. - Iartă-mă, stăpâne, Peștera Ruginoasă este goală. Nu sunt semne că ar fi locuit cineva acolo. - Acolo am trimis-o pe prima mea împărăteasă, suspină împăratul, nu mi-
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
și s-a îmbăiat în el înainte de a rămâne grea, chiar dacă eu i-am poruncit să nu o facă. Și ce pocitanie de copil mi-a dăruit! M-a durut sufletul să mă despart de ea, dar ce puteam face? Cățelul Pământului nu îndrăzni să-l contrazică pe împăratul său. - Dacă aș știi că trăiește, dacă aș avea încredere că frații lui nu-i vor lua zilele... Cine știe ce s-a ales de Urâtul Pământului?! Oșteanul rămase alături de împărat până ce acesta căzu
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
născuse cu același chip cu care se nășteau locuitorii împărăției de sub pământ. Dar împăratul nu era acolo să îi vadă. În schimb, parcă chemat de duhuri și tocmai când Prințesa Florilor îi vizita, din măruntaiele adâncurilor, drept în fața lor apăru Cățelul Pământului. Bursucul se repezi la el, gata să se ia la trântă, dar împărăteasa îl opri de îndată. - Ce cauți în Peștera Râului Adâncului? - Iartă-mă stăpână, împăratul m-a trimis după Urâtul Pământului! Le povesti despre boala grea a
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
lor. - Că e capcană sau nu, zise prințul, eu trebuie să îl văd pe tata măcar și o singură dată. - Vin și eu cu tine, hotărî Garofița. - Și eu, zise împărăteasa. Se pregătiră deci cu toții de drum. În față pășea Cățelul Pământului alături de bătrâna cârtiță, îl urmau cei doi tineri, apoi împărăteasa, iar la urmă, bursucul înarmat până în dinți. Abia ieșiră din labirintul de galerii al Peșterii Râului Adâncului, când fură atacați de un stol de lilieci. Bătrâna cârtiță le strigă
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
morman de pietroaie care îi opri pe atacatori. Când credeau că au trecut cu bine de ce era mai greu, la o răscruce de galerii se treziră cu o armată de rozătoare care blocau orice drum spre palat. Bursucul se alătură Cățelului Pământului în fruntea grupului și porniră să facă loc prințului, prințesei și împărătesei. Aceștia trecură repede în galeria eliberată, lăsându-i în urmă pe cei doi apărători. Nu mai era mult până să ajungă la palat când calea le fu
URÂTUL PĂMÂNTULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2124 din 24 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371422_a_372751]
-
și pentru viață. Ori, lângă fusta mămichii, facultatea e doar o prelungire a liceului. Revenind, cred că problema e generală, cine va înființa un azil pentru îngrijirea animalelor pe durata concediului, cu siguranță se va umple de bani. În plus, cățeii până-ntr-un an pot învăța acolo bunele maniere, cu alte cuvinte capătă cei șapte ani de acasă. Întreprinzători dornici să vă îmbogățiți, stăpânii Codițelor abia așteaptă să vă dea niște bani ! 09.01.2010 Referință Bibliografică: Codiță / Dan Norea
CODIŢĂ de DAN NOREA în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371559_a_372888]
-
de frumusețe ca nălucile din închipuirea mea... ținea în brațe un mare buchet de flori și era îmbrăcată ca o arăpoaică din haremul sultanului din Stambul, cu o rochie înflorată cu toate florile câmpului pe ea. Ținea în poală un cățel și privea la noi nepăsătoare. Îi cădeau bucle blonde peste față și peste obrajii ei roșii, iar din piepții rochiei prea sumară îi ieșeau niște țurloaie de țâțe ca două delușoare rotunde și cu moț în sfârc. Deasupra capului peste
PRINŢESA ŞI PATEFONUL- PROZĂ SCURTĂ de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1336 din 28 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371555_a_372884]
-
o transformase în jucătoare de volei pe plajă pentru a o amuza pe mama sa înainte de culcare îi veni o idee și mai bună pentru ea. Ce ar fi dacă ea însăși s-ar transforma în bibelou și ar păzi cățelul creț, lățos, lent și cam leneș de ploaie de fiecare dată când vine de la școală, până când se mai lasă ploaia sau reușește să îl ducă la un loc mai dosit. Zis și făcut! O prietenie mai frumoasă ca între fetiță
FETIŢA BIBELOU ŞI CÂINELE FĂRĂ UMBRELĂ de MARIA TEODORESCU BĂHNĂREANU în ediţia nr. 1782 din 17 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374905_a_376234]
-
de bluze și rochițe, că până te îmbraci se coace păpușoiul! în toată iarna asta mi-ai făcut doar fițe, vino cât mai iute să-mi giugiulești bârzoiul! îmbracă-te în mov, în negru sau în verde, lasă la vecină cățelul și pisoiul, ia-ți bilet la tren, că nu știi ce vei pierde, vino cât mai iute să-mi giugiulești bârzoiul! poți să vii cu nașul, eu te-aștept în gară, spune-i o minciună, că mi s-a spart
VINO, CÂT SUNT VIU, SĂ-MI GIUGIULEŞTI BÂRZOIUL! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374987_a_376316]
-
e în sfârșit, Tortul este pregătit, Invitați, precum vedeți, Am fetițe și băieți. Mătușici, părinți, bunici Din povești șapte pitici, Vulpițe și ursuleți, Oaspeți sunt, nu mă credeți? La mulți ani îmi spun prin curte Puișori, motani, rățuște, Până și cățelul latră: -La mulți ani, drăguță fată! Ca să nu fiu singurică Barza ce-mi știe de frică, Că altfel precis o-ncurcă Frațiori vreau să-mi aducă. Până-atunci pupicu-i plata Pentru mama, pentru tata, De ei amândoi iubită Cresc mare
POEZII PENTRU COPII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375006_a_376335]
-
de pe raftul de sus. Era acolo, cartea groasă, cu coperți în culori întunecate pe care erau desenate zidurile - sumbre sub cerul sfâșiat de trasoare - ale hotelului Astoria din Leningrad, povestirile despre Donul liniștit, cartea care o impresionase până la lacrimi despre cățelul Mumu, înecat de argatul cel mut la porunca stăpânului, cărți în care descoperise cu uimire cruzimea până atunci nebănuită a oamenilor, lângă ele, tomul de medicină din care înțelesese taina venirii copiilor pe lume... Și degetul Aureliei continua să urmărească
EFEMERIDELE de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375552_a_376881]
-
cei ce, doar în silă, Grațiile îți admiră, Ca să n-o pățești cumva Cum s-a întâmplat la stână Cu Măgarul lui nea Fântână 1: Pe când ronțăia la umbră, Un gând neghiob prin cap îi umblă, Privind pizmaș spre un cățel, Ce nu îi era drag defel: Nu pricep și nu-nțeleg Cum un netot așa bleg E atât de agreat Și de stăpâni alintat. Aduce el vreun folos? Eu car poveri în sus și-n jos Și primesc, drept mulțumiri
MĂGARUL GELOS de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371839_a_373168]
-
mai lingău dintre câini Se gudură, dă din coadă, Li se face-ndrum grămadă, Îi mângâie cu lăbuța, Își răsucește limbuța Și-i linge pe lângă bot, Spurcăciunea de netot!” Mai încreți din sprâncene Și-l sfredeli printre gene: Afurisitul de cățel! N-aș putea face la fel?” Săltând copita-i colțuroasă, Izbi pe nepusă masă, Pe Stăpân chiar sub bărbie ... Ba-i fredonă și-o melodie. Ce mai note iscusite! Parc-ar fi trei crăci sucite! Surprins de-a sa neghiobie
MĂGARUL GELOS de ELISABETA SILVIA GÂNGU în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371839_a_373168]
-
mâncare și urmele de lapte. Leu se retrăsese din luptă spre masa pe care o părăsise și cuminte aștepta porția ce i se cuvenea și mai ales că-i dovedise stăpânei că o merită, luptându-se pentru apărarea ei. Cuțu, cățelul cuminte al lui Bebe, se retrăsese și el în șanțul plin cu buruieni din partea cealaltă a drumului și se cuibărise în așteptarea stăpânului. Era un cățel de statură mică, o corcitură între o cățea obișnuită și un Foxterier, cu care
PARTEA A PATRA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372061_a_373390]
-
ales că-i dovedise stăpânei că o merită, luptându-se pentru apărarea ei. Cuțu, cățelul cuminte al lui Bebe, se retrăsese și el în șanțul plin cu buruieni din partea cealaltă a drumului și se cuibărise în așteptarea stăpânului. Era un cățel de statură mică, o corcitură între o cățea obișnuită și un Foxterier, cu care cățeaua lor s-a împerecheat întâmplător, în vara când au venit în sat, pe la părinți, ai lui Pupăză. Crescut de părinții săi, acum se atașase de
PARTEA A PATRA de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/372061_a_373390]
-
o ajuta mult pe mama ei, care muncea din greu cât era ziulica de mare. În chiote și veselie, mătura, ștergea praful, spăla podelele, ba mai spăla și geamurile, dădea la păsări grăunțe și avea grijă de paznicul casei, un cățel negricios, care nu lăsa pe nimeni să se apropie, anunțând venirea oricărui străin cu lătratul lui. Într-o zi, mama îi spuse să meargă în pădure, să strângă vreascuri pentru foc. - Să fii atentă, fata mamii, să nu te îndepărtezi
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
Acasa > Strofe > Amintire > PUFI Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1568 din 17 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului PUFI Pufi e cățelul care Umblă vesel pe cărare Fără griji, fără vreo treabă, Cu o pată pe o labă. Nu-i stăpân pe vreo ogradă, N-are vreun colac în coadă Și nu-i pasă dacă plouă, Ori de cade noaptea rouă, Nici
PUFI de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372472_a_373801]
-
și figurat) vipuri, orătănii, fiare... de la televiziuni și ziare. Diva Vulpe în găină, Moș Martin într-o albină Corbul în costum de caș, Vulturul în iepuraș, Greierele în furnică, Șoarecele în pisică, Lupul în blană de miel, Mielul însuși în cățel, Buha în privighetoare, Viermele-n ciocănitoare Și bursucul în...bursuc, Fiecare cu alt “look”, Spre plăcerea șefului... Dar în toiul chefului Se ivi, de dup-un pom, Sigur rătăcit, un Om... Văzându-l au excalamt: - Cât de bine s-a
FABULĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 359 din 25 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/371163_a_372492]