2,618 matches
-
românești făcute de Artur Gorovei (15, p. 107). Iată sintetic un astfel de recitativ care, sub diferite forme și variante, identice în esență, se regăsește în toate regiunile țării și, ca atare, în majoritatea antologiilor de folclor infantil : Fugi, ploaie călătoare, Că mămuca-i vrăjitoare Și te-ajunge Sfântul Soare Și-ți taie ale picioare, Cu un mai, cu un pai, Cu sabia lui Mihai, Cu cuțite ascuțite, Cu topoare ruginite, Cu securea Domnului, Cu cuțitul omului. Adu mamă druga, S-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
fie străpunși” (9). Bazându-se pe corelația magică dintre faptă și cuvânt, geții - menționează Herodot - dublau actul săgetării cu cel al amenințării demonului furtunii. Tot cu amenințări avem de-a face în descântecele impera- tive recitate de copii : Treci ploaie călătoare Că te-ajunge Sfântu’ Soare Cu cuțite ascuțite Cu topoare ruginite... sau Ieși, Soare, Din [în]chisoare Că vine cocoanele Și dă cu pistoalele, Buuu ! (19, p. 220). A trage cu pistoalele (în loc de arcuri și săgeți) în norii de furtună
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
mă sui pe Murga” - 11, pp 145-146) este, de fapt, un loc comun pentru mentalitatea magico-mitică a populațiilor arhaice. Putința de „a încăleca”, de „a pune frâul” (de „a lega”, deci) și de „a călări” pe stihia personificată („Ptiu, vâltoare călătoare,/ Ia- mă la tine-n spinare”, 40, p. 31) este un apanaj al stăpânitorilor furtunii : zeii furtunii și preoții acestora. În credințele românești, solomonarii sunt singurii care pot pune frâul și călări pe „balaurii norilor”. Conform unor ipoteze, solomonarii ar
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de poetul Horațiu, bovi clitellas imponere („a pune șeaua pe vacă/bou”), are sensul „a cere cuiva imposibilul”. Nefiind însă o ființă biologică, ci mitologică, Murga poate fi încălecată, dar numai de către o vrăjitoare sau numai cu ajutorul ei : Fug, ploaie călătoare, Că mămuca-i vrăjitoare [...], Adu mamă druga, Să mă sui pe Murga. Și adulții cred că pe bovine pot călări doar vrăjitoarele (strigoaiele) care au putere asupra stihiilor meteorologice și a „manei vacilor” : „Muieri care strică vacile cu lapte, au
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
același. Ambele fac ca sufletul să-și uite trecutul, ca să nu tânjească după lumea de dincoace (sindrom al strigoilor). Pentru poetul Virgiliu, de pildă, macii sunt „impregnați cu somnul lui Lethe” (Georgicele). Menirea lor este de a modifica statutul sufletului călător. Pentru Homer, călătoria însoțitorilor lui Ulise pe insula loto- fagilor este o alegorie a unei călătorii inițiatice în lumea de dincolo. După ce „mănâncă din road-aceea [= lotus]/ Ca mierea de gustoasă”, cei trei marinari trimiși de Ulise în recunoaștere „n-aveau
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
EminescuOpXIII 147} Au amuțit sunetele serbărilor cu cari scriitorii și artiștii maghiari au fost întîmpinați în călătoria lor prin Ungaria de sud; au amuțit discursurile patriotice cari s-au preschimbat în curs de-o săptămână și mai bine între voioșii călători și ospitalierii lor amici din deosebite locuri și, după sărbători de entuziasm național, se-ntoarce ziua de lucru cu privirea ei sobră și cu datoriile ei prozaice. Acesta ni se pare momentul cel mai potrivit pentru a prețui fără amăgire
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
volumul de debut, Dospirea ploii (1971), este evidentă această predispoziție de a trata pictural detaliile, ascultând mai puțin de logica extatic-contemplativă a temei și mai mult de stilistica barocă a aglomerării și contorsiunilor, dezvoltată în următoarele cărți de versuri, Nuntă călătoare (1974), Paznic al grădinilor (1975), Ce se cuvine (1977), Insomniile trandafirilor (1983). La nivelul secvențelor scurte, juxtapuse în frize decorative, gramatica descripției este deja constituită pe un principiu de abolire violentă a perspectivei, ceea ce duce la dizolvarea departelui în aproape
LUPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287934_a_289263]
-
etc.), a erotismului. Destul de plat în ansamblu, stufos fără strălucire, aparținător unei poetici prozastice deloc revoluționare, bogat însă în detalii, romanul transpune în cele din urmă destul de plauzibil constituirea unei personalități. SCRIERI: Dospirea ploii, pref. Marin Sorescu, București, 1971; Nuntă călătoare, București, 1974; Paznic al grădinilor, București, 1975; Ce se cuvine, București, 1977; Întocmirea chipurilor, București, 1980; Alegoria timpului și a iubirilor, București, 1981; Insomniile trandafirilor, București, 1983; Singuri și fericiți, București, 1984; Livada cu aripi, București, 1988; Cocoșul de tablă
LUPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287934_a_289263]
-
1996. Repere bibliografice: Alex. Ștefănescu, „Dospirea ploii”, LCF, 1971, 35; Constantin, A doua carte, 201-203; Dan Cristea, „Dospirea ploii”, RL, 1971, 39; Nicolae Manolescu, Debuturi în poezie, CNT, 1971, 46; Nicolae Manolescu, Doi poeți, RL, 1974, 8; Mircea Iorgulescu, „Nuntă călătoare”, LCF, 1974, 15; Petre Got, „Nuntă călătoare”, VR, 1974, 6; Mircea Iorgulescu, Profil: Nicolae Lupu, LCF, 1975, 25; Dorin Tudoran, Imagine și cuvânt, LCF, 1975, 40; Dana Dumitriu, Iubirea grădinarului, RL, 1975, 44; Valeriu Cristea, „Pe ușă-mi forfoteau aureole
LUPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287934_a_289263]
-
LCF, 1971, 35; Constantin, A doua carte, 201-203; Dan Cristea, „Dospirea ploii”, RL, 1971, 39; Nicolae Manolescu, Debuturi în poezie, CNT, 1971, 46; Nicolae Manolescu, Doi poeți, RL, 1974, 8; Mircea Iorgulescu, „Nuntă călătoare”, LCF, 1974, 15; Petre Got, „Nuntă călătoare”, VR, 1974, 6; Mircea Iorgulescu, Profil: Nicolae Lupu, LCF, 1975, 25; Dorin Tudoran, Imagine și cuvânt, LCF, 1975, 40; Dana Dumitriu, Iubirea grădinarului, RL, 1975, 44; Valeriu Cristea, „Pe ușă-mi forfoteau aureole”, RL, 1976, 35; Iorgulescu, Scriitori, 93-94; Firan
LUPU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287934_a_289263]
-
cuprinzând proză, poezii, piese de teatru, printre care Grâu înfrățit (1950), Balada Bicazului (1951), Trandafir de la Moldova (1952), Macazul (1955), Din neagra țărănie (1957), Tinerețe fără tinerețe (1959), Milionarii (1960), La fântâna cu găleată (1962), Satul fără țărani (1974), Păsări călătoare (1975). Programatic, I. tinde să realizeze o frescă a vieții țăranului din Moldova în perioada imediat următoare celui de-al doilea război mondial. Datorită valorificării literare a unui grai popular foarte bogat, adeseori cel care a scris Trandafir de la Moldova
ISTRATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287637_a_288966]
-
Moldovei, București, 1958; Cu dragă inimă, București, 1959; Tinerețe fără tinerețe, București, 1959; Milionarii, București, 1960; Itinerar sentimental, Iași, 1960; La fântâna cu găleată, București, 1962; Poveștile Ilenei, București, 1967; Fanteziile Ilenei, București, 1973; Satul fără țărani, București, 1974; Păsări călătoare, București, 1975; Jurnal strict confidențial, îngr. și pref. Georgeta Istrate, Iași, 1982. Repere bibliografice: Paul Georgescu, „Trandafir de la Moldova”, CNT, 1953, 5; G. Mărgărit, Ion Istrati, memorialist, IL, 1958, 3; D. Micu, Romanul românesc contemporan (1944-1959), București, 1959, 198-201; Lucian
ISTRATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287637_a_288966]
-
1968, 4; Liviu Leonte, Originalitatea povestirii, IL, 1969, 12; Popa, Dicț. lit. (1971), 305-306; N. Barbu, Comedia țărănească, CRC, 1973, 3; Petru Poantă, „Satul fără țărani”, ST, 1974, 11; Voicu Bugariu, O parodie involuntară, LCF, 1975, 2; Val Condurache, „Păsări călătoare”, CL, 1975, 6; Andi Andrieș, Bădia Nică, CRC, 1977, 5; Const. Ciopraga, Exodul prozatorului Ion Istrati, CRC, 1977, 5; Maftei, Personalități, III, 168-171; Busuioc, Scriitori ieșeni (2002), 237-238. Ș.A.
ISTRATI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287637_a_288966]
-
cum a fost el perceput de un tânăr suficient de instruit și talentat, chiar dacă pe alocuri cu serioase lacune documentare de natură să afecteze fidelitatea imaginilor. Important rămâne însă alt fapt: noutatea, bogăția și diversitatea informațiilor cuprinse în lucrarea medicului călător american în această parte a lumii au trezit râvnitul interes din partea publicului cititor, ca și așteptata reacție a • Cifrele date se deosebesc întrucâtva de cele existente în lucrările citate ale lui Ubicini sau Vaillant, în schimb, coincid cu informațiile oferite
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
figură proeminenta a mișcării de emancipare a femeii, scrie despre Elenă Văcărescu sau despre contesă de Noailles, alte poete prezente aici fiind Maica Smara, Dahlia Nour, Maria Baiulescu, Maria Bart-Săvescu. Poetul neîncoronat al revistei este Ion Minulescu (Rânduri pentru păserile călătoare, Rânduri în cinstea celei care a plecat, Rânduri pentru plopii-n ploaie). Sunt incluse și versuri de Florin Chiru-Nanov, Horia Petra-Petrescu, I.Gr. Periețeanu, H. Bonciu, Traian Teleanu. Ioan Jivi-Bănățeanu îl prezintă pe tânărul poet Pavel Bellu. Proza feminină e publicată
GAZETA FEMEII. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287195_a_288524]
-
pare că în 1918 a fost profesor la Universitatea din Chișinău, pentru ca în 1919-1920 să țină la Universitatea din București un curs liber, tipărit sub titlul Scriitorii basarabeni (1920). Tot atunci își lua și doctoratul în litere, cu teza Un călător englez despre români (1920). În anul următor era secretar general la Ministerul Culturii Naționale și Cultelor. Reîntors la catedra sa de la Liceul „Mihai Viteazul”, H. dă la tipar Istoria literaturii românești (1924), apărută și în traducere franceză la Paris, cu
HANES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287409_a_288738]
-
în colaborare cu Gianfranco De Turris), pref. trad., București, 1972; Odiseea marțiană. Maeștrii anticipației clasice, București, 1975; O falie în timp. Pagini de anticipație românească, București, 1976; Povestiri științifico-fantastice, București, 1976; Fugă în spațiu-timp, București, 1981. Traduceri: Erik Majtényi, Iepurașii călători, București, 1955; Serghei Mihalkov, Ursul a găsit o pipă, București, 1956, Unchiul Steopa milițian, București, 1957; Jules Verne, Insula cu elice, I-V, pref. trad., București, 1959, În secolul XXIX. O zi din viața unui ziarist american în anul 2889
HOBANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287436_a_288765]
-
meșterii cei mai iscusiți caută zadarnic să afle secretul pierdut al creației sale.” Acropole îi produce o „impresie de măreție calmă”, grandoarea templului grecesc stând în „armonia proporțiilor sale”. Mai totul, cu excepția peisajelor de la Eleusis, Delos și Micene, este pentru călător prilej de „fină reculegere”, de „pace muzicală”. În altă ambianță, parcurgând peisajul mirific al munților României și atâtea alte peisaje, R. își caută un spațiu predilect: „Gândirii îi sunt necesare pasul călătorului, zvonul apelor, miresmele muntelui, azurul tăriilor albastre, bolta
ROSETTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289380_a_290709]
-
profesor!, București, 1995; Gabriel García Márquez, Toamna patriarhului, București, 1996, Cronică unei morți anunțate, București, 1999, Despre dragoste și alți demoni, București, 2000, Incredibilă și tristă poveste a candidei Eréndira și a bunicii sale fără suflet, București, 2002, Douăsprezece povestiri călătoare, București, 2002; Alexandru Ciorănescu, Principii de literatură comparată, București, 1997; Javier Marías, Inima atât de albă, București, 1998, Românul Oxfordului, București, 1999; Juan Marsé, Ultimele seri cu Teresa, București, 1998; Julio Cortázar, Șotron - Rayuela, postfața trad., București, 1998; Jorge Luis
SANDRU MEHEDINŢI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289459_a_290788]
-
mărunți la talent și grozavi în virtuți născocite. Dacă vrem a intra în Evropa, e bine să ne amintim și să ne cunoaștem... În Istoria sa, la pagina 85, - de exemplu - ilustrul nostru bărbat de cultură scrie despre marele boier călător: "... Cînd din 1824, începe să treacă granița spre a-și așeza copiii la școli străine, Golescu, mai cu judecată acum și într-o vreme de repezi afaceri, rămîne zguduit. Cu receptivitatea întîrziaților, el trece din emoții în emoții, de la uimire
Băgarea de seamă a Golescului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17184_a_18509]
-
tainice, acoperite de uitare, Zăpada florilor de vișin se topea ușor pe-aleile de fum, iar tu, cu sunetul sirenelor din larg, plecai în depărtare... Credeam că pot să te opresc cu amintirile înrourate, lăsate prin scrisorile iubirii noastre veșnic călătoare... Zburau toți fluturii din Univers prin stele deportate, aici... ploua cu tine și cu noi pe-o singură cărare. Când m-ai îmbrățișat, tot cerul a plecat spre lumea lui, iar florile pictate pe rochița ta au plâns lăsând culori
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
tainice, acoperite de uitare,Zăpada florilor de vișin se topea ușor pe-aleile de fum,iar tu, cu sunetul sirenelor din larg, plecai în depărtare...Credeam că pot să te opresc cu amintirile înrourate,lăsate prin scrisorile iubirii noastre veșnic călătoare...Zburau toți fluturii din Univers prin stele deportate,aici... ploua cu tine și cu noi pe-o singură cărare.Când m-ai îmbrățișat, tot cerul a plecat spre lumea lui,iar florile pictate pe rochița ta au plâns lăsând culori
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
noapte-au suspinat, stingându-se ușor ca valul... XI. DEPARTE...DEPARTE, de Daniel Luca, publicat în Ediția nr. 1918 din 01 aprilie 2016. În munții conștiinței mele se topesc zăpezile de dor Și-ncet pornesc la vale lacrimile iernii mele călătoare... Înmuguresc câmpiile sărutului furat de soarele-arzător Iar florile iubirilor eterne, din mugurii de ziuă, iau culoare. Pornesc la pas spre casa sufletului meu de primăvară plin, Prind norii albi din vânturile ce tresar, ușor, în mâna mea, Mă învelesc apusuri
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
prind aripi, sfidând doar depărtarea, Sub pleoapele-obosite ascund cu teamă roua din abisuri. Mă regăsesc sub pașii trecători ca un străin prin ... Citește mai mult În munții conștiinței mele se topesc zăpezile de dorși-ncet pornesc la vale lacrimile iernii mele călătoare... Înmuguresc câmpiile sărutului furat de soarele-arzătorIar florile iubirilor eterne, din mugurii de ziuă, iau culoare.Pornesc la pas spre casa sufletului meu de primăvară plin,Prind norii albi din vânturile ce tresar, ușor, în mâna mea,Mă învelesc apusuri ce-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381167_a_382496]
-
cunoscută acum cu simțirea. Da, lumea murea și învia la păsul îngerilor... Eu îi trădasem de prea multe ori ca să mă audă. Sufletul, singurul care adulmeca tărâmul cu aripi, unde nu cutezase să-l cuprindă gândul, deschis în neajunsurile lui călătoare, la poarta îngerilor, strigând încontinuu. SPERÂND LA O SLUJBĂ M-am trezit într-o baltă de sânge. Deasupra, o îngemănare heruvimică, singura speranță la binecuvântare. Apoi un cântec trist de clopot cuprins de rugină. Din când în când găuri de
MĂ CHEAMĂ SINGURATATEA (VERSURI) de DANIELA GÎFU în ediţia nr. 1535 din 15 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381279_a_382608]