2,351 matches
-
cu excepția prietenilor, toți ceilalți erau pentru el scelerați și pungași; și apoi a plătit el însuși pe eșafod prețul pe care l-a impus altora), ba închipuindu-mi înfiorat cum se rostogoleau capetele, inclusiv cel al lui Robespierre, în coșul călăului. Desigur, rememorarea nopților în care mă așteptasem să aud din întuneric strigătul "a la guillotine, a la guillotine" însemna să incit șobolanul să iasă la iveală. Dar mult mai mare era primejdia să mă pomenesc ascultând vântul ca îmblînzitorii. De
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și mereu, atâția alții cărora eu și dumneavoastră le semănăm, domnilor judecători. Așadar, amintiți-vă. Eram împreună și priveam eșafodul. Unora ne era, e drept, silă de execuții, dar ne consolam cu ideea că au ne aflam noi acolo lângă călău. Noi eram jos și gâtul nostru rămânea neatins de cuțit. Capul nostru rămânea la locul lui și asta ni se părea de ajuns. Ne consolam că nu noi eram victima și nu noi eram călăul. Nu noi am semnat sentința
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ne aflam noi acolo lângă călău. Noi eram jos și gâtul nostru rămânea neatins de cuțit. Capul nostru rămânea la locul lui și asta ni se părea de ajuns. Ne consolam că nu noi eram victima și nu noi eram călăul. Nu noi am semnat sentința de condamnare la moarte, nu noi l-am împins pe cel condamnat din căruță pe treptele eșafodului, nu noi am râs când călăul i-a poruncit să-și descheie cămașa și i-a examinat gâtul
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ajuns. Ne consolam că nu noi eram victima și nu noi eram călăul. Nu noi am semnat sentința de condamnare la moarte, nu noi l-am împins pe cel condamnat din căruță pe treptele eșafodului, nu noi am râs când călăul i-a poruncit să-și descheie cămașa și i-a examinat gâtul... Nu, noi "am trăit". Ne-am cutremurat în tăcere și ne gândeam că, într-o zi, cineva va trebui să plătească pentru toate astea. Nu se poate, ne
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
în vreme ce soarele ieșit din nori se ridica peste frunzișul castanilor din curte. Răspunsul depindea de o Adunare temătoare și imprevizibilă, dar fiecare presimțea că în acea zi una din cele două tabere va trimite pe cealaltă la eșafod. Ghilotina stătea, călăul aștepta, dar nu se cunoștea cine va fi judecătorul și cine victima, Acea zi de 9 Thermidor avea să hotărască, iar iminența ghilotinei făcea dramatice vorbele și privirile schimbate. La un moment dat, un ușier a adus un bilet pe
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să te închizi în singurătate ca într-o grotă. În ambele cazuri, alegerea are urmări ușor de prevăzut: trăiești ca Sieyes, în timp ce coșul de nuiele se umple mereu. Fără îndoială, e greu să judeci limpede când sfoara de care trage călăul e atât de aproape și știi că totul se plătește cu un preț iremediabil. Dar e tot atât de greu să eviți multă vreme gândul că recunoștința de a rămâne în viață poate fi un rău la fel de mare ca moartea. Așa s-
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
plătește cu un preț iremediabil. Dar e tot atât de greu să eviți multă vreme gândul că recunoștința de a rămâne în viață poate fi un rău la fel de mare ca moartea. Așa s-au văzut, uneori, sclavi fericiți. Așa s-au văzut călăi binecuvântați de victime. Nu e nimic paradoxal aici. Totul e posibil când stai pe scaunul cetățeanului Sieyes. Tocmai de aceea, onorată instanță, îmi iau îndrăzneala de a învinui acolo unde s-ar cuveni, cred unii, să aibă cuvântul doar mila
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
să-l blestemi pe Dumnezeu care te-a mințit, să strigi că Dumnezeu nu e decât un șarlatan, un saltimbanc care stă în spatele eșafodului și râde de cei cărora li se taie capul... de câte ori se rostogolește un cap în coșul călăului, el râde cu sughițuri și stropește cu salivă scândura eșafodului pe care s-a făcut între timp o băltoacă de sânge... așadar, îl renegi pe Dumnezeu, înțelegi că el e de partea eșafodului și nu mai ai nici o speranță în privința
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
pădurile care îți limitează orizontul... Se opresc cum se opresc ciorile... Și totuși, ce valoare are tristețea? Ea n-a împiedicat o singură crimă. N-a anulat o singură sentință de condamnare la moarte și n-a oprit niciodată mâna călăului. Din păcate, grotele nu sânt de partea celor înfricoșați. Au fost totdeauna de partea celor care înfricoșează. Un om care se retrage într-o grotă renunță să mai audă și să se facă auzit. Nu mai vrea decât să nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
și pungași" și unii care n-aveau altă vină decât că-și puneau întrebări? Oare cuțitul trebuia să fie răspunsul? Dacă am începe să gândim că nu există victimă cu totul inocentă, am sfârși prin a crede că nu există călău cu totul vinovat. Și, oricum, dincolo de asta, nu frica e profesorul de fericire pe care l-a visat omul. Până la urmă, ghilotina a tăiat uneori și gâtul celor care au pus-o în funcțiune... Mi se va spune apoi că
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
de gură-cască e gata să aplaude orice sentință, cu condiția ca ea să dea impresia că aparține celor mai puternici... Ceilalți, indiferenții sau cei scârbiți de atâta discuție în jurul eșafodului, au plecat. Pe ei nu-i mai interesează această dezbatere. Călăul stă deoparte și așteaptă. El le vede tuturor numai gâtul. Deformație profesională, căci în toată cariera lui n-a văzut decât gâturi. Unele subțiri și delicate ca al Mariei Antoaneta. Altele zdravene ca de taur, ca al lui Danton. Aproape
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
el misterul morții. Când însă moartea nu e mister, e oribilă. Lângă eșafod nu ninge niciodată. Nici nu se aude muzică de Schubert. Nu se aud decât râsetele, huiduielile și răsuflarea înfierbîntată a celor care vin să vadă la lucru călăul. Știi la ce m-am gândit în vreme ce te vedeam scriind, profesore? Că în nopțile cu lună în care lătrau câinii, în locul lunii, pe cer, era o ghilotină. Să recunoaștem, mai bine, adevărul. Capetele retezate care au căzut în coșul călăului
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
călăul. Știi la ce m-am gândit în vreme ce te vedeam scriind, profesore? Că în nopțile cu lună în care lătrau câinii, în locul lunii, pe cer, era o ghilotină. Să recunoaștem, mai bine, adevărul. Capetele retezate care au căzut în coșul călăului au căzut pentru totdeauna. Nimeni nu le mai poate lipi la loc. Nu există dreptăți postume. Și, când capul unui om a fost despărțit de trup, repararea erorilor judiciare nu e decât o iluzie sau o minciună. Așa că sentința nu
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
tren, ci mă aruncam înaintea lui, trenul ar fi venit"... Ai râs atunci. "Mai degrabă va veni o caleașcă, ai spus, din care va coborî, poate, un trimis al lui Robespierre care va desface ordinul și ne va soma: "Urcați! Călăul vă așteaptă! Totul e pregătit de execuție și lumea e strânsă. Soarele de iulie arde tare și mulțimea nu poate fi lăsată să aștepte. Din când în când e dornică de spectacol. Acum e rândul vostru. Hai, urcați!""... Pe urmă
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
bătrânețe, transformând minutele în luni și lunile în ani ca să ne recuperăm viața prădată, să stoarcem făpturilor noastre toată vlaga și voluptatea pe care ne-o puteau dărui. ― La ce te gîndești? ― Cum aș face să ne salvăm iubirea de călăul ei: Timpul? Discutam chiar prostiile cu toată gravitatea cerută de împrejurare. Numai un Proust ar fi putut să descrie trăirea noastră în ajunul morții, analizând pe întinderea unei cărți stările sufletești, rubedenii cu nebunia, care ne-au cutreierat. Dar această
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
dacă a fost o conspirație care se temea să țină piept, pe față, bucuriei mele de a trăi. Cred că nu. Inconștientul lucrează după legi imuabile, având rădăcini adânc înfipte în viață și aș greși atribuindu-i un rol de călău. Ceea ce știu însă, cu toată luciditatea, e că inteligența mea a dat un greș formidabil. Credeam că știe să-mi arate drumurile, să-mi descurce încurcăturile și să-mi pună la îndemînă soluțiile cele mai bune. Ce-i drept, luminile
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
deasupra Peșterii Sfinte, luminând-o și nu te vei întoarce în cer, decât după ce Pruncul Meu, cu Preacurata Sa Maică și cu Sfântul Iosif, pe care îl vei sfătui în vis, vor fugi în Egipt, pentru a scăpa de oștenii - călăi, pe care crudul Irod îi va trimite să-L ucidă. Nimeni nu-și va da seama că nu ești o stea ci un Arhanghel, și te vor numi Stea inteligentă sau gânditoare, deși proorocii de demult au scris despre o
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
pregătit de drum, și strângând la pieptul ei Dumnezeiescul Prunc, au pornit în noapte spre Egipt călare pe măgăruș. Dar abia ieșiseră din Betleem, când dinspre oraș s-au auzit tropote de cai, zgomote de săbii, vocile mânioase ale oștenilor - călăi trimiși de Irod, țipetele sfâșietoare ale copiilor tăiați de aceștia și strigătele bietelor mame, care cereau zadarnic îndurare. Înspăimântați, Sfântul Iosif și Sfânta Fecioară înaintau grăbiți în noapte, spre a se depărta de acel măcel. Dar deodată, auziră în urma lor
NE POVESTEȘTE ... BUNICA -Povestiri de Crăciun by SOFIA TIMOFTE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91581_a_93215]
-
Sia era adăpostită de gemeni pentru Rim. Să-i mai spună versiunea cu trei crai sau nu? Cum era mai bine! Casa Rim devenise urâtă prietenelor. întîmplă-rile de acolo aruncau umbră și asupra victimei ... Ști cine era victimă? . . . Cine era călău? . . . XVII La Elena repetițiile, mereu mai active, ocupau și preocupau pe toți. Se apropia acum data definitivă a concertului. Mijea a primăvară. Maxențiu trimitea mereu cuvinte tainice și înflorite, și doctorii buletine pesimiste. Vindecarea era exclusă, firește, și prelungirea chiar
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
și fete, lichidarea predilectă a intelectualității, încărcarea avuției naționale în trenuri și interminabile coloane de camioane dar și pe vapoarele Dunării și Mării Negre cărau avuția României în U.R.S.S; țara era plină de inspectori sovietici, k.g.b.-iști, călăi cu stea roșie în frunte, scoaterea la suprafață și în posturi de comandă-control-execuție a fel de fel de alogeni și a tuturor gunoaielor sociale autohtone, etc., etc., și în fruntea tutror ororilor, beciurile și camerele de anchete ale satrapilor securiști
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
oraș al României, indicându-ni-se direcția dezvoltării noastre. Un miracol a fost și vremea blândă ca-ntr-o primăvară a reînvierii noastre și tot o minune a fost și unitatea din început a tuturor doritorilor de schimbare, căci Caligula - călăul organizase înfrângerea voinței poporului cu cele mai diabolice metode, mijloace, scopuri conform ideii: oderint dum metuant („lat. să mă urască dar să se teamă de mine”). Și câmpul minunii s-a acoperit cu trupurile inocenților copii, tineri și tinere, bărbați
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
se lumina la gândul libertății pe care nu o mai credea posibilă. Robia închisese toate orizonturile. Și nu întâmplător, deși flămânzite, densele și imensele mase de tineri n-au strigat: “vrem pâine!” ci: „vom muri și vom fi liberi! Jos călăul! Acum ori niciodată! Vom câștiga! Libertate! Libertate!” Conștiința și dorința de valori supreme ale existenței au dominat materia. Setea de libertate a focalizat întreaga voință națională care a înaripat tinerii voluntari din toate zonele schimbării... Țării, pe baricadele Ideea de
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
și perdele croșetate. Un bufet rustic, masiv și vechi, din lemn de stejar, și un birou din același set. Deasupra biroului, lipită de perete, e o notiță uzată, scrisă cu cerneală: „Deși nu ridic mâna asupra-mi, sunt propriul meu Călău 1“. Pe birou e o carte într-o ediție ieftină - The Immense Journey a lui Eiseley. Lectura de seară a unei infirmiere. Coperta din spate îl identifică pe autor ca fiind un băiat din partea locului, născut și crescut la cotul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
măsoară, definindu-se reciproc prin mărimea celuilalt. Prin poveștile sale de dragoste, Camil Petrescu studiază contractul uman ca posibilitate de cunoaștere și diferențiere a indivizilor. Înfruntându-se, oamenii se măsoară între ei, fiecare fiind pentru celălalt un Procust, victimă și călău în același timp, pentru că spațiul înfruntării, al întâlnirii, produce mutilări. Din perspectiva acestei interpretări, "Patul lui Procust" este un romanal dilemelor existențiale, al vieții care-și păstrează fiorul unic, iar George Călinescu <ref id="43">43 Călinescu, George, op. cit., p
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
cruzi pentru alții, căci a omorî numai pe dușman, era după părerile lor a-i face un bine; trebuia deci să-1 chinuiască spre a-l pedepsi. De aceea ei erau cumpliți cu dușmanii lor; chiar femeile lor luau rolul de călăi pe lângă nenorociții prinși de războiu romani. Ele se văd pe tablourile columnii arzând pe aceștia la cap și la umere cu niște făclii. Înaintea zidului unei cetăți se văd înțepate mai multe capete de soldați romani și rămășițele corpului unuia
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]