1,224 matches
-
boieri mari", "gazde bune" și altele, dar nu reușește să închege nimic. Ce ciomege merită ăștia pe schinare, anafura mamii lor de hoți! Nu mă primesc ăștia nici dacă mă tîrăsc ca o rîmă! Puțin furios, Cireș plimbă ochii prin cămăruță și constată, a cîta oară, că este un calic și jumătate. Sub o cuvertură ponosită, dar groasă, doarme Răducu, băiețelul lui de trei ani. Cum dă cu ochii de copil se moaie de tot și ochii i se umezesc. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
situație, spune o prostie. Eu am făcut-o cu acte... Cu acte sau nu, mare diferență nu-i. Ce nasol este să fii mai bătrîn decît..., meditează amărît Ionel. Lara Lara moștenise o căsuță acoperită cu paie, compusă dintr-o cămăruță și o tindă. Tinda nu avea tavan, iar fumul ieșea în pod și de acolo se strecura cu dificultate în afară. Un strat gros de stirigie (gudron) se așezase pe paiele care formau acoperișul și conserva întreaga structură sărăcăcios încropită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
făcut frecții, i-am dat diclofenac și abia se tîra, săracul. Așa de rău? spun, uitîndu-mă la Mitică. Da, mormăie acesta, abia camuflînd un zîmbet. Curcudel s-a schimbat De două zile și de două nopți lumina arde continuu în cămăruța lui Ion Curcudel. Nici o mișcare nu s-a observat prin curte și zăpada căzută între timp era imaculată, necălcată de jivină sau de om. Curcudel avea o grădină imensă, plină de pomi fructiferi, de viță de vie, de stupi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cele din urmă am reușit: bubuitul și zăngănitul din spatele ușii păreau să vină de la distanță. Judecând după dimensiunile casei, camera încuiată nu putea fi mare, în cel mai bun caz puțin mai mică decât dormitorul meu, poate era doar o cămăruță. Atunci era cu neputință, dar totuși: sunetele păreau să reverbereze în pereți goi, venind parcă din celălalt capăt al unui uriaș depozit pustiu. Violența lor crescu și mai mult, devenind larma furioasă e unor bubuituri sălbatice și-a unor zăngănituri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
cu câteva nopți și la felul în care răsuflarea și transpirația noastră aburiseră interiorul de plastic al cortului și la cum am stat acolo întinși, încolăciți, înconjurați de lucrurile noastre făcute vraiște. „Poate un cârcel.“ M-au dus într-o cămăruță cu un ventilator și o carafă cu apă. Fețele veneau și plecau și uneori nu auzeam ce-mi spuneau decât după câteva ore bune. „Poate un cârcel. O clipă de panică. O înghițitură de apă de mare.“ O înghițitură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
scrisorile căpitanului Scott către ai săi, povestirile despre Oates În luptă cu viscolul, despre nu mai știu ce savant care și-a pierdut ambele mîini făcînd experiențe cu radium, sau despre Damien și leproșii... Și chiar și aici, În această cămăruță Înăbușitoare din marea clădire cenușie a Scotland Yard-ului, Îi veneau În minte cu o uimitoare prospețime o sumedenie de amănunte Îngropate sub pulberea anilor. Simțea că-și descarcă sufletul vorbind. Îmi amintesc de Cartea isprăvilor de aur scrisă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
dintre corpurile clădirii unde sunt cazați, odată cu Marea Trecere, oamenii importanți din Europa, respectiv America de Nord și Asia. În cealaltă jumătate a clădirii așteaptă accederea În Rai vedetele din Africa, America de Sud și Oceania. Antarctica, neavând rezidenți permanenți, beneficiază doar de o cămăruță, care, În timp, din lipsa VIP-urilor corespunzătoare, a fost transformată În debara. De-a lungul coridorului european se formase o coadă lungă. Câțiva inși așteptau cu prosoapele și cu periuțele de dinți În mână. Unii tropăiau mărunt. Alții căscau
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
de la capăt? Prins În miezul divinelor discuții, când mi-am ridicat privirea, am văzut că Anna dispăruse. Transsubstanțializat Într-un miros de cartofi prăjiți, am trecut pe sub sfintele nasuri, părăsind sala. După o lungă căutare, am descoperit-o Într-o cămăruță aflată În partea din spate a clădirii, În ultimul loc În care ar fi căutat cineva. Stătea singură, În fața ferestrei și, pentru o secundă, am trăit intens senzația că toate astea nici nu se Întâmplaseră, iar noi Încă ne aflăm
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
afaceriști, cea în care învățam eu dăduse pînă atunci doar cărturari. Afară de biserici, tribunal, o fabrică de marmeladă, spital și cîteva farmacii, se mai aflau în tîrg multe școli și tot soiul de dughene. La papetăria Saidman, tupilată într-o cămăruță unde nu încăpeau decît trei clienți, dădeam rar - doar pentru cerneală și penițe. Locul era rezervat unor bătrîni cu fețele simandicoase care mă intimidau. Cu dascălul de română mă întîlneam la librăria Bendit în care, printre rafturile cu cărți, se
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și cu o chelie timpurie între două tufe de păr, la Ovidiu umbra entuziasmată de lecturi a nasului fîlfîia între două lentile cu cerculețe de cristal. Zicînd că nu suportă mediul mic-burghez din familie, el își statornici boema într-o cămăruță de plafonul căreia atîrnau stele de staniol. De fapt chiria i-o plăteau chiar părinții pe care, cu multă discreție, Ovidiu îi vizita în fiecare lună. Adesea ne întruneam în subsolul lui. La aceste întîlniri participa și un redactor însoțit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
în chip deosebit, părea să țină: icoane vechi de lemn, tocuri din coarne de cerb încrustate și vase ciudate ce încă mai păstrau o umbră roasă de culoare. Erau impregnate cu grăsimea pămîntului în care zăcuseră, grele de vreme. În cămăruța de doi pași această recompunere a timpului era de-a dreptul fascinantă. În treacăt, Goilav lăsă să cadă o remarcă: - Mai ales acasă la el omul e un portret care merită descifrat. Îmi urmărise deci privirea. - Gospodăria asta a primenit
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
rînd, oamenii. Cum pe valea Siretului se dăduseră lupte în timpul războiului, toți țăranii aveau puse bine fel de fel de cioarse. Teancul delațiunilor de pe birou se îngroșa, căci mulți dintre cei dovediți, de ciudă, mai pîrau și pe alții. În cămăruța din spatele biroului creștea un morman de vechituri. Pe cei ce nu voiau să recunoască, unul dintre civili îi băga în cămăruță. După un timp omul o zbughea afară, făgăduind să mai caute pe-acasă. Cu privirile încruntate, doctorul își da
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Teancul delațiunilor de pe birou se îngroșa, căci mulți dintre cei dovediți, de ciudă, mai pîrau și pe alții. În cămăruța din spatele biroului creștea un morman de vechituri. Pe cei ce nu voiau să recunoască, unul dintre civili îi băga în cămăruță. După un timp omul o zbughea afară, făgăduind să mai caute pe-acasă. Cu privirile încruntate, doctorul își da avizul asupra celor ce urmau să fie introduși în cămăruță căci, printre împricinați. puteau fi suferinzi. Pe acești nevolnici îi lua
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ce nu voiau să recunoască, unul dintre civili îi băga în cămăruță. După un timp omul o zbughea afară, făgăduind să mai caute pe-acasă. Cu privirile încruntate, doctorul își da avizul asupra celor ce urmau să fie introduși în cămăruță căci, printre împricinați. puteau fi suferinzi. Pe acești nevolnici îi lua în primire maiorul într-un chip atît de fioros încît, pe loc, bietul om se și gîndea de unde ar putea să-și procure un pistol, doar-doar l-a vedea
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Nostalgia mi se agăța de suflet ca pîcla după ploaie de crengile unui brad. Cînd, dimineața, mă scol după un vis venit din lumea veche, simt o deplinătate sufletească care se destramă imediat ce rețin pe retină cei patru pereți ai cămăruței în care locuiesc. Într-o dimineață m-am sculat terorizat. Plutea încă în fața ochilor capul meu întins pe-o tavă de către cineva care i-l oferea lui Fărocoastă. Începusem să observ că visele mele nu erau decît obsesiile de peste zi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
să iei aici altă sticlă șlefuită în afară de sticla ochelarilor, că‑n rest nu există decât niște căni ciobite? În ceea ce‑l privește pe Rainer, mimica sa rămâne în continuare sub control. În camera de alături care este, de fapt, o cămăruță, nimic mai mult, Hans bâiguie grohăind tot felul de inepții, Hans care este un dobitoc, nimic mai mult. Asta sigur i se pare și soră‑mii o idioțenie, de‑aia nu răspunde nimic. Sora care citește Bataille în original. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
formă așa de regulată, exact ca Sophie, iar sportivii le fac reclamă; se numesc Dextro Energen. Schiorii și jucătorii de tenis știu la ce sunt bune și le folosesc și ei. Hans intră în casă și se catapultează instantaneu în cămăruța sa ca să‑și scoată hainele de oraș și să le pună cu grijă deoparte. Îmbrăcat în haine obișnuite - chiar dacă peste jumătate de oră va ieși din nou, înveșmântat în cașmir - intră apoi în sufrageria unde colegii se învârt fără treabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
și autoritar zicînd: O să ne distrăm de minune! Ca răspuns la o astfel de chemare, băiatul se ridicase de la masă, plecase din Încăperea plină de fum Împreună cu femeia și ieșise printr-o ușă lăturalnică Într-un coridor care ducea spre cămăruțele de lemn ale bordelului. Aici se vedea clar că n-aveau altceva de făcut decît să aștepte. Un șir de bărbați și de femei, lung cît culoarul, Își aștepta rîndul să intre pentru scurt timp În cămăruțele din capătul coridorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
care ducea spre cămăruțele de lemn ale bordelului. Aici se vedea clar că n-aveau altceva de făcut decît să aștepte. Un șir de bărbați și de femei, lung cît culoarul, Își aștepta rîndul să intre pentru scurt timp În cămăruțele din capătul coridorului care acum, după cum se putea vedea și auzi limpede, erau ocupate. CÎnd intră pe culoar, femeia Însoțită de băiat se adresă unei alte femei din capătul celălalt al șirului. — Ascultă, May! N-ai văzut-o pe Grace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
data aceasta Încet, aproape timid, și spuse calm: — Ce faci, puiule?... Să te ajut? Nu, n-am nimic, Fay, răspunse fata dinăuntru cu același glas obosit, sfîrșit. Ies acum. Intră, dragă! Femeia deschise ușa Încet și intră În Încăpere. În cămăruța primitivă, oribilă, Încinsă, se aflau, În afară de un scaun, un pat răvășit și răscolit și o masă de toaletă, pe care era o păpușă Împodobită cu o panglică soioasă de mătase legată Într-o fundă marc, fotografia unui marinar tînăr cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Silviu Georgescu și alții scuipau veninul în fiecare seară de la microfonul lor plătit în dolari, pe țara unde au văzut lumina zilei, unde le-au trăit strămoșii, frații și părinții. Cei care mai scriam pe timpurile acelea, ne adunam în cămăruța poetului Vasile Vecinu și uneori mai ascultam Europa Liberă. Până cineva ne-a „turnat" la Securitate. La ușa mea au apărut doi gealați spătoși și încruntați la vederea cărora nevastă-mea era să dea colțu'. S-au recomandat, căpitanul Rumbeț
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
Banat, iar altă parte în cimitir. Surorile seculare trăiau într-o vilă din centru. Apartamentul lor compus din două camere uriașe gemea de tablouri, mese cu picioare de bronz, șifoniere din lemn de trandafir cât un camion și vreo cinci cămăruțe risipite prin casă după un plan arhitectural misterios. Erau strămătuși din partea lui taică-meu, adică grecoaice cu nasul acvilin și capul strâns la menghină până li se țuguiase ca o minge de rugby. Tanti Clemanza fusese măritată cu un poet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
anunțul pe internet. Era modul ei de a-și face educația. Muncea un an pe unde se nimerea, apoi își dădea demisia și începea un voiaj prin câteva țări. La întoarcere își căuta din nou de lucru, închiria iarăși o cămăruță. Ultima oară fusese muncitoare textilistă. O priveam cu invidie. Deși japonezii încasaseră primele bombe atomice și fuseseră puși cu botul pe labe, uite că aveau voie și-și permiteau să bată lumea-n lung și lat. Pe când noi, românii, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
era vorba doar de o amărâtă de cameră umplută de un pat care nu se știe cum încăpuse acolo - probabil că fusese înjghebat chiar la locul faptei, iar scândurile fuseseră introduse prin ferestruica de lângă tavan, acolo unde era trotuarul. Ușa cămăruței se deschiea întotdeauna spre exterior. Propriu-zis nu intrai, ci săreai în încăpere și aterizai pe patul lat de la un perete la altul. Dacă nu erai atent la săritură, puteai ateriza foarte bine și în chiuvetă. Chichineața era al naibii de scumpă, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
ce mirosea a ceapă și slănină, Șerban cu cârlionții prinși într-o panglică vișinie, spunându-ne cătrănit că vine maică-sa de la Oradea să-l ajute să învețe pentru sesiune și înjurându-i pe cei doi răcani care îi spurcaseră cămăruța cu usturoi și cârnați. L XXIX Exact într-o pauză de masă de genul ăsta, când Sabina era plecată la Botoșani, iar eu mușcam dintr-un măr în vestibulul bibliotecii, o văd pe ciufulita cu ochi violeți venind țintă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]