10,188 matches
-
a așezat pe pernuța roșie și familiară, și-a pus ambele palme pe birou și a Început să plîngă. Nu scotea nici un sunet, lacrimile Îi șiroiau În tăcere, amestecîndu-i-se cu picăturile de ploaie de pe obraji și bărbie și căzîndu-i pe cămașă. Am strigat spre el pe mutește „Curaj, domnule Shine. E și mîine o zi. Nu face nici o prostie.” Mă simțeam atît de rău că nu-mi veneau În minte decît clișee. Mi-a venit chiar ideea să mă arunc cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cană de cafea Într-o mînă și o revistă Life În cealaltă. Pe copertă scria „Cum să supraviețuiești unei explozii nucleare”. S-a dovedit că stătea adesea acolo cînd era vreme frumoasă, citind ziarul sau moțăind. Uneori, Își dădea jos cămașa și stătea la bronzat. Avea pe piept o blăniță de păr cîrlionțat grizonat, ce-i cobora În formă de V pînă la buric, iar pe bicepsul stîng avea tatuat un trandafir roșu sub care se vedeau, În stil papirus, cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
la stele. Erau primele mele stele. Ca și brațul lui Jerry, ele spuneau „pentru totdeauna”. Fotoliul de pe scara de incendiu a fost și cauza primelor bătăi În ușa noastră. Erau pompierii, un tip scund În uniformă și unul masiv În cămașă albă cu gulerul deschis și răsfrînt. Cel masiv avea păr pe piept, la fel ca și Jerry, doar că al lui era negru. I-a spus lui Jerry că fotoliul blochează o ieșire de urgență. A vorbit despre „risc ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
m-a Învățat multe despre jazz, despre improvizație, despre cum să cînți schimbînd din mers registrele și alte asemenea lucruri, și mai tîrziu am Încorporat toate aceste noi cunoștințe În propriile mele compoziții. Uneori cîntam În timp ce Jerry vorbea. Purtam o cămașă albă cu dungi albastre și o jartieră pe mînecă, exact așa cum are și Hoagy Carmichael În A avea și a nu avea, și cîntam un soi de variație muzicală temperată În fundal, așa cum face și el În film, În vreme ce Jerry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
și s-a dus În colțul În care Își aruncase rochia. S-a aplecat și am văzut că Își trage pe ea niște pantaloni negri. Ce s-a Întîmplat cu rochia ? N-a răspuns. Pantalonilor negri le-a urmat o cămașă albă, apoi un sacou negru sobru, de afaceri, asortat cu pantalonii. Mă părăsea. Dac-aș fi fost bărbat, m-aș fi putut tîrÎ la picioarele ei, aș fi putut s-o apuc de glezne și să plîng. Nu voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
ai băgat se seamă pentru prima oară ceva suspect. Domnul Rennit se rezemă de speteaza scaunului și Începu să se scobească În dinți cu vîrful creionului; i se auzea răsuflarea șuierînd printre golurile danturii stricate. Cu gulerul cam boțit și cămașa nu tocmai curată, părea la fel de lăsat În părăsire ca și odaia de alături. Dar Rowe Își spuse că un cerșetor ca el n-avea de ales. — Numele și adresa dumitale? Își aminti să-l Întrebe domnul Rennit. Nota răspunsurile, scrijelind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
care izola aproape complet, cu excepția unei portițe, locul pe care doctorul Forester și Johns Îl botezaseră, cam eufemistic, „Pavilionul special“. Despre acest pavilion nu sufla nimeni o vorbă, dar se bănuiau lucruri sinistre, ca existența unei odăi capitonate și a cămășilor de forță... Din grădină se vedeau numai ferestrele de sus, care erau zăbrelite. Fiecare dintre locatarii sanatoriului era conștient de vecinătatea acestei aripi prea liniștite a clădirii. Crizele de isterie ale celor doi jucători, atitudinea maiorului obsedat de trădare sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
momente grele, răspunse Stone cu un glas atît de stins, Încît Digby abia-l auzi. Foarte grele. Și nici n-aveam de gînd să fac greva foamei... — Apropie-te de ușă, ca să te aud mai bine! — M-au pus În cămașă de forță, urmă Stone. Pretind că eram furios. Dar nu-i adevărat. E o trădare la mijloc... Vocea i se auzea mult mai clar, semn că se apropiase de ușă. Recunosc, băiete, că am fost cam Într-o ureche - toți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
adu repede dosarul. În odăiță era din ce În ce mai cald. Fruntea detectivului era brobonată de sudoare, iar mustăcioara lui blondă părea umedă. — Poți să-ți scoți haina dacă vrei, Îi zise el lui Rowe, și, scoțîndu-și-o pe-a lui, rămase Într-o cămașă gri cu manșetele fixate de niște butoni de argint. Arăta ca o păpușă de pe care se poate scoate doar haina. Beavis aduse un dosar și-l puse pe masă. — Și-acum uită-te prin dosarul ăsta, Îl Îndemnă detectivul pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
că nemții au ocupat o insuliță din iazul sanatoriului. Zicea că i-a văzut făcînd săpături acolo. — I-a spus asta lîngă doctorului? — Da. N-ați putea să-l scoateți de-acolo? Întrebă Rowe, rugător. L-au vîrÎt Într-o cămașă de forță, deși Stone nu s-ar atinge nici de-o muscă. — Trebuie să chibzuim bine, zise domnul Prentice mîngîindu-și mustața, ca și cum ar fi muls-o. Trebuie să cercetăm problema pe toate fețele. — Dar Între timp Stone o să Înnebunească de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
calmul și Încetineala omului cu foarfeci, a cărui privire Îi pipăise parcă fața: — Prentice! mai strigă el, alarmat, În timp ce croitorul dispăruse Într-o cabină. Dintr-o altă cabină, situată În celălalt capăt al coridorului, ieși valvîrtej domnul Prentice numai În cămașă. — Ce se Întîmplă? Întrebă el, dar Rowe ajunsese deja la cealaltă cabină și se căznea să-i deschidă ușa. Peste umărul lui, putu vedea fața uluită a domnului Bridges și ochii holbați ai lui Davis. — Repede, dă-mi pălăria! exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mare! — Era? — Da!... L-am ucis! 3 Fusese un masacru În lege, ca Într-o tragedie elizabethană. Rowe fu singurul care rămase calm - dar numai pînă cînd Îl văzu pe Stone. Cadavrele zăceau acolo unde fuseseră găsite; Stone, Încă În cămașă de forță, era ghemuit - se zbătuse pesemne să-și elibereze mîinile; lîngă el, pe podea, se mai zărea un tampon cu cloroform. — N-avea nici o șansă! exclamă Rowe. Da, acesta era coridorul pe unde se furișase, ațîțat ca un școlar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
mari, cafenii și urîți, de la un costum, cîțiva nasturi de chiloți, alții de pantaloni - tot felul de nasturi... Nici n-ai fi crezut că pentru un singur schimb de Îmbrăcăminte e nevoie de atîtea proptele. Nasturi pentru vestă; nasturi pentru cămașă; nasturi pentru manșete. Apoi, cataramele bretelelor. Bietul corp omenesc e făcut din bucăți, ca o păpușă; dacă-l desfaci, te alegi cu o lădiță plină de catarame, copci și nasturi asortați! Pe fundul lădiței mai găsiră o pereche de ghete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Împinse ușurel ușa cu mîna și se dădu la o parte, ca să-l lase pe Rowe să vadă: gestul clasic al unei mame ce-și arată unui musafir, după cină, copilașul adormit. Hilfe era culcat pe spate, fără haină, cu cămașa descheiată la gît. Dormea adînc și părea atît de lipsit de apărare, Încît ai fi zis că e o Întruchipare a nevinovăției. O șuviță de păr bălai Îi cădea pe frunte; parcă era un băiat odihnindu-se după joacă. Arăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
păr bălai Îi cădea pe frunte; parcă era un băiat odihnindu-se după joacă. Arăta foarte tînăr. Așa cum dormea, nu-i puteai asocia În nici un chip imaginea lui Cost cu beregata tăiată În fața oglinzii, sau aceea a lui Stone În cămașă de forță; nu făcea parte din lumea lor. Simțeai parcă nevoia să strigi: „E doar propagandă! Omul ăsta n-ar fi În stare să...“. Lui Rowe i se păru că Hilfe avea trăsături frumoase, mai frumoase decît ale soră-si
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
intacte scoase parcă din portiere și aranjate de o echipă de demolatori - făcea parte din aceeași reconstituire a banalității pe care, într-un fel tragic, o provocasem odată cu moartea lui Remington. V-ul cenușiu al mânecii hainei sale, albul gulerului cămășii... toate erau captive pentru eternitate în acel accident. Dinspre vehiculele blocate pe autostradă se auzeau claxoane, un cor al disperării. Privind țintă petele de ulei din spațiul meu de parcare, m-am gândit la bărbatul mort. Întregul accident părea eternizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
drept din sutien, apăsându-mi degetele pe sfârcul încins. I-am sărutat sânii unul după celălalt, plimbându-mi dinții peste sfârcurile erecte. Cuprinzându-mă cu corpul său în acea armură de sticlă, metal și vinilin, Helen îmi vârî mâna sub cămașă, căutându-mi sfârcurile. I-am prins degetele și i le-am așezat în jurul penisului. În oglinda retrovizoare am văzut că se apropia un camion de serviciu al firmei de irigații. Trecu pe lângă noi într-un huruit de praf și fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
subțiri, ca și septul nazal pe care i-l atingeam cu limba, se reflectau în cadranele de sticlă ale tabloului de bord, în curbura neîntreruptă a parbrizului. Gura ei mă mușcă de umărul stâng, lăsându-mi o urmă însângerată pe cămașă. Fără să stau pe gânduri, am lovit-o cu palma peste tâmplă. - Îmi pare rău! îmi gâfâi ea în față. Te rog, nu te mișca! Îmi reintroduse penisul în vaginul ei. Ținându-i fesele cu ambele mâini, mă apropiam cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
de păr pubian care creșteau din fiecare colț al compartimentelor acelor mașini. Vaughan mă privea din fotoliul galben în timp ce Seagrave se juca cu băiețelul său. Mi-amintesc fața lui, detașată dar serioasă, în momentul în care Seagrave își desfăcu nasturii cămășii și așeză gura copilului la sfârcul său, strângând pielea aspră într-o parodie a unui sân. Capitolul 11 Întâlnirea mea cu Vaughan și albumul de fotografii care-mi confirmau accidentul îmi stimulaseră toate amintirile legate de acea dramă a viselor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
prohabul umed al pantalonilor; firele minuscule de praf pe care le scotea din nasul ascuțit și le ștergea pe vinilinul crestat al panoului portierei; ulcerația de pe arătătorul drept când îmi dădea bricheta; sfârcurile dure frecându-se de butonul claxonului prin cămașa albastră zdrențuită; unghia ruptă zgâriind petele de spermă de pe scaunul dintre noi. - E circumcis? întrebă Catherine. Îți imaginezi cum îi arată anusul? Descrie-mi-l. Am continuat descrierea lui Vaughan, mai mult în folosul ei decât într-al meu. Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
mașina pe mijlocul curburii suprafeței de asfalt, celebrând cu Vaughan sânul expus al unei școlărițe pe care o agățase lângă studiouri. În mișcarea mașinii de-a lungul acelei curburi, noi doi izolam geometria perfectă a acelei pere albe scoase din cămașa ei. Corpul lui Vaughan, cu pielea lui neplăcută la vedere și cu paloarea-i unsuroasă, adopta o frumusețe dură, mutilată, în peisajul, tot numai panouri de semnalizare, al autostrăzii. Contraforturile de ciment de-a lungul bazei podului rutier de pe Western
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
al adeziunilor fanatice. A crezut în adevăr și rațiune și a știut că, dincolo de posibile erori parțiale, punctul său de vedere va fi cel învingător. [...] Memoriile lui Aron i-au iritat pe sicofanții profesioniști ai «sfintelor familii» marxiste: strânși în cămașa de forță a convingerilor lor obtuze, iremediabili la critică și inovație, marxiștii de catedră [...] l-au declarat arhidușmanul «socialismului realmente existent». Putea exista oare o mai mare onoare și satisfacție pentru un om însetat de adevăr și libertate? De asemenea
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
a dat căldură), izolat vreme de zece ani de semenii săi, Djilas descoperă tâlcul ideii de identitate a sinelui. Îndărătul neputinței aparente se află colosala forță a gândului, destinul autonom al ideilor pe care nimeni nu le poate îngrădi în cămașa de forță. [...] Pentru el sistemele marxiste sunt întemeiate pe banalul exercițiu al puterii de către oligarhi monopoliști sprijiniți de instituții birocratice de factură socială și economică. Problema acestui tip de comunism, afirmă Djilas, nu este preaplinul utopic, ci dimpotrivă faptul că
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să-și plimbe canișul. Un duduit infernal se apropia de ei, iar copii, privind mirați înspre capătul străzii, văzură un buldozer portocaliu, gigantic, înaintând încet. Era condus de Takamura, acesta fiind îmbrăcat ca de obicei într-un costum gri-deschis, o cămașă albă, cravată roșie cu rațe portocalii pe ea și pantofi negri, curați ca lacrima. Opri buldozerul în mijlocul străzii. Copii îl strigară: - Ce faci, nene Takamura? - Uite, voi sparge strada ca să repar niște cabluri, răspunse japonezul preocupat. Mulțumiți de explicație, copii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mânecile, când fu interpelat de un individ care îl privise de o bună bucată de vreme așezat pe o treaptă de bloc. Bărbatul părea să aibă în jur de cincizeci de ani și purta o pereche de pantaloni cafenii, o cămașă albastră cu mânecă scurtă și pete de sudoare la subraț și niște șlapi Adidas în picioare. Avea o față stranie: trăsăturile păreau să fi fost șterse cu guma și apoi redesenate aiurea cu un creion chimic și două carioca, astfel încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]