1,495 matches
-
din mașină. Omul se detașează de animalele lui și se apropie lent, cu țigara lipită de buze. În schimbul unei monede, ne oferă cămila pentru cîteva minute. Microbul turistic începe să mă roadă. Trebuie să-mi fac o fotografie călare pe cămilă. Animalul îngenunchează docil și mă așez comod între cocoașele ei, pe o șa lucrată dintr-un petic de cîrpă roșie, brodată, cu ciucuri aurii. Animalul începe să se clatine, se ridică în genunchi, apoi în picioare, am senzația că desfășurarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Animalul începe să se clatine, se ridică în genunchi, apoi în picioare, am senzația că desfășurarea către vîrful chiparosului nu se mai sfîrșește. Parcă mă aflu într-o barcă, pe o mare în furtună. N-am crezut niciodată că o cămilă poate fi atît de înaltă. Nisipul lunecă undeva, departe, sub ochii mei, în valuri mișcătoare, stranii și calde. Cămila simte om în spinare, simte chemarea deșertului și pornește legănat, alene, fără grabă, cu unitatea de măsură "secol" pentru măsurarea timpului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
nu se mai sfîrșește. Parcă mă aflu într-o barcă, pe o mare în furtună. N-am crezut niciodată că o cămilă poate fi atît de înaltă. Nisipul lunecă undeva, departe, sub ochii mei, în valuri mișcătoare, stranii și calde. Cămila simte om în spinare, simte chemarea deșertului și pornește legănat, alene, fără grabă, cu unitatea de măsură "secol" pentru măsurarea timpului și a spațiului. Mi-e frică: teama unui biet european care măsoară timpul cu propria sa viață și distanțele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
teama unui biet european care măsoară timpul cu propria sa viață și distanțele în kilometri. Cred că țip. Impasibil, stăpînul își oprește animalul din mers și îl obligă să îngenuncheze. Regăsesc pămîntul sub picioare, revăd cactușii în mărimea lor naturală, cămila îmi arată dinții într-un rînjet batjocoritor. Mi-e rușine de ea, de mine, de caii costelivi care mă privesc cu milă, de soarele care hohotește reflectat în nisip. Pornim mai departe și curînd părăsim asfaltul. Jeep-ul tușește, se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
viață și de care ne batem zilnic joc, fără nici o remușcare... Dar, desigur, așa cum ați văzut și mai sus, am și amintiri de o mare frumusețe și bucurie, din lumea deșerturilor. Unele înduioșătoare, altele cu totul insolite. Îmi amintesc de cămila aceea căzută în drumul spre Karakorum, pe care Marcel s-a încăpățînat s-o pună pe picioare, mai ales cînd a aflat că o cămilă căzută nu se mai poate ridica singură, din pricina cocoașelor care o trag înapoi. Așa că animalul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
frumusețe și bucurie, din lumea deșerturilor. Unele înduioșătoare, altele cu totul insolite. Îmi amintesc de cămila aceea căzută în drumul spre Karakorum, pe care Marcel s-a încăpățînat s-o pună pe picioare, mai ales cînd a aflat că o cămilă căzută nu se mai poate ridica singură, din pricina cocoașelor care o trag înapoi. Așa că animalul se resemnează să moară sfîșiat de sălbăticiuni și de vulturii deșertului. Spre bucuria lui, Marcel, cu ajutorul șoferului și al însoțitorului nostru, a reușit performanța de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
ursite iroice./ Repet În roua răbdării/ Pașii muntelui cu părinții geruiți de tăcere./ Fluierul de os pe sub pământ/ Până În vârful singurătăților din doine./ Convingerile mele au biografii dureroase;/ De fapt, provin dintr-o cruce a lumii/ Ruptă că Vodă Între cămile de timp/ Am avut tăria să rămân brațul și de lumină./ Nu pot sa Inteleg/ De ce trec oamenii dincolo de anotimpuri/ Devotați de o feroce inspirație de lungă durată/ Obsedați de un tenebros orologiu/ Bomba atomică numărul trei/ A Întrebat pe
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
înfățișează pe un soldat din infanteria marină a SUA îndreptînd o pușcă spre un arab aflat la pămînt, cu mesajul: Cît mai costă acum petrolul? Un alt tricou vîndut ca pîinea caldă arată avioane militare atacînd un arab pe o cămilă, cu mesajul Aș zbura 10.000 de mile ca să fumez un Camel." (The Progressive, februarie 1991: 28-9) Pe un alt tricou se poate citi: "Înrolați-vă în armată, vedeți locuri interesante, întîlniți oameni noi și îi ucideți". Pe lîngă acestea
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
lui. Să nu iei pentru tine nimic de la ei, ci nimicește și dă blestemului toate câte are. Să nu-l cruți, ci să dai morții de la bărbat până la femeie, de la tânăr până la pruncul de sân, de la bou până la oaie, de la cămilă până la asin. (Regi 15:3) Mergi și dă junghierii pe amaleciții cei necredincioși și luptă împotriva lor până îi vei stârpi. (Regi 15:18) Textul acesta îți aparține, Doamne, nu? Să vedem, mai departe, ce spune alt text: Îndurat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
ca un magnet puternic. În sfârșit, am ajuns. Lângă fântână, pe o piatră, stătea un bărbat frumos, în floarea vârstei, îmbrăcat într-o rasă albă, strălucitoare, ce-i ajungea până la sandale, încins peste mijloc cu un cordon din păr de cămilă. Hai, vino, copile, te aștept de multă vreme. Ai cam întârziat. De ce? Soarele, soarele e... Da, într-adevăr, soarele arde puternic. M-am uitat cu atenție la fântâna zidită din piatră și am deslușit cu anevoie pe ghizdul ei, scrijelit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
vă înmulțiți?” Cât privește recăsătorirea preoților, aș cuteza să-i întreb pe aderenții necăsătoriei preoților: „n-au întins ei nicicând mâinile lor după femei străine?” Dacă da, atunci se potrivesc minunat la dânșii cuvintele Mântuitorului: „Fățarnicilor!, strecurați țânțarul și înghițiți cămila.” (nr.16/28 august, 1908, pagina 12). Despre faptul dacă preotul trebuie sau nu să facă politică, foaia clericală din 22 februarie 1912 dezaproba „politica militantă, acel soi de politică ce distruge fără îndurare, împiedică orice activitate cinstită, ce seamănă
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
goliciunea piciorului... Nicio aluzie la starea vremii, la ora din zi ori din noapte, la oboseala picioarelor, la distanțele parcurse. Fuga în Egipt? Nici Marcu, nici Ioan nu suflă niciun cuvânt despre așa ceva. Pe jos? Călare pe măgăruș sau pe cămilă? Cu ce bagaje? Câte zile a durat? Prin ce oaze a trecut? Ce mâncau? Cu ce se acopereau noaptea? Ispitirea din deșert? Care anume? Spațiile albe din povestire ne-ar spune, fără îndoială, la fel de multe ca și cele pline, dar
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
retrospectivă pentru Ioan Botezătorul, ființă umană cu pielea fină, ca orice muritor, crește cu fiecare sfert de ceas care trece căci, în acest lăstăriș arzător, urzicător și înțepător, a merge cu picioarele goale, îmbrăcat într-o zeghe din păr de cămilă și a-ți căuta în această pietrărie hrana compusă din lăcuste și miere de albine sălbatice țin de un simț al organizării cu totul remarcabil pentru un ascet. N-aș fi înțeles niciodată latura de yoghin descurcăreț a Înaintemergătorului, despre
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Lume Nouă la apogeul societății de consum, dedată joggingului și modei high-tech. Degeaba îmi tot repet că Godefroi de Bouillon și Pierre Loti nu au drepturi exclusive asupra complexului numit mare nostrum, zadarnic îmi reproșez obsesiile specifice călătorului-explorator amator de cămile cu clopoței, de scheunături de șacal, de dansatoare cu sprâncenele boite și de vaporașe pentru turiști vopsite în culori țipătoare, decepționat că întâlnesc atâtea redingote europene pe cărarea Regilor Magi (Loti era dezolat încă din 1914 că încheie "lungul cortegiu
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Dacă nu vrei să-ți atragi neplăceri, fă binele" într-o traducere liberă: "Arată-ne declarația ta de venit impozabil!" Mi se spune că e un citat din sfântul Pavel. Dacă vrei să-i intimidezi pe cei bogați, amintește de cămilă și de urechile acului. Dar dacă vrei să fii jumulit, alege acest citat din sfântul Pavel ca slogan. Pentru că dacă ești cumva ministru secretar de stat, vei alege "Căci nu este stăpânire decât de la Dumnezeu" (Romani, XIII, 1). Dacă ești
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
locuințele nabateene de la Petra; era un familiar al triburilor de beduini și avea excelente relații de prietenie cu șeicii din regiune. De pistolet nu te puteai servi decât în taberele provizorii instalate în jurul focurilor de bivuac: când erai călare pe cămilă, ocheai mai bine cu puștile cu țeava scurtă. Numai că acestea, foarte vizibile în fotografiile agentului nostru îmbrăcat în mantie albă, încă n-au fost găsite. Poate că-i mai bine așa: o carabină într-o eventuală expoziție consacrată evanghelizării
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
călărime ușoară și de pradă care merge înainte și pe laturile ordiei împărătești. Întăiu atacau Azabii, după aceea ianicerii. Deliii nebunii, îmbrăcați în piei de fiară, leoparzi și lei. Amestecați cu urdia umblau dervișii, cu comanace înalte de păr de cămilă. Spahii cu flamură roșie cavalerie regulată cu pavăză, arc și curasă. Tabere de care cu proviant. Steagul ienicerilor era alb, cu un verset din coran și un iatagan brodate cu aur; aga ienicerilor avea semn al puterii trei tuiuri. Ienicerii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
înghițitură E cea dintăi. Broasca a văzut cal la potcovar Și a ridicat și ea piciorul de dinapoi spre faur. Afaceri cu drepți Tovărășii cu înțelepți. Vinului îi priește butoiul Nu bețivul. Magar hagiu tot magar rămâne. Ghebosul râde de cămilă. Cel cu peană-n pălărie, Nu te-a fi chemând Ilie? Ba mă cheamă Irimie. Nu-i fi oare Dărândai? Ai găsit ce căutai. Este-aici la Slătiori O soacră cu trei nurori etc. Măi fecior din cela sat Umbli
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pe celălalt munte. Atunci, părintele Irineu m-a condus vreo 300 m coborâre de pe Muntele Sinai și m-a binecuvântat să ajung cu bine jos la mănăstire. Deși a zis că, dacă vreau, plătește un beduin să mă coboare cu cămila. Costa vreo 13 dolari coborârea pe cămilă din munte. Eu nu am vrut. Mi-era așa de milă de bietele animale că nu aș fi vrut nici În ruptul capului să mă urc pe ele cu greutatea mea. Și așa
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
a condus vreo 300 m coborâre de pe Muntele Sinai și m-a binecuvântat să ajung cu bine jos la mănăstire. Deși a zis că, dacă vreau, plătește un beduin să mă coboare cu cămila. Costa vreo 13 dolari coborârea pe cămilă din munte. Eu nu am vrut. Mi-era așa de milă de bietele animale că nu aș fi vrut nici În ruptul capului să mă urc pe ele cu greutatea mea. Și așa, n-am avut de ales. Dar să
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
-ncărcau singure, transportau, descărcau și întindea... și înșira materialul. Am făcut în Irak o sută de... 10.000 de hectare, la Hilla, cu utilaje de la Nicolina, am făcut acolo, din nisipul ăla, am făcut grădinărie, irigații, irigații cu... păr de cămilă prin picurare, băgat într-un vas și tot ieșea apă afară. Deci, numai utilaj, tot. Toate lucrurile care le vedeți acuma, care înșiră asfaltul, rulourile, astea care întind, toate se făceau la Nicolina, înainte de ’89... Tot. Am făcut sute de
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
un zel special În munca lui. Cash, trompetistul, care făcuse șase luni pentru vagabondaj și dependență, era un tînăr Înalt, costeliv, cu o țăcălie neîngrijită și ochelari negri. Purta pantofi cu talpă groasă, de crep, cămăși scumpe din păr de cămilă și o geacă de piele care se prindea-n față cu o curea. Se vedea cu ochiul liber că are pe el vreo sută de dolari În țoale. Nevastă-sa avea bani și Cash Îi cheltuia. CÎnd l-am cunoscut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
plan local. Civilizația a oferit omului posibilitatea de a o face. Dar, pentru a putea stoca, el avea nevoie de recipienți. Să luăm exemplul unui lichid. Dacă animalul bea când găsește și rabdă când nu - exemplul cel mai evident e cămila - omul și-a asigurat rezerve. Dar, modul de asigurare a rezervei n’a suferit el Însuși o evoluție? Desigur, și iată cum. Se admite că primul recipient a fost un coș de nuiele etanșat prin interior cu un strat de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
tulbura - scuze pentru repetiție - taifasul. Tulbura, pentru că totuși natura nu doarme... Și, dacă tot e frig, să ne Încălzim iluzoriu, chiar dacă motivul necesită din nou scuze: căci e un pachet de țigări, anume “Camel”. Vom vedea acolo nisip, palmieri, o cămilă, iar unii spun că și altceva, dar nu asta ne privește acum. Sunt aproape toate elementele discuției de astăzi. Au ele ceva comun, Între ele dar și cu celelalte, neamintite Încă? Da, anume entropia sau starea de degradare, direct, a
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a căilor de comunicație și de lipsa îmbunătățirilor interne. Drumurile nu erau întreținute corespunzător și nici căilor de navigație nu le fuseseră aduse ameliorări. Majoritatea mărfurilor trebuiau transportate pe apă sau în turme de animale cai, catîri, măgari sau chiar cămile. Avantajul acestei ultime metode era că se putea utiliza orice drum îngust ori cărare. De obicei erau folosite vechile rute de pe vremea romanilor. Deoarece mediul rural nu prezenta siguranță, mișunînd de tîlhari, atît creștini cît și musulmani, negustorii erau nevoiți
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]