2,654 matches
-
mâini cu sticlele de pe jos. Având multe roșii în grădină, făceam bulion, multe sticle, iar din gogonele pregăteam niște murături delicioase (cu mărar, crenguțe de vișin, piper, usturoi, sare, oțet și frunze de stejar). La butoi, puneam castraveciori și varza (căpățâni și tocată cu gealăul) la murat. Pentru a le da un gust mai deosebit adăugam mere ionatane, ardei iuți (în loc de piper), foi de dafin, usturoi (căței), tulpini uscate de mărar, câteva crenguțe de vișin și de stejar, cuișoare, boabe de
ÎNTÂMPLĂRI NEUITATE... DIN SATUL MEU, COSTIŞA by RĂDUŢA VASILOVSCHI-LAVRIC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1232_a_1872]
-
cotorul, l-a pus În oală și l-a Însemnat cu semnul Sfintei Cruci. După puțină vreme l-a trimis pe Părintele Trifon să ia oala de pe foc. Dar când s-a apropiat, ce sa vadă? În oală era o căpățână albă de varză. Precum se vede și starețul lui avea sfințenie, pentru că altfel nu se explică aceasta minune. În 1917, când a fost foametea cea mare, Părintele Trifon a ieșit În Halkidiki, cu binecuvântarea starețului său, și a secerat pe la
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
am spus: „Bre, sunt cărămidă să mă iei de aici și să mă pui În coliba ta?” (se referise la faptul că nu este nesimțitor). Aici este starețul meu, Mihail, care cu rugăciunea sa a făcut dintr-un cotor o căpățână mare de varză! Și părintele Xenofont vrea să mă Îngrijească? Este adevărat că n-am văzut un alt pustnic la această vârstă, nouăzeci și trei de ani, să aibă o atât de mare râvnă și să trăiască În atâta sărăcie
BISERICILE DIN SATUL FRENCIUGI, COMUNA DRĂGUŞENI, JUDEŢUL IAŞI by COSTIN CLIT, IONUŢ ALEXANDRU FIGHER () [Corola-publishinghouse/Memoirs/392_a_1315]
-
cădea direct pe cap, apoi alte tranșe de materie arsă îi aterizau din înălțime în fața lui, și atunci începea să hăpăiască. Termina totul, apoi ieșea din groapă. Era grețos, scârbos, degradant. Urina și materia fecală lipsită de consistență îi tapetaseră căpățâna cu un strat de terci maroniu care se transformase, pe capul lui, într-un soi de mulaj cu aspect hidos. Nu mai avea urechi, nu mai avea ochi, botul se modificase: era un monstru, o viețuitoare parcă din alte ere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
cădea direct pe cap, apoi alte tranșe de materie arsă îi aterizau din înălțime în fața lui și atunci începea să hăpăiască. Termina totul, apoi ieșea din groapă. Era grețos, scârbos, degradant. Urina și materia fecală lipsită de consistență îi tapetaseră căpățâna cu un strat de terci maroniu care se transformase, pe capul lui, într-un soi de mulaj cu aspect hidos. Nu mai avea urechi, nu mai avea ochi, botul se modificase: era un monstru, o viețuitoare parcă din alte ere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
hotărârii Comitetului școlar al conservatorului, luată în ședința de la 2 martie 1925. Conservatorul de muzică și artă dramatică din Cernăuți lua ființă ca urmare a alegerii unui comitet de acționari în ziua de 3 februarie 1924, președinte fiind desemnat Aurel Căpățână, care a găsit că Alexandru I. Zirra, directorul conservatorului din Iași este persoana cu caltățile necesare de organizare a instituției, care sosește la Cernăuți în iunie 1924. Școala a fost inaugurată în ziua de 10 noiembrie 1924 în prezența lui
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
că creștea./ Săvai Mistricean de doi ani,/ Și Șearpele tot de doi ani;/Săvai Mistricean de trei ani;/ Și Șearpele de trei ani;/ Și crescură pân’ la zece,/ Și din zece nu mai trece!/ Șearpele-n coadă să lungea/ Și în căpățână să mărea;/ Iar, trupul, măre, să făcea/Aproape cât butia!/ Zău, mi te prindea groaza!/ Loc sub talpă nu-mi avea./ De la zece ani pleca,/ De sub talpă el ieșea,/ Casa trei zile urla!/ El, măre, unde-mi mergea?/ În buricul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
prin expresivitate în baladele românești. Ca și în cazul lui Dămean, Sâla este caracterizată indirect, prin intermediul descrierii atelajului ei înspăimântător, mijlocul de locomoție, ca simbol al sferei din care vine voința combativă fiind crucial: „Cărucioara Sâliei,/ Coș mare de jidăvoaică;/ Căpățâna de la roată/ Sînt dește de jidăvoaică...”. Impresia sporită „de sinistru și de funebru” se încarcă și de sugestia atemporalității acestei apariții terifiante, știut fiind că pământul a fost mai întâi locuit de uriași („jidovi”). Este Sâla vinovată de dispariția lor
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
pământul printr-o simplă zvâcnire de picior și îndepărtează obiectul magic aducător de somn nimicitor: „eu când oi tremura din picioru meu o dată și când oi da, să cutremură pământu și pe stăpânu meu l-aruncă-n capătu pământului și-i sare căpățâna de la cap” (Fărcașele - Olt). Întregul pământ se mișcă pentru a restabili starea de conștientă întemeietoare, fiindcă Terra Genetrix însăși resimte nevoia regenerării arhetipale. Un text din colecția basmelor ardelenești culese de Ion Pop-Reteganul conține imaginea artistică a cornutei nimicitoare în
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
o vei lua, lovește-o de pământ și se face mai mândră și mai frumoasă de cum a fost. Și după acestea te du în grajdul cailor și sparge pământul și sapă acolo, că vei afla nește oase de cal și căpățâna calului și apucă căpățina și dă cu ea de pământ de trei ori și zi: «Țio! Cal de hadă. Câinii carnea ți-o roadă, poartî-mă și pe mine cât ai purtat pe taica!»”. Localizarea precisă a hainelor și calului, ritualul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
Și i s-a pus o bombă sub lojă, dar Regele Carol I n-a venit. Dar l-a omorât pe Dimitrie Greceanu. La matimatică la concurs, m-a ascultat Dl profesor Constantinescu. Mi-a dat să aflu volumul unei căpățâni de zahăr în formă de con. Și am știut foarte bine și m-a întrebat: "Cum îl cheamă pe Dl care te-a învățat pe tine carte în cl. III-a și a IV-a ? Și i-am spus că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
tactică și cea strategică devine, odată cu evoluția, tot mai transparentă; mai mult, ea se mută În domeniul morfologic. Exemplu: varza acumulează pentru anul următor substanța de rezervă tactică În cotor, adică În tulpină, dar și În frunzele modificate ce alcătuiesc căpățâna; iarna, iepurii și nu numai ei, vor ronțăi căpățâna, dar cotorul va supraviețui În folosul plantei. Deplasarea graniței din domeniul chimic, adică structuri chimice diferite ale substanței tactice, respectiv strategice, În domeniul biologic, adică organe diferite În care se acumulează
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
transparentă; mai mult, ea se mută În domeniul morfologic. Exemplu: varza acumulează pentru anul următor substanța de rezervă tactică În cotor, adică În tulpină, dar și În frunzele modificate ce alcătuiesc căpățâna; iarna, iepurii și nu numai ei, vor ronțăi căpățâna, dar cotorul va supraviețui În folosul plantei. Deplasarea graniței din domeniul chimic, adică structuri chimice diferite ale substanței tactice, respectiv strategice, În domeniul biologic, adică organe diferite În care se acumulează substanța tactică, respectiv strategică, această deplasare de graniță deci
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
și mama îl foloseau mai ales la prăjiturile de casă. Aveam o slăbiciune aparte la tortul de biscuiți cu șerbet de trandafiri. În camera bunicii puteai găsi oricând ceva dulce; acolo ținea într-o cutie de tablă ”zahăr candel”, asemenea căpățânilor de zahăr și ori de câte ori avea ocazia să dea peste un bragagiu (eventual turcă foarte bun, aducea acasă bragă proaspătă din abundență. Obișnuia să spună mai în glumă, mai în serios : Dragii mei, când bunica n-a mai fi, bragă sămi
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
costa: 20 lei În decembrie, 15-12 lei În ianuarie, 10-8 lei În februarie, 7-6-5 lei În martie și aprilie ( În mai nu-l mai mânca nimeni); iar căpă țânele de miel se vindeau la căruță, prin mahalale, cu 5 parale căpățâna. Pepenii se vindeau cu căruță, aduși și puși la pivniță, 5 lei căruța cu 100-120 de pepeni, după mărime. Bună țară, ra tocmeală! Viața Românească de la Iași publicase prin 1920, În fruntea revistei, o minunată descriere a unei călătorii pe
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
timpul ei și după gustul dumneavoastră, dar neapărat după o sardea de Lissa, câteva măsline și un țoi, cu bruma pe el, de țuică de la gheață, ca să-ți uiți de toate neamurile, nu altceva: ciorba de perișoare sau cu o căpățână de crap, sau cu somn și cu zeamă de varză acră; potrocul de curcan, de gâscă sau de rață și tot cu zeamă de varză, numai cu zeamă de varză acră și cât de acră; borșul din piept de văcuță
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de curcan, de gâscă sau de rață și tot cu zeamă de varză, numai cu zeamă de varză acră și cât de acră; borșul din piept de văcuță, cu legume multe și cu o lingură de smântână deasupra, sau cu căpățână de miel, ceapă și leuștean verde; ciorba de burtă dreasă cu ou și cu oțet; ciorba ardeleneas că de porc și cu tarhon; ciorba de găină grasă sau de clapon à la grecque cu zeamă de lămâie; ciorba de fasole
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
nesc de atâta vreme și nu ajung până la ea: mămăliga rece din mălai necernut, o strachină plină cu murături și vin nou, năsprit, din ulcică nesmălțuită.) Veneau ca de la sine monumentalele tăvi cu fripturi la cuptor: purcelul de lapte cu căpățâna lui visătoare stând pe varză călită; garful de purcel pe varză sau pe cartofi; pieptul de vițel de lapte umplut sau nu, sau „deșer tul“ cu bucățica lui regească de la rinichi; mușchiul de vacă cu sos de vin, Împănat cu
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
și de amenințările tovarășului Cameniță. Lui Fanache îi venea să pufnească în râs când vedea ce spectacol caraghios oferă Gârmoci, dar se abținea: știa prea bine că nu e cazul să-și bată joc de șeful raionului, dacă pică biata căpățână a lui Gârmoci, automat cade și capul său, așa că tre să fie una cu șeful său, sunt legați unul de altul, precum clanța de ușă... Fanache l-a încurajat pe Gârmoci dând din mâini și zicând pe muțește: rezolvăm toarșul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
un miracol: a devenit un moș frumos. Nasul nu îi mai era mare, ci impunător. Barba albă care-i invada fața îi conferea măreție, monumentalitate. Tot ceea ce până atunci fusese un necaz, devenise un motiv de admirație. „Dumnezeule, dar ce căpățână de taur comunal poate să aibă!“, spuneau înfiorate femeile care până mai ieri nu se grăbeau să i-o compare cu ceva. Colegii, în special, nu încetau să-l toarne la Inspectorat, ca și cum le uzurpase un drept. Ei, care până
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
s-au apucat să tăifăsuiască despre moartea mea, a devenit nepermis de limpede că nu vor fi în stare să dea piept cu propria lor moarte. Chiar în locul unde pe mătasea albă erau scrise poezioarele din mintea mea, le vedeam căpățânile așezate pe năsălie. Îmi plac oamenii cu pălărie, fiindcă atunci când și-o scot, și-arată creierul. și până în ziua de azi obișnuiesc să-mi plec privirile atunci când cineva ridică pălăria. Nu te uita, ca să nu vezi prea mult! Nu mi-
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
daliile din grădină. La fel ca ele, reușește să insereze o pierdere în șirul celorlalte vătămări. Mă încântă și înfricoșează plantele cu tulpini păroase, târâtoare, prea subțiri, cu frunze zimțuite adânc care te zgârie și cu fructul mare cât o căpățână. Căpățâni mute, cărora chipul de carne aprinsă le crește pe dinăuntru: dovlecii și harbujii. Își supraevaluează forțele vrând să poarte o povară pe care de unii singuri n-ar fi în stare s-o ducă. Rămân fragili, își așază căpățânile
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
din grădină. La fel ca ele, reușește să insereze o pierdere în șirul celorlalte vătămări. Mă încântă și înfricoșează plantele cu tulpini păroase, târâtoare, prea subțiri, cu frunze zimțuite adânc care te zgârie și cu fructul mare cât o căpățână. Căpățâni mute, cărora chipul de carne aprinsă le crește pe dinăuntru: dovlecii și harbujii. Își supraevaluează forțele vrând să poarte o povară pe care de unii singuri n-ar fi în stare s-o ducă. Rămân fragili, își așază căpățânile pe
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
căpățână. Căpățâni mute, cărora chipul de carne aprinsă le crește pe dinăuntru: dovlecii și harbujii. Își supraevaluează forțele vrând să poarte o povară pe care de unii singuri n-ar fi în stare s-o ducă. Rămân fragili, își așază căpățânile pe grumazul unui câmp grăsan, le spânzură vertical de lemnul unui gard. Uitându-mă la aceste plante pe când eram copil în sat, sub ochii mei o propoziție bisericească se transforma în vegetale: „Purtați-vă sarcinile unii altora“ (Epistola către Galateni
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
a trupului meu costeliv, dislocându-mă pe cale aeriană la distanța de o sută de centimetri. Noroc de prezența vigilentă a Bunului Păstor, care nu dorea ca "oaia" Lui să fie belită de tot, că, altminteri, cine știe ce-i mai trecea prin căpățână acestei primate garnisită în uniformă de milițian. Îmi lua "blana". Sus, amețitule! Sus, că te înmormântez aici! Mircea, înfricoșat, cu lacrimile curgându-i pe față m-a ajutat să mă ridic și să-mi ocup locul în formație. Gata, pinguinilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]