2,073 matches
-
urmați îndeaproape de către Ash care-i ajuta cum putea și el... 6 La infirmerie, îl așezară pe Kane pe platforma medicală culisantă. Un complex de instrumente și controale cu totul diferit de celelalte sisteme îmbarcate pe Nostromo, împodobeau panoul de la căpătâiul "execului". Masa pe care zăcea Kane ieșea din zid, la aproape un metru. Dallas activă câteva controale și dădu drumul la "autodoc". Merse la un sertar, scoase de-acolo un mic cilindru de metal strălucitor. Se asigură că era încărcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Acesta inspecta cu grijă micul obiect, îl prinse bine în palmă până când fu sigur că-l ținea bine. Nu era momentul să facă vreo greșeală. Apoi îl aprinse. La extremitatea cuțitului chirurgical apăru o rază minusculă. Dallas se plasă la căpătâiul lui Kane, Lucrând cu sânge rece și cât mai mult autocontrol cu putință, apropie scalpelul de creatură. Trebuia să fie gata oricând să-și retragă repede mâna și cu băgare de seamă la cea mai mică alertă. O mișcare nesăbuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
La un moment dat sosește și acesta coboară dintr-o mașină neagră, un Opel. Oamenii îi fac cuviincios loc și acesta intră în curte și apoi în casa unde se aflau rudele și unii dintre cei mai apropiați prieteni. La căpătâi ardeau lumânări aprinse în sfeșnic. Fiind în apropierea Bobotezei, afară era un ger cumplit, iar pe cer se învolburau nori albi de ninsoare. Mai aflu că preotul, unul tânăr, venit de vreo trei ani în parohia satului locuia la oraș
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
fără popă. Pe front, când erau uciși de inamic camarazi la Cotul Donului sau la Oarba de Mureș ori în Munții Tatra, în Cehoslovacia, săpam groapa, băgam într-un mormânt săpat la repezeală pe cel mort, puneam o cruce la căpătâi din ce găseam la îndemână, crengi de copaci, de bețe, mai rar scândură și spuneam Tatăl nostru, pentru că nu aveam popi pentru zecile și zecile de morți cărora să le facă slujbă de înmormântare. Uneori chiar preoții pe care-i aveam
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
își va ridica o căsuță. Morții din cimitir nu-l sperie, că pe front a văzut atâția camarazi morți, la fel și în lagăr. Oamenii din sat care treceau pe cărare sau care veneau la cimitir să aprindă lumânări la căpătâiul celor plecați în lumea de dincolo, îl vedeau pe străinul cu barbă de călugăr muncind toată ziua. Ceva din povestea vieții lui s-a aflat în sat de la bătrâna Maghița. Așa, că l-au lăsat în pace, fiindcă nu supăra
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
luat rămas bun de la Todiriță, de la verișoare, de la Ion și soția lui și de la cei doi copii ai acestuia. Toți știau că îl văd pentru ultima oară. Apoi a trecut pe la cimitirul nou al satului ca să aprindă o lumânare la căpătâiul bunicii dinspre mamă, după care s-a dus la cimitirul vechi unde odihnesc tatăl și bunicii dinspre tata. Și-a făcut cruce creștinește la mormintele celor dragi, după care i-a spus feciorului Doru să meargă în satul Crețeștii de
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
aruncase revolverul și fugise. Pentru că nu avea rude și nimeni nu părea să-l cunoască (eu însumi am stat ascuns câteva zile, până s-a terminat totul), Ruletistul a fost îngropat în grabă, cu o cruce simplă, de scândură, la căpătâi. Așa îmi închei și eu crucea și giulgiul meu de cuvinte, sub care voi aștepta să revin la viață, ca Lazăr, când voi auzi vocea ta puternică și clară, cititorule. Închei, pentru ca lespedea să aibă un epitaf și cercul să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
altele pe covor, și-am așteptat ca Ester să se hotărască. Ester privi termometrul, al cărui firișor de mercur arăta 36 de grade. Cu amuzantă seriozitate i-l puse Puiei la subțioară. Stăteam toate în jurul fetiței ca niște doftori la căpătâiul unei prințese muribunde. Deodată am început să percepem schimbarea. Prin geamul cu perdeluțe al camerei văzuserăm de la sosire coroana unui corcoduș cu fructele încă verzi și streașină casei vecine, cu jgheab și burlan. Când ne-am ridicat ochii de pe termometru
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ca națiune”. Deputații comuniști, care au susținut inițiativa sărbătoririi într-o Notă informativă, au recurs la diverse aberații, preluate din cartea de tristă faimă Istoria Respubliki Moldova, publicată de un grup de nostalgici ai istoriografiei sovietice și din cartea de căpătâi a „moldoveniștilor primitivi”, Moldovenii în istorie, fără să cunoască - așa cum s-a precizat - evenimentele istorice, în general, și nici semnificația corectă a anului 1359, în cadrul acestora, în special. În Istoria Respubliki Moldova se insista pe teza formării moldovenilor ca neam
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
de agitate. Știu că veneam de la birou și mă suiam direct sus, să aflu cum îi mai este inginerului și lui Chabù, apoi scoboram să-mi iau baia și să mănânc, mă duceam iarăși sus, ca să stau de pază la căpătâiul fetei (pe mine mă chema adesea în aiurările ei, mă striga "Allan-dadà" și, de câte ori veneam eu, se liniștea puțin), iar noaptea o petreceam cu Maitreyi, care mi se dădea nebună, înspăimîntată de tot ce se petrecea în jurul nostru, dorindu-mă
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
brandturile rusești. - Acum, că ți-am spus și m-am liniștit, cum o vrea Dumnezeu. Dar să ții bine minte rochia, adăugă. Intrai după ea în odaie și mă oprii în prag. Moșu părea că doarme, cu lumânarea aprinsă lângă căpătâi. Căutai revolverul și făcui semn Ilariei să se apropie. - Eu trebuie să mă duc. Dacă ți-e frică, uite, ține revolverul ăsta. Dar să știi că e încărcat. Să nu... - Nu, nu mi-e frică, mă întrerupse Ilaria. Nu e
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
sânt buni și ei. Dar dacă n-a fost comoara pe care a visat-o el, Moșu nu moare. Și se va tot chinui, se va tot chinui, așa cum se chinuie de patru ani de zile... Am găsit-o lângă căpătâiul moșului. Îi aprindea o nouă lumânare. Popa și Lixandru s-au așezat osteniți pe scaun. - Nu mai vrea să vorbească, începu Ilaria! De azi-dimineață n-a scos un singur cuvânt. E supărat pe noi toți. Dar mai ales e supărat
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
au distrus șoseaua ca să facă o manevră de diversiune! strigai eu din urmă. Nu i-ar mai ajuta Dumnezeu!... După ce a început să plouă, ieșeam tot mai rar din biserică. Se adunaseră aproape toți acum. Câteva bătrâne plângeau încet la căpătâiul Moșului, lângă lumânările de ceară. Popa, dascălul, Vasile, toți ceilalți moțăiau în strane. De câte ori ieșeam, îi găseam alături sub nucul din fața bisericii. Nu-i mai întrebam nimic acum. Treceam pe lângă ei și le zâmbeam. "Trebuie să fiu cu ochii în
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
indiene. Au urcat spre frontiera Nepalului până în regiunea unde, după indicațiile date de Rupini, s-ar fi aflat peștera în care obișnuia să mediteze. Din fericire, în afară de el, un pandit din Uttar Pradesh, cunoscător al filozofiei Madaryamika, se afla la căpătâiul ei când s-a deșteptat. La insistența doctorului, toți ceilalți se camuflaseră printre arbori la vreo zece metri în urmă. Ca și cum l-ar fi recunoscut, se adresă amenințător panditului; îi puse câteva întrebări, dar nu așteptă răspunsul. Porni repede pe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
răniții, va alina suferințele. Iar într-o zi, cel pe care îl va îngriji, oh !, va fi prinț. Sau ofițer francez. — Est-ce qu’elle est née ?... va întreba sever mama lui, prințesa, când o va găsi veghindu-l devotată, la căpătâi. — Madame ! ? va răspunde ea demnă, și o șuviță de Walkirie i se va desprinde fluturând de sub boneta de infirmieră. Dar cum mai departe nu va mai scoate niciun cuvânt, se va crede că este un copil abandonat. Un copil abandonat
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
portocaliu și verde deschis. Camerele conțineau, inițial, numeroase oglinzi triunghiulare, cu margini zigzagate, și scaune din oțel tubular care se clatină alarmant când te așezi pe ele. Paturile erau confecționate și ele din bare de oțel tubular, și numai la căpătâi aveau plăci subțiri de stejar sculptat, încastrate în zid. Îndărătul unor uși duble, uvrajate, pereții sălilor de baie erau căptușiți cu sticlă în culori irizate, înfățișând doamne care se extaziau pe o culme de deal, fauni, cozi uriașe de păun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
-o. Alex se uită la pat, un pat simplu, trainic, de o singură persoană, cu stâlpii terminați într-o ghiulea, confecționat dintr-un lemn lucios, frumos striat, de culoarea nucii, o piesă valoroasă, relicvă a altor timpuri. În mijlocul tăbliei de la căpătâi era gravat un desen oval, reprezentând poate o sămânță sau poate cosmosul. Gravura aceasta îi punea imaginația la încercare lui Alex în copilărie. Aici va dormi John Robert Rozanov. În cămăruța adiacentă, într-un dulap mare, frumos, din același lemn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
minte detaliile problemei în care se angajase și a cărei soluție o repetase de atâtea ori în imaginație. Patul, unul dintre paturile inițiale ale „Camerelor“, era din oțel tubular, proiectat să alunece lin pe suporturile cilindrice, peste covorul neted. La căpătâi avea o placă din lemn de stejar, de coloare deschisă, fixată în perete. George își încleștă mâinile pe marginile tubulare de la piciorul patului și începu să-l tragă. Patul se mișca ușor, parcă de la sine putere. George își înghiți respirația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
împlinire, simțea nevoia unei pauze. Se opri și începu să privească prin cameră, mișcându-și ochii într-un fel ciudat, aproape mecanic, de parcă privitul ar fi însemnat o activitate specială, cu totul nouă. Se uită la placa de stejar de la căpătâi, pe care era sculptat un faun printre niște frunze în formă de sulițe. Privi apoi la una dintre farfuriile albe cu portocaliu, importate din Suedia, așezată pe un scaun lângă ușă. Se uită la cărțile de pe masă și văzu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
de parcă-l toropise dorința sexuală. Împinse capul patului prin ușile deschise, în sala de baie. Când repetase scena din imaginație, George se văzuse împingând cu mare precauție patul în baie, și apoi oprindu-se să se asigure dacă marginea dinspre căpătâi se afla direct deasupra bazinului arhiplin. Acum însă, graba înspăimântată și îngrețoșătoare care pusese stăpânire pe trupul lui îl făcu să împingă cu violență patul de îndată ce pătrunsese în sala de baie, astfel încât partea din față alunecă pe lespezi; patul s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sa omului și ambianței umane el este o făptură supranaturală, iar relatarea faptelor sale, va alcătui ceea ce numim de obicei mit, adică povestea vieții unei jertfe a unei ființe supranaturale, precum Hercule. Istorisirile de acest fel dețin un loc de căpătâi în sport, poveștile se situează de obicei în afara categoriilor literare comune, rămânând uneori secrete. Dacă este sportivul/erou este superior semenilor săi și ambianței acestora prin măsura capacității sale, el devine un erou tipic al stadionului, săvârșind miracole, fără a
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
decent, elegant -, crezul artistic, miza creației sale: Uite, scriu ca să fac și eu ceva / pe lumea asta. Ceva din care să-mi plătesc / factura la frică, la somn, la trezire / la durerile de măsele, la orele de lene / la un căpătâi de dragoste (acceptare?) / la două-trei clipe de curățenie (iertare?) / e, da, și la moarte / să pot și eu să-mi imaginez că a venit / special pentru mine, onorându-mă! În acest al doilea grupaj de poezii (alte poezii), de după încheierea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
risipirea pe drumuri a căror imprecizie exprimă căutarea fără leac și fără obiect: eu îmbătrânesc și nu mai știu / cine-i din noi - tu sau eu - părăsita comoară... Iar drumul cel de voroave / drumul cel de ecouri i-a pus căpătâi / celui mereu-peregrin / cu trupul și sufletul lui rătăcite pe-o zare... O neîncetată pomenire și, în același timp, un elogiu al Atoatefăcătorului se remarcă peste tot: chip și braț / le-ai dat fiicelor apei / să umble noaptea-n câmpii... De
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
gherghef schintei / ața ac și cucuvaie), însă poemele lui dezvăluie, totodată, prețuirea și pentru alți mari poeți, dintre care-i putem aminti pe George Bacovia (Agonizează crinii în cetate...), pe Lucian Blaga (Temutul plâns o noapte e lagună/tavan și căpătâi îmi este huma - în timp ce, pentru poetul din Lancrăm: Margine-mi este argila, / Lege deasemenea ea), pe Ion Barbu (spre exemplu, cu al său După melci, la nivel imagistic, dar și prozodic: Umblă hoarde de jigănii / troienind în prag mătănii /.../ Ceața
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
după aceea la punctul de comandă. în raportul oficial a fost consemnat, printre altele: „A murit în capul plutonului, ca o eroină, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu”. A fost înmormântată, cu onoruri militare, în locul numit „Poienele”, între brazi și carpeni. La căpătâiul ei plângea un ostaș. Era logodnicul care nu mai avusese norocul să devină soțul eroinei. În anul 1921, din inițiativa unui comitet special alcătuit și sub patronajul direct al reginei Maria, la 9 iunie, când s-a sărbătorit centenarul Tudor
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92337]