3,031 matches
-
să facă absolut nimic. Chiar în mijloc se găsea un cort indian măsliniu, confecționat în mod evident din surplusurile armatei, cu simboluri indiene pictate pe fețele cortului cu lac roșu, de acadea, ca să dea impresia că ar aparține vreunei brave căpetenii. Asupra cortului și a celor patru actori care stăteau pe vine în fața lui - un bătrân alb, pseudo-indian, și trei mexicani pseudo-indieni sub treizeci de ani - erau ațintite camere de filmat și reflectoare pe trepiede. Fata îi opri la câțiva pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pentru ca, prin harul lui Dumnezeu, El să guste moartea pentru toți. 10. Se cuvenea, în adevăr, ca Acela pentru care și prin care sunt toate și care voia să ducă pe mulți fii la slavă, să desăvîrșească prin suferință pe Căpetenia mîntuirii lor. 11. Căci Cel ce sfințește și cei ce sunt sfințiți, sunt dintr-unul. De aceea, Lui nu-I este rușine să-i numească "frați", 12. cînd zice: Voi vesti Numele Tău fraților Mei, Îți voi cînta lauda în mijlocul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
cu un nor așa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică, și păcatul care ne înfășoară așa de lesne, și să alergăm cu stăruință în alergarea care ne stă înainte. 2. Să ne uităm țintă la Căpetenia și Desăvîrșirea credinței noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a disprețuit rușinea, și șade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu. 3. Uitați-vă dar cu luare aminte la Cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85082_a_85869]
-
mai au de nici unele, se gândiră cum ar face rost de un prânz, nu îmbelșugat, dar care să-i sature, până când vor găsi mijlocul să păcălească pe cineva în așa fel, ca să se asigure de merinde pentru vreme mai îndelungată. Căpetenia lor, care, cum era și firesc, îi întrecea pe toți în iscusință și îndrăzneală, le spuse: ― Băieți, m-am gândit cum am putea să facem rost de un prânz ca să vă lingeți pe degete, dar, pentru asta, trebuie să fie
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nu prea au darul de a naște încrederea în ochii celor care ne văd! Așa că, mai întîi de toate, trebuie să avem îmbrăcăminte și încălțăminte bună. Și după asta vom mai sta de vorbă. Iată care e planul meu... Și căpetenia lor le spuse ce și cum trebuie să facă, spre a-l ajuta să pună mâna pe haine și ghete. Zis și făcut! Cetatea în care se pripășiseră ei era mare și frumoasă, cu case arătoase și cu prăvălii bogate
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Zis și făcut! Cetatea în care se pripășiseră ei era mare și frumoasă, cu case arătoase și cu prăvălii bogate în tot ce ți-ar fi râvnit inima. Căutară ei o prăvălie, pe o stradă nu prea, umblată, și intrară. Căpetenia lor înaintă până în mijlocul prăvăliei, iar doi dintre pungași rămaseră lângă ușă. ― Bună ziua, domnule negustor! spuse cu toată bună-cuviința! Aș dori să cumpăr un rând de haine croite din postavul cel mai bun... o cămașă... în sfârșit... și-om mai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
rog, să vă arăt tot ce am mai bun! zise negustorul, plecîndu-se până la pământ. Și îndată începu să scoată tot felul de costume, care de care mai frumoase. După ce se uită la fiecare în parte, cu multă băgare de seamă, căpetenia alese unul și întrebă: ― Cât costă ăsta? ― Pentru dumneavoastră, răspunse negustorul, așa cum spun toți negustorii, ca să-i măgulească pe mușteriii săraci cu duhul, pentru dumneavoastră, 1 000 de lei, de la 1 500. dar nu pot să vă mai las un
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și întrebă: ― Cât costă ăsta? ― Pentru dumneavoastră, răspunse negustorul, așa cum spun toți negustorii, ca să-i măgulească pe mușteriii săraci cu duhul, pentru dumneavoastră, 1 000 de lei, de la 1 500. dar nu pot să vă mai las un leu măcar! Căpetenia pungașilor strâmbă din nas, în semn că i se pare cam scump. Îl mai pipăi, mai întinse de postav, mă rog, ca omul care vrea să știe pe ce are să dea banii, și zise: ― Să-l încerc, să văd dacă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
prietenii lui, care așteptau la ușă, și-i întrebă: ― Ei, cum vi se pare? Unul din cei doi pungași se strâmbă, spunînd: ― Să-ți spun drept, nu găsesc că te prind. ― Poate pentru că n-am și pălăria pe cap, zise căpetenia. Fii bun, te rog, domnule negustor, și adu-mi o pălărie frumoasă și un baston! Și-atunci, vom vedea dacă prietenul meu nu mă va găsi pe plac! Și, zicând așa, scoase din hainele vechi un portofel umflat și-l
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-nvăț eu minte! Și, ridicând bastonul, se repezi mânios după cei doi, care, de frică ― vorba vine ― o tuliră la sănătoasa! Și așa s-a pornit o fugă nemaipomenită pe strada neguțătorilor hăinari: cei doi, ca să scape de bătaie, iar căpetenia lor, ca să-i pedepsească pentru necuviința lor... și s-au tot dus, lăsîndu-l pe bietul negustor cu buzele umflate! Că, negustorul, săracul, a tot așteptat să se-ntoarcă mușteriul: dar, văzând că nu se mai întoarce până la amiază, a pus
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
-ntoarcă mușteriul: dar, văzând că nu se mai întoarce până la amiază, a pus mâna pe portofelul, așa-zis uitat pe masă, ca să-și ia dreptul lui, și, când colo, în loc de buni, l-a găsit plin cu hîrtii! . . . . . . . . . . . . . . . . . . ― Ei, le spuse căpetenia, de haine făcurăm rost, acum trebuie să ne-nvîrtim de-o pereche de ghete ceva mai arătoase, căci astea, pe care le-avem noi, nu se prea potrivesc cu hainele. Se sfătuiră ei ce au de făcut și porniră la treabă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
în chip de amarnica bătaie, până când o luară la fugă de-a binelea în lungul șoselei, ridicând praful de un stat de om în urma lor și lăsîndu-l pe bietul popă sub salcâm în picioarele goale, bătând din buze! Se-nserase, când căpetenia pungașilor se strânsese la un loc cu ceilalți coțcari, într-o cârciumă dosnică, dintr-o mahala ascunsă la marginea cetății. ― Ei, toate bune! începu el vorba, trântind ulcica pe masă, de-i sări vinul roșu în sus, ca o limbă
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
de pește! spuse întîiul. ― Eu vă aduc untdelemnul în care să-l prăjim! zise al doilea. ― Iar eu vă dau pâinea, fără de care nici o mâncare, oricât de bună ar fi, n-are gust. ― Dacă-i așa cum vă lăudați, le vorbi căpetenia, mâine de dimineață porniți la treabă toți odată, ca să avem ce ne trebuie din timp... și eu vă făgăduiesc să vă dau de băut cât veți voi și ce veți voi, ca să nu vi se aplece după pește! . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Nici nu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
e în carte și, ceea ce ne indigna și ni se părea strigător la cer, ne cerea să-i descriem toate experiențele pe care el nici nu se gândise să ni le facă măcar! Bineînțeles că în aceste condiții sentimentul de căpetenie pe care-l aveam pentru acest om era, printre altele, o profundă antipatie. Nenorocul lui era că anul trecut îl avuseserăm profesor la Fizico-Chimice pe Gh. Niculescu-Brăilițeanu, unul dintre cei mai buni pedagogi în materie, de la orele căruia plecai cu
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Îndreaptă spre dușman sau merg În gol. Până când, În sfârșit, trupele lui Ștefan fuseseră reperate, aproape de ei, chiar În drumul lor, la Vaslui. - Sunteți siguri că le-am dat informațiile care trebuie? Întrebă voievodul, după Întoarcerea În tabără. Boierii și căpeteniile se adunaseră la ultimul sfat domnesc Înaintea marii Încleștări. - Da, măria ta, răspunse comisul Toader. I-am lăsat să ne urmărească până aproape de pod și am făcut semn vânătorilor să iasă pe culmea din dreapta. - Deci, reluă Ștefan, strategia lui Soliman
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu apucă să mai facă vreo mișcare. La semnalul lui Oan-san, cei douăzeci și cinci de arcași lansară săgețile. Atacul provocă panică, dar bandiții nu păreau să se retragă atât de ușor. Ceva Îi nedumerea În legătură cu armata din fața lor. Era prea fixă. Căpetenia ieși În fața oamenilor săi și strigă: - Un luptător al nostru contra unuia de-a vostru! Dacă al nostru Învinge, vă retrageți! Nu-i răspunse nimeni. Strigătul se auzi din nou. - E un obicei vechi, șopti Liu Huang. Dar n-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
misiunea de a-l ucide imediat pe adversar, proclamând victoria lui Jian Shi. Nu era cinstit, dar era eficient. Și apoi, onestitatea era ultimul lucru la care s-ar fi putut gândi o ceată de bandiți. - Să ne grăbim... spuse căpetenia, rotind sulița cu o singură mână. Avem multă treabă În noaptea asta. Din rândurile tâlharilor se auziră hohote de râs. Lovitura lui Jian Shi veni fulgerător, cu vârful suliței coborât pieziș spre gâtul călugărului. Dar se pierdu În gol. Liu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lovitură de picior, se lăsă Într-o poziție joasă și izbi pieptul dușmanului cu podul palmelor. Apoi, câteva secunde, amândoi rămaseră nemișcați. Călugărul, Într-un mabu perfect, cu genunchii Îndoiți la nouăzeci de grade, spatele drept și mâinile Întinse Înainte, căpetenia bandiților În picioare, parcă sprijinit cu toată greutatea În palmele lui Liu Huang. Apoi, brusc, călugărul retrase mâinile, iar Jian Shi căzu, Încet, și nu se mai ridică. Lovitura Îi zdrobise coșul pieptului și Îi oprise inima. Cei opt arcași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
făcut. - Ai promis că mi-l lași mie! strigă tătarul, cu o expresie de furie pe față. Ai promis! Am organizat totul numai ca să-l prind! Oană Își aminti brusc unde văzuse acest chip. Îl văzuse demult, dincolo de Nistru. Ogodai. Căpetenia tumenului din vestul Hanatului Crimeii. Fratele lui Kubilai, pe care Oană Îl ucisese cu șaptesprezece ani În urmă, când pornise În căutarea lui Ștefănel. Așadar, În toți acești ani, Ogodai căutase momentul răzbunării. Și Îl găsise. - Cine ești? Îl Întrebă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nici nu se Îndura să-l lase pe seama necunoscuților care se aflau În jurul lui. Astfel că Îl urma, scuturând din cap a protest. Când necunoscutul ajunse la mai puțin de douăzeci de pași, Alexandru Își dădu seama că era marea căpetenie mongolă Amir Baian, șeful tribului Bordjighin, strănepotul lui Gingis Han. Amir se apropie de Alexandru, dar păru că nu-l vede. Se opri În fața lui Angelo, care descălecă și el, pentru a fi egalul celui care comandase Cuceritorii. Cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se aprinseră În spatele lor. Războinicii păreau a aștepta un gest al conducătorului lor. Cu o mișcare Înceată, Amir atinse blana care acoperea pieptul căpitanului Oană și apoi, Încet, ridică un capăt al ei. Căpitanul respira greu și avea ochii Închiși. Căpetenia mongolă privi bandajele de sub blana de urs și observă urmele vineții ale torturii. Sânge Închegat, arsuri, degete strivite, oase rupte. Așeză cu grijă blana la loc și, câteva clipe, rămase nemișcat. Apoi, Încet, fără a se Întoarce cu fața spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
legea războinicilor Asiei... Ai torturat un prizonier de război. Ai capturat un om fără apărare. Ți-ai asmuțit arcașii Împotriva unui mare luptător al neamului său... Sub privirile uimite ale Apărătorilor, războinicii Bordjighin făcură un cerc În jurul celui pe care căpetenia lor Îl acuzase de cele mai grave crime pe care le cunoșteau oamenii stepelor. Noaptea se lăsase, grea de neliniști și de răzbunări, asupra Balcanilor. La semnul lui Angelo, cercul de făclii ale Cuceritorilor fu Înconjurat de alte trei cercuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
săgeți. Caii alergau deja nebunește, ridicând cu copitele bucăți mari de zăpadă. Tensiunea atingea paroxismul. Apărătorii se strânseseră unii În alții, Încercând să nu piardă nici un gest al luptătorilor, căci totul se putea petrece Într-o fracțiune de secundă. Curajul căpeteniei mongole li se părea tuturor o superbă nebunie. Trei săgeți. Una din ele putea aduce moartea. Cât de rapid putea fi acest om dacă Își lăsase arcul la spate, devenind țintă fără apărare? Ogodai pregăti cea de-a treia săgeată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
le-ar putea avea. Amir povestise ceea ce trăise alături de Nimeni, de copilul bolnav urmărit de duhurile morții, apoi de micul luptător care ucisese cu sânge rece un urs În pădurile Înzăpezite ale Caucazului și apoi de fratele de sânge al căpeteniei Bordjighin, care avea darul de a simți dinainte orice primejdie și care Învăța să folosească armele și să respecte tradițiile mongole. Același copil, Într-o transformare rapidă. Putea fi bănuit Marele Maestru al Ordinului Cuceritorilor În micul Nimeni? Poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dau semnalul de retragere, reveniți prin ieșire laterală din luptă, În spatele crângului! Pe poziții! O clipă, marginea satului Ștefănești apărată de călăreții Moldovei Încremeni Într-o liniște neașteptată. Se auzeau, tot mai distinct, tropotele cailor tătari și ordinele strigate de căpetenii Într-o limbă aspră, guturală. Apoi trapul tătarilor deveni galop, iar călăreții din primele rânduri se ridicară În șei, cu arcurile Încordate. - Sub adăpostul scuturilor, la atac! strigă Oană. Vârful de atac al Apărătorilor se transformă, deodată, Într-o suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]