5,129 matches
-
frații mei de-a meteoriții și vardiștii. Cum vine jocul ăsta? făcu Dromiket 4. — Vine cam așa: la noi pe planetă cad mulți meteoriți. Noi, copiii, ne împărțeam pe detașamente. Un detașament strângea meteoriții mai mici pe care-i puteam căra la bază, alt detașament spărgea meteoriții în pietricele și un alt detașament topea pietricelele și scotea din ele tot felul de aur, argint, platină, că, știți, meteoriții sunt plini de metale. După ce adunam metalele, le ascundeam să le caute vardiștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
conclure, il faut reconnaître que le tout dernier Rimbaud pose des problèmes qui dépassent de beaucoup l'art seul et sont faits pour dérouter les littérateurs; de même, la nouvelle physique de Poincaré ou d'Einstein déroutait naguère les physiciens. Car la relativité est plutôt un chapitre de géométrie supérieure que de physique expérimentale. Il se pourrait donc que Les Illuminations requièrent plutôt de l'esprit scientifique que du lyrisme pur. Par conséquent c'est avec la modestie et la concentration
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Edgar Poe. Mais nous allons risquer ici un jugement personnel à l'encontre de l'opinion reçue. Les manifestes de Poe n'on rein à voir avec la poésie pure: l'opération poétique autonome n'y est pas même définie. Car les procédés d'atelier qu'il divulgue - si intéressants soient-ils - regardent surtout la versification. Quant au domaine assigné à cette opération, il est loin d'être pur. En effet, ce n'est pas simplifier, purifier, que d'étendre ce domaine
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
și cel mai bun exemplu în acest sens este chiar prietenia dintre David și Ionatan. „Mark mergea spre casă când a observat că un băiat s-a împiedicat și a scăpat pe trotuar un braț de cărți pe care le căra, două pulovere, o bâtă de baseball, o mănușă și un mic casetofon. A îngenuncheat alături de băiatul acela și l-a ajutat să adune lucrurile. Pentru că și așa mergeau în aceeași direcție, l-a ajutat să care unele din lucruri. A
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
cărți pe care le căra, două pulovere, o bâtă de baseball, o mănușă și un mic casetofon. A îngenuncheat alături de băiatul acela și l-a ajutat să adune lucrurile. Pentru că și așa mergeau în aceeași direcție, l-a ajutat să care unele din lucruri. A aflat că pe băiat îl chema Bill, că-i plăceau jocurile electronice, baseball-ul și istoria, că avea o groază de necazuri cu celelalte materii și, că tocmai atunci rupsese prietenia cu o fată. Au ajuns
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
a lungul anilor. În ultimul an, înainte de graduare, Bill l-a căutat pe Mark și a vrut să-i vorbească. Bill i-a adus aminte de ziua când s-au întâlnit ei pentru prima dată. «Nu te-ai întrebat de ce căram atât de multe lucruri cu mine?», l-a întrebat Bill. «Vezi, în ziua aceea mi-am făcut curățenie în dulapul meu pentru că nu voiam să las mizerie pentru altul. Pusesem deoparte mai multe pastile de dormit pe care le-am
O CARTE CALEIDOSCOP DESPRE NEVOIA NOASTRĂ DE DUMNEZEU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364423_a_365752]
-
vreun amendament Avionul tău de seară, Este de bombardament - Este ora cinci și zece: M-am uitat la termostat Fierbințeala lumii trece Dintr-un stat într-un alt stat Nici un lucru nu atârnă Până la pământ degeaba Când te-nhami să cari o bârnă, Nu mai cochetezi cu graba Nu mai da cu cai în mine Când asculți muzici de Bach, Calul de bătaie ține Cât remiza la un șah Nici un cal, nici altă piesă Nu vor fi căluți de mare Adâncimea
UN COMPAS de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364510_a_365839]
-
avute în viață, porni spre cișmea, să aducă apă în umila sa locuință. Era și bătrân și bolnav, iar fără apa cea de toate zilele nu se putea. Făcea economie și la apa de băut, căci găleata pe care o căra i se părea din ce în ce mai grea. Povestea sa - povestea oricărui părinte, luptând cu greutățile vieții pentru a-și crește pruncii, dăruindu-le din puterea lui. Și mare este bucuria părintelui când își vede copiii rostuiți, oameni cu carte, învățați și așezați
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
peste marginea înghețată a unei pietre, ce se rostogoli de îndată. Căzu în genunchi, dar nu se lovi prea tare. „Doamne, dacă ar fi vreun copil de-al meu aici, m-ar ajuta să mă ridic! M-ar ajuta să car și găleata asta, care e din ce în ce mai grea!”. Nu termină de rosti cuvintele că înaintea sa apăru un tânăr, înalt și subțire, îmbrăcat frumos, cu haine roșii de catifea. Purta pe deasupra un mantou soldățesc, cu blană de astrahan negru la mâneci
GHEORGHE A. STROIA: POVESTE DE IARNĂ – CE ŢI-AI DORI DE ZIUA TA, MOŞ NICOLAE? de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364548_a_365877]
-
În al doilea, se duce la (p)fund Când cade un barosan în groapă În urma lui poți să scoți apă! Grangurii, lichelele Sperie și ielele Feți frumoșii, pistolarii Bivolii și Bivolarii! Dând cu fard a câta oară Toate conturile se-cară Dar în orice buzunar Mărunțiș pentru-un pahar... Ploaie, cărămidă Ridurile ridă Fața lui de vânt și apă Față slută Și mioapă Vinovată de bancrută Este ultima și scapă Cratiță, tingire Haina pe omul subțire Se mulează după caracter Și
ORICE FES ARE UN ÎNŢELES de ION UNTARU în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364590_a_365919]
-
cu poalele în brâu, Vei face gemuri și ghiveci Și pâine ai să coci, din grâu. De va mai fi să apucăm Următoarea primăvară, Ce multe o să aruncăm! Dar, va fi ultima oară! Voi studia la marketing; Ce să mai car la tomberon! Doar un căruț o să împing Sugând la vin din biberon... Și voi bea pe nemâncate, Visând că-not într-un butoi Nu mă deranjați că poate, În loc de unu, vom fi doi... Referință Bibliografică: Fă-mi Doamne o bucurie
FĂ-MI DOAMNE O BUCURIE de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 258 din 15 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364603_a_365932]
-
privind martorul cu multă atenție. Unde a fost făcută și în ce împrejurări, am dori să mărturisiți cinstit, a adăugat ea imediat. Vă aduceți aminte? Păi, de ce să nu țin minte, doamnă, mânca-v-aș ochii matale, că eu am cărat cărămida! Eu, cu calu’ meu... A cumpărat-o din comuna Grădinari și am adus-o la oraș, acasă... - Cine a cumpărat-o, numitul Potcovaru Cartuș, fostul soț al...?... - Ha, ha! Ce vorbiți acolo matale, mânca-v-aș... ăla era dincolo
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 383 din 18 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361281_a_362610]
-
și nevinovată, femeile de servici ale școlii, pe țața Lina Duruianului, surorile Tinca și Ileana Telului și, pentru a nu mă pârâ alor mei sau dascălilor, le promisesem ajutor cât puteam în munca lor de o necesară și onorabilă umilință : căram lemne și cărbuni din magazie în clase și cancelarie (iarna), ștergeam praful, aliniam băncile pe rânduri și simetric catedra față de acestea, udam florile, ștergeam tabla după ce udam buretele sau cârpa, lustruiam ramele și potriveam tablourile de pe pereți ale „tovarășilor” care
PIANUL ŞCOLII de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361363_a_362692]
-
încercarea de a convinge că a fost rănit în amorul propriu. „A dracului mironosiță, nu acceptă să fim parteneri! Mare meseriaș e ea după doar opt sau zece ani vechime... Să stau eu ca practicant pe lângă ea și să-i car hârțoagele?” - Vi se pare, domnule. În câteva cuvinte, spuneți dacă decizia dumnealui coincide cu părerea mea ori nu? Doamna avocat, în principiu răspunsul este afirmativ. Valabil pentru o perioadă mai scurtă decât ați precizat dumneavoastră, în sensul că... - Da,da
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 384 din 19 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361348_a_362677]
-
Cineva a pus preț pe capul dumitale, cucoana - rosti Vania, cu o voce alunecoasa că uleiul. Rodica se uită mai bine la el: - Ce zici tu acolo? - Păi, da.. - Spune, nu mă mai fierbe, că nu știu ce-ți fac!... - Căram valize în stația auto pentru provincie, aici-șa după colț. Doi indivizi cât poartă dumitale m-au întrebat de una așa, așa, exact ca dumneata. Apoi, ca să nu fie cu șucar, au spus și numele' Rodica D.D.T., una neagră și bogată
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
după ele și au urcat cărarea ce ducea amonte către locul lor tainic. Aici nu prea veneau localnicii la scaldă. Preferau plaja din aval de sat, unde era o întinsură a apei, de unde s-a excavat nisipul amestecat cu pietriș, cărat de către camionagii de la șantierul de construcții, formându-se și o plajă frumoasă. Drumul de peste un kilometru, l-au parcurs vesele, comentând evenimentul și ținutele în care se vor îmbrăca. Era vară, erau tinere, se purta mini, chiar foarte mini, așa că
ROMAN CAP. V de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363770_a_365099]
-
actualmente președintele C.A.P.-ului după destituirea celuilalt președinte care l-a condus de la înființare. L-au concediat pentru că nu pricepuse în atâția ani cât de adânc să bage mâna în averea pe care o administra. A fost prins când căra putinile cu brânză și mieii gospodăriei la București unor fiice de boier, la care a fost argat. Dacă acestea nu veneau să viziteze ceapeul pe care fostul argat îl prezenta ca pe propria sa moșie, poate dacă nu s-ar
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
munte, servieta s-a udat, iar copila ca să o usuce, a așezat-o lângă sobă. Pielea de porc s-a încrețit nemaiputând fi utilizată ca ghiozdan, așa că Vasile s-a gândit să nu o arunce, ci să o folosească la cărat pachetul și sufertașul cu mâncare. De obicei, Vasile, când ajungea acasă, o arunca pe o firidă din tindă, apoi aștepta să i se pună masa și să se culce. Alteori, venind băut de la birt, mai avea chef de hârjoneală și
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. III de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363789_a_365118]
-
Autor: Camelia Cristea Publicat în: Ediția nr. 2130 din 30 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului N-am să dau acum în bobi Să-i trezesc pe cei ce-s snobi (orbi) Și nici ciur umplut cu apă... N-am să car în valea seacă. Am să prind în palme floarea Ce îmi mângâie destinul Nu strigați prea tare totuși Că se sperie declinul... Și nu dați cu pietre-n geam Mi se crapă dimineața, Toamna printre riduri cată Să-mi arate
CRATIMA de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 2130 din 30 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364041_a_365370]
-
în cizmă l-am purtat ieri. Te-am lăsat fără cuvinte și-am plecat... Pletele albite-n lapte strălucesc în ceasul nopții, pleoapele tale nu sunt obosite. Ai ochii roșii de porumbiță. Inima și mintea mai ascuțite sunt! Tu-mi cari povara vieții de unde am fost oprită să pot trăi în tine o veșnicie. • Semnul divin Cu dermatograful creionez conturul unui loc interzis din care îmi curg izvor de lacrimi transformate în rujul buzelor, în culoarea dragostei, iar galbenul cu dulci
SEMNUL DIVIN de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2231 din 08 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362807_a_364136]
-
fapte. - Ce făcuși Tino, de curg apele de pe tine?! - Intrai la servici la ora 8 și 30 de minute în tură și mă apucai de măturat la scări.Urcai în blocul pe care îl ști din stație, turnul de lângă leagăne, cărai la iarbă cu sacul de gunoi, urcai, coborâi,....urcai, până ajunsei pe la etajul opt. Aici mi se minunară ochii de ce putui vedea!... - Tu, cari la iarbă când afară acum plouă cu găleata? Unde vezi tu, iarbă pe alei și-n
COPACUL DIN BLOC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2063 din 24 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/362797_a_364126]
-
Mulțumirea lui e să vă știe cititori fideli. Cu alese gânduri de bine, al vostru Solomon Sfetnic.” 2. Într-un târziu, când epuiză volumele, Solomon își adună cartoanele goale, le turti frumos, ca să nu ocupe mult volum în sarsanale, le cără cumva la tomberonul apropiat, doldora de farfurii de unică folosință, murdare de muștar, de pungi de tot felul, unse cu ketchup și mai apoi, cu mersul peste măsură de îngreuiat, însă cu un zâmbet nobil, de fericire, în colțul buzelor
NICOLAE SUCIU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 2152 din 21 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362776_a_364105]
-
vara anului 1994, cu defrișarea copacilor care împădureau stânca. Următorul pas a fost curățarea stâncilor și a rocilor care erau periculoase pentru viața oamenilor. Uneltele folosite au fost transportate cu barca, aduse în saci de 40 -50 de kilograme și cărate în spinare, pentru că zona era greu de explorat cu utilaje grele. S-a folosit mai mult de o tonă de dinamită și cei doisprezece sculptori au lucrat în două ture, câte șase ore pe zi, în perioada martie - octombrie, a
CAPUL LUI DECEBAL de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1149 din 22 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362787_a_364116]
-
bine statornicite în gospodăria cea mare a pădurarului. Trebuia să îngrijească de vite, să le dea fân, să facă curat în grajd, să scoate la adăpat vitele, de două ori pe zi. Când era nevoie, trebuia să ajute și la cărat fân pentru vite, din țarină. Mai trebuia să taie calaburi de lemn, pe care-i lua din șură, apoi trebuia să aducă brațe de lemne tăiate în casă, când primea ordin de la soția pădurarului. În general, treburile-i mergeau bine
ULTIMA PARTE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1155 din 28 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362822_a_364151]
-
Costel Nicoară, pescarul, aflat la extrema cealaltă a lui Socol, fileul de păstrăv, iar Paul Grecea, prințul, fiindcă e mai tânăr decât primii, siropul din muguri de brad și apa minerală. Schimb obișnuitele amabilități cu dânșii, plătesc, iar ei îmi cară geamantanele sus, pe puntea principală, de unde sunt preluate de către doi hamali haitieni. Capitanul Francesco Grosetto, italian de origine, nu scapă prilejul să mă salute jovial de departe. Norocul meu. - Si può solo immaginare cosa sia la felicità è di averti
DRUMUL APELOR, 2 ( ROMAN ) de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2202 din 10 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362883_a_364212]