6,191 matches
-
neînțelegeri între ei și boier. Ei, temându-se să nu fie denunțați, într-o noapte de primăvară, prin luna mai, cam pe la anul 1820, au plecat din Băcești căutând alți stăpâni mai în centrul Moldovei. și mergând în convoi de căruțe unii cu cai, alții cu boi, într-o zi pe la amiază, au oprit să poposească la sud de satul Mărăști, în partea de răsărit a județului Bacău. Acolo au deshămat caii și au dejugat boii și i-au dat să
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-și pregătească de mâncat. Unde au oprit ei era drumul care mergea spre satul Fruntești - dinspre Bacău. în timpul popasului lor, pe drum a trecut boierul Dumitru Rosetti în trăsur cu 6 cai înaintași mânați de vizitiul Stativă. Văzând convoiul de căruțe și oamenii care poposeau, boierul a spus vizitiului să oprească și l-a trimis să cheme la dânsul pe cel mai bătrân dintre oamenii aceia. S-au dus la boier câțiva dintre oameni, în cap cu cel mai bătrân dintre
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se mai întorcă înapoi. Atunci boierul i-a întrebat dacă vor să muncească pe moșia lui și oamenii au spus că vor s muncească. Atunci boierul a chemat un logofăt și i-a poruncit să ia oamenii cu convoiul de căruțe și să-i ducă în lunca pârâului Dunavăț și le-a spus oamenilor s se așeze în acea luncă și să aștepte până când s-o înapoia el de la Bacău. Prin preajma luncii pârâului Dunavăț erau numai păduri. După de s-a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
servit (nu refuza niciodată) cu dulceață sau miere de albine și apă rece, apoi, după un schimb de amabilități și vești, pleca în plimbare. Din fosta lui vilă nu s-a ales nimic: mobila a fost luată, biblioteca încărcată în căruțe și dusă undeva (la Botez - Gloduri era centru), probabil s-a pierdut, a fost arsă sau prăduită de oamenii nepricepuți. Țin minte ziua în care au fost încărcate toate lucrurile și cum cădeau cărțile în noroi. Mai târziu, un an-doi
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
caute întru-însul o mângâiere la durerile ei.” Deschiderea pieței externe după pacea de la Adrianopol din 1829, Turcia fiind silită să renunțe la monopolul comerțului asupra șărilor Române, a însemnat o creștere a suprafețelor însămânțate cu grâu care era transportat cu căruțele pân la portul dunărean Galați. Convoaiele de care încărcate cu cereale au mers pe firul apelor până la Galați, an după an, până la începutul secolului al XXlea contribuind la „instalarea” mitului că șările Române, apoi România, erau grânarul Europei. Deschiderea piețelor
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de brânză, și „aceea iute și cu viermi”. Alte mărturii coroborate cu situații similare de pe alte moșii și proprietari spun că pentru pogoanele primite de la boieri, erau obligați să muncească pe moșie 4 zile pe săptămână cu palmele, 4 cu căruța, cu vitele, să prășească de două ori porumbul, să-l culeagă și să-l ducă la coșare, să taie cocenii, să-i facă snopi și să-i care la „arman” de pe suprafața de 14 prăjini. Era instituită obligația să se
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
după care, luându-l în râsă cum se cade îi spune: „Ai să stai aici pânăă te îngălbenești?”, apoi a dat bici cailor. Altă dată, prin 1946, tot la Bacău, și tot cu tatăl meu, a trebuit să-și oprească căruța cu cai, pentru că era organizată o manifestație de către partidul comunist. Sigur că mulți habar nu aveau ce se strig și împotriva cui. Se striga „moarte fasciștilor”, pe lângă alte sloganuri. La sfârșitul coloanei erau cei luați de val, nici nu auzeau
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
uneltelor de metal, sarea pentru consum propriu și al animalelor sau alte produse care înglobau cunoștințe speciale - sticla, de exemplu. Altfel, țăranul s-a învățat săi facă singur unelte din lemn (furca, țăpoiul), grebla, toate elementele din lemn care alcătuiescă căruța (carul) în afară de roate, care impunea mersul la rotar (e vorba de roata din lemn cu butuc, spițe, obezi pe care s-a „tras” o ramă de fier - raf, nu de roata tăiată dintr-un butuc!). dacă opincile și le făcea
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
umăr, cum apucase de la tatăl său. Fruntea era înaltă cu două intrânduri, ochii erau negri, fața trasă lunguiață. Iftimie Ignătescu avea pământ al lui (partea lui, de la părinți moștenire) cam 40 prăjini. Era meșteșugar în ale lemnăriei: roate, poloboace, putini, căruțe etc. Avea scule personale. Era foarte curat și ordonat. Șura în care lucra era totdeauna curată, sculele, de câte ori lăsa lucrul, le curăța și le punea la locul lor. ”56 Asemenea lui Iftimie Ignătescu erau mai mulți meșteri „rotari” în Lunca
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Păvăluță, rămâne singur în toată parohia și mil amintesc, că, atât cât a putut și a fost mai tânăr, străbătea prin nămeți toată parohia, iar când a mai îmbătrânit și îl durea tare un picior, mergea cu sania sau cu căruța. Am arătat deja lucrările de reparare și reconstrucție a bisericii făcute în timpul păstoririi sale. Despre părintele Cadar, ca om, pe care l-am cunoscut chiar din primii ani de liceu și de la el am învățat atâta limbă latină cât am
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
populară, mai alesă că cei de acolo, de unde sunt ei veniți, nu întâlnim expresii ale artei populare identice cu cele de la noi. De altfel, îmi este deosebit de greu de acceptat că populații, care au umblat prin lume călare sau în căruțe sau coviltir sau fără, aveau posibilitatea fizică să coase pe pânăză motive întâlnite în cale, sau să cresteze pe lemn semne cu semnificații magice; soarele neînvins, pomul vieții, coloana cerului. Dimpotrivă, pot înțelege asemenea manifestări artistice la un popor așezat
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se bucura de respect și prestigiu în sat, nu era o babă cloanța-cotoroanța care descântă, face farmece și trimite duhurile rele peste capetele oamenilor. Vestea aducerii pe lume a unui suflet se răspânădea repede în sat: a lui ... a răsturnat căruța, a făcut și începeau pregătirile pentru întâmpinarea cum se cuvine a evenimentului. În perioada lehuziei, femeia era ajutată de rude, de moașă, inclusiv la scăldat și înfășat copilul, primea vizitele rudelor și ale prietenilor care aduceau daruri, atât pentru lăuză
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
boilor care era lipită pe trei părți - sudul era deschisă și se depozita gunoiul care se căra primăvara în grădină. Mai era un coteț pentru porcă și o poiat pentru găini. Ograda era mică, abia avea loc să învârți o căruță. Tot aici se ținea și câte o căruță-două de lemne. Ograda era îngrădită cu gard de răslogi de lemn de fag, prinși orizontal, unul peste altul, și pari de stejar, iar în jurul ogrăzii, grădina, îngrădită cu gard de nuiele, cu
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
cu viziune în joc, anticipânăd fazele. Sistemul de jocă în cupele sătești era eliminatoriu; trebuia să câștigi toate jocurile, iar noi jucam numai în deplasare, datorită și poziției geografice a comunei, mai izolată, mai la margine. Deplasările se făceau cu căruțele CAP-ului, cu camionul, cu ce dădea Cel de Sus, așa că fiecare deplasare era în sine o aventură. Erau în Lunca oameni atât de prinși de „flama” fotbalului, încât mergeau cu echipa, cărau echipamentul sau acasă, în sat, un cizmar
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
altul, mai tânăr, Mihai Balan. Amintindu-i pe acești împătimiți, mi-am adusă aminte de un alt luncaș, Neculai Puiu Cucoș, om de suflet, considera că e de datoria lui să ducă elevii din Lunca la școlile din Bacău, cu căruța și caii săi, fără plată. Voia să aib contribuția lui la ridicarea intelectualității din lumea satului. Un cadru organizat pentru orele de educație fizică și sport era la școală, iar când erau elevi în clasele a IX-a și a
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
alegeri, tatăl său a venit cu spinarea ruptă, n-a putut munci vreo câteva săptămâni. În anul 1934, Andrei Boca și alți oameni din Lunca au fost bătuți de nu se puteau ține pe picioare; au fost aduși acasă cu căruțele. Văduvele aveau și ele drept de vot, fiind cap de familie, dar erau și ele bătute, așa cum s-a întâmplat Ilenei lui Călin, Zoița lui Zdrelea și altele. O altă mărturie despre modul în care se făceau alegerile până la al
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
ce era, n-a știut să facă avere din politică, așa cum se obișnuia și se obișnuiește. El avea o bucurie de om bun care știe să facă binele. Când venea de la sesiunile parlamentare, de la gara din Bacău era luat cu căruță cu cai. După ce ieșea din oraș, simțea o mare plăcere să meargă cu picioarele atârnând de pe coșul căruței. Gheorghe Gr. Bârgăuanu (1896-1964) Născut la 4 august 1896 în Lunca - Filipeni și a urmat școala primară în sat cu învățătorul Gh.
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
o bucurie de om bun care știe să facă binele. Când venea de la sesiunile parlamentare, de la gara din Bacău era luat cu căruță cu cai. După ce ieșea din oraș, simțea o mare plăcere să meargă cu picioarele atârnând de pe coșul căruței. Gheorghe Gr. Bârgăuanu (1896-1964) Născut la 4 august 1896 în Lunca - Filipeni și a urmat școala primară în sat cu învățătorul Gh. Postoi. A urmat liceul și Facultatea de drept din Iași. Între 19201930 a fost redactor al revistei „Viața
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
jumătate neglijent impecabilei politeți militare a ofițerului din comandament și întrebă, Cum merg lucrurile pe aici, Fără noutăți, calm absolut, domnule președinte, A încercat cineva să iasă, Negativ, domnule președinte, Presupun că vă referiți la vehicule motorizate, la biciclete, la căruțe, la trotinete, La vehicule motorizate, da, domnule președinte, Și oameni mergând pe jos, Nici măcar unul de probă, Bineînțeles că v-ați gândit că fugarii ar putea să nu vină pe șosea, Da, domnule președinte, sub nici o formă nu vor reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
și singura lor subzistență consta în bucata de pâine pe care le-o oferea instituția numită Bouchée de Pain. Dormeau pe unde apucau, uneori în vreun vagon de marfă gol tras pe o linie moartă lângă gară, alteori în vreo căruță în spatele vreunui depozit. Dar era îngrozitor de frig și după un ceas sau două de ațipeală incomodă se apucau să colinde din nou străzile. Lipsa cea mai acută pe care o resimțeau era aceea a tutunului și, în ceea ce-l privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fără să mai stea pe gânduri, o apucă spre mijlocul străzii, ca să ajungă Într-o zonă de umbră din partea cealaltă. Un strigăt din spate Îl făcu să sară ca ars, chiar la timp pentru a nu fi doborât de o căruță care apăruse pe neașteptate. Se lipi de perete, blestemându-l pe vizitiul care, fără să-i pese de el, continua să mâne caii. - La o parte, prostule! Îl auzi răcnind. Făcu un pas ca să se ia după dânsul, Însă căruța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
căruță care apăruse pe neașteptate. Se lipi de perete, blestemându-l pe vizitiul care, fără să-i pese de el, continua să mâne caii. - La o parte, prostule! Îl auzi răcnind. Făcu un pas ca să se ia după dânsul, Însă căruța alunecă pe o piatră, deviind și apropiindu-se și mai tare de el. - Ia seama, messere! Îi strigă cineva de pe partea cealaltă. Era un bătrân Înalt, Îmbrăcat În culori Întunecate. Dante Își duse mâna streașină la ochi, Încercând să Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
coincidențe cu adevărat? La un moment dat, strada se Îngusta din pricina scândurilor Înfipte În pământ În jurul unui palat aflat În construcție. O altă manifestare a aroganței noilor Îmbogățiți, se gândi Dante. Se apropie de schelă ca să lase să treacă o căruță. Cineva o zbughi pe lângă el, lovindu-l rău cu cotul peste față. Pentru o clipă, durerea loviturii Îl ameți de-a binelea. În timp ce Încerca să Își revină, uitându-se În jur ca să Înțeleagă ce se petrece, un pietroi căzu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
Încercaseră mai Întâi să desfunde caldarâmul: mai apoi, văzând că vechiul pavaj roman rezista, se năpustiseră peste rămășițele vechilor ziduri ale Capitoliului, smulgând cărămizile cu degetele, printre urlete și Înjurături. - Ce se petrece? strigă Dante, care se refugiase Înapoia unei căruțe, spre un bătrân ce ședea ghemuit, strângându-și capul Între mâini. Celălalt Își ridică privirea spre dânsul, Încurajat de vederea veșmintelor sale. - Oameni de-ai familiilor Cerchi și Donati. S-au Întâlnit În târg și pe dată au scăpărat insultele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
În imediata vecinătate a locului conflictului, activitățile continuau ca și cum două orașe diferite ar fi conviețuit ignorându-se reciproc. - Locul târguielilor și al furiei, mai zise Arrigo, privind În jur. Văzduhul era Îngreunat de un nor des de praf, ridicat de căruțe, printre strigătele vizitiilor și nechezatul cailor. - În toată Toscana se vorbește cu invidie despre ea. Cea mai mare biserică a lumii creștine. Capodopera care Îl va face nemuritor pe Arnolfo di Cambio. Și acolo unde viața triumfă, domnia ta i te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]