1,385 matches
-
cazare. La ora 17 este procesiunea cu Prea Sfântul Sacrament, care pleacă de la bazilica Rozariului, se desfășoară apoi în piața din fața bazilicii, pentru a se încheia în bazilica subterană sf. Pius al X-lea. Impresionantă mulțimea pelerinilor bolnavi purtați în cărucioare sau pe tărgi, la care se adaugă un număr mult mai mare al celor ce merg pe picioarele proprii. Prin fața lui Isus în Sf. Sacrament sunt purtați bolnavii și apoi aranjați în ordine, pe rânduri. Intre timp, toți cântă, se
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
citesc ușor pe fețele și în gesturile lor. Nu găsesc cuvinte pentru a descrie solemnitatea și sacralitatea acestor momente și gesturi ale credincioșilor. Bolnavii aceștia, veniți în grupuri organizate din diferite dieceze ale Franței sau din alte țări, purtați în cărucioarele sau pe tărgile lor, mi se par a fi Isus ajutat de Simon din Cirene să-și poarte crucea. In fiecare cărucior este o întreagă istorie de suferință, dar și de credință și speranță. Toți împreună îmi par o armată
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
suferiță și moarte a învins și suferința și moartea. Suferința lor se transformă într-o sacră solemnitate în liturgia din piață, și mă emoționează profund. Drumul și suferințele mele mi se par nesemnificative în fața atâtor ani de suferință în aceste cărucioare în care cred că mulți și-au petrecut deja o bucată de viață. In inima mea, mă înclin în fața lor cu respect și dragoste. Simt că-i iubesc și că aș vrea să-i strâng în brațe pe toți. Simt
Pelerin pe drumul Sf. Iacob de Compostela (Genova-Pamplona) by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91894_a_92328]
-
plop), bătrâni de peste treizeci de ani, probabil. Lângă ei au fost puse, pentru impresionarea vilegiaturiștilor, roți vechi de căruță, mai înalte decât ale țăranilor de la noi și dotate cu frâne, o căruță din secolul trecut (cred), cu coviltir, și două cărucioare metalice, folosite, cândva, în mine. Dincolo de șosea se află o pompă de benzină (cum de nu dă faliment? n-am văzut nici o mașină oprind să se aprovizioneze) și un general store (magazin "cu de toate"). Încolo, nimic. Pustiu, de jur-împrejur
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
construite pentru terenul de golf, care face parte, se pare, din "visul american". Două becuri mari ard inutil în fața magazinului, în plin soare. Nimeni nu se sinchisește, însă, de asta. Clienții motelului circulă pe alei, până la terenul de golf, în cărucioare electrice. Probabil, dacă în California ar fi admise jocurile de noroc, lângă terenul de golf ar apărea și un cazinou. Proximitatea deșertului micșorează distanța dintre joc și moarte. De altfel, nu întîmplător, probabil, Las Vegas (aflat în statul Nevada) a
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la cozile de la benzinării la noi ― în zilele când plutește în aer o nouă scumpire a benzinei -iar, în dreptul intrării, băieți în livrea se urcă la volan pentru a le duce într-un garaj subteran, în vreme ce alții încarcă bagajele în cărucioare. Am, împreună cu Băcanu, camera 628 de la etajul 21. Ieșind din lift, ne-am trezit la o răspântie. Trei coridoare lungi, nesfârșite și identice, pornesc în trei direcții diferite. Hotelul e construit în forma literei "Y". Mergem vreo cinci minute, urmărind
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
la diverse mize, cu douăzeci și cinci de cenți, cu un dolar, cu zece dolari, cu o sută de dolari; joacă adolescenți, maturi, pensionari care își aruncă uneori pe postavul verde întreaga pensie pe o lună, joacă până și handicapați, stând în cărucioarele lor de infirmi în fața automatelor care înghit continuu monede. Se joacă la micul dejun, la prânz, la cină, crupierii fiind supravegheați prin camere video ascunse pentru a nu se preta la vreun aranjament. Aud că ar exista, într-adevăr, în
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
sud, îndreptându-mă spre șerpuitorul Broadway. Ce-i toată prostia asta cu mhm? Am trecut printre duhurile mâncătoare emanând din gurile de metrou. Am auzit mugetul răgușit al sirenelor, soneriile bicicliștilor și ale celor pe skateboard-uri, drogați, țâncii din cărucioare, windsurferi. Am văzut mașinile și taxiurile în plină viteză, împinse în față de puterea claxoanelor lor. Am simțit plutind în aer toată încrâncenarea, democrația, toate cursivele. Ăștia sunt oameni hotărâți să rămână ei înșiși, indiferent de dramul de rușine pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
mai fi avut nevoie, o altă umilință dintr-o seară cât se poate de nereușită. S-a întors Martina. Se aplecă deasupra băiatului cu genunchii ușor îndoiți, așa cum fac femeile când vor să-și inspecteze una alteia micile vlăstare și cărucioarele. — Ți-e bine? Se simte bine? — Da. Ți-au spus în cât timp vin? — E vineri seara. Noi ne-am uitat în jos și el s-a uitat în sus. Mi-am schimbat poziția și el a tresărit. Atunci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ultimele cuvinte ale blestemului. Număr în continuare - 359, 360, 361 - și-mi văd de drum, printre oamenii care aleargă în cealaltă direcție. O femeie cu un exponometru atârnat de un șnur în jurul gâtului zice: — A chemat cineva salvarea? Lângă niște cărucioare de cumpărături pline cu gunoaie, în lumina reflectoarelor, stau mai mulți oameni îmbrăcați în zdrențe, tencuiți pe față, care beau apă din niște sticluțe albastre și-și lungesc gâtul în direcția din care vin eu. De-a lungul bordurii se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
vei face cel puțin o vizită la cascada sfântă, unde vei poza, desfătându-te gol sub o ploaie de lumină. Peste tot actori, mai buni sau mai răi, ce știu să plângă sau să zâmbească la comandă, să râdă în cărucioare sau să servească drept verigi într-un lanț energetic, ce fac obiectul operațiilor vizibile și invizibile. Rătăcit pe platforma de filmare, tu îți cauți rolul tău. Îl joci așa cum crezi tu de cuviință sau cum vezi la ceilalți. E alegerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
simțit inundată de un val de ostilitate. Involuntar, mi s-au încleștat pumnii. — Așa e, oameni buni, Buy Buy Baby a deschis sezonul anual de vânzări cu reduceri, a mugit vocea bărbatul în josul scărilor. Tot stocul trebuie vândut! Asta înseamnă cărucioare, haine pentru copii, scutece la pachet. Poftiți, domnule. Nimeni nu poate bate reducerea de șaizeci la sută, oameni buni! Eu aproape că ajunsesem acum la nivelul străzii. Nu mai aveam decât câteva trepte. — Niciodată nu se știe când vă face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Se părea că Tree oferise un procentaj cât se poate de rezonabil și că Paul Potter, la rândul său, acceptase să Împartă drepturile de autor. Era o zi frumoasă și Însorită și se aflau cu toții, grămadă, pe câmp - copii, nepoți, cărucioare, câini -, Împrăștiați În diferite direcții. Henry și Du Maurier se treziră singuri pe Parliament Hill, uitându-se În jos spre Londra, Întinsă la picioarele lor În pâcla maronie a fumului de cărbune, la fel cum mai făcuseră și altădată, Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
transpirată, Susan a abandonat cele patru sacoșe în pragul ușii, pentru ca apoi să-și flexeze degetele încovoiate, care o dureau îngrozitor. Femeia a realizat că viața, așa cum o știuse ea, se încheiase. În ultima vreme, se trezise privind jinduitor la cărucioarele alea pe care orice persoană ajunsă la șaizeci și cinci de ani e obligată, prin lege, să le cumpere. În vreme ce Susan își căuta cheia de la ușă, una dintre sacoșe, care conținea aproximativ optsprezece litri de băuturi gazoase, s-a răsturnat, proiectând o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
În urmă cu o viteză uimitoare, ansamblul ei de circuite gri se topește În curând În peisajul cu câmpuri. Nu pot privi primăvara atât de strident de verde, atât de copilăros de optimistă. Îmi cumpăr o cafea de la unul dintre cărucioarele care trec pe lângă mine și-mi deschid servieta ca să scot niște hârtii și să lucrez. Deasupra teancului se află raportul lui Jill. Nu ar trebui, dar Îmi doresc mult să-l citesc. Vreau să-mi aud din nou prietena, chiar dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
și după ce trece euforia. —Mă scuzați, doamnă? Mă uit În sus, imaginându-mi că e rândul meu să-mi pun produsele pe banda rulantă. În loc de asta, fata de la casă mă informează că am stat la coadă Într-o zonă pentru cărucioare obișnuite, iar Insula Wight nu Încape pe aici. Îmi pare rău, doamnă, dar v-ați putea muta Într-una din zonele marcate pentru astfel de cărucioare? —Vă pare rău? Părerea de rău nu e tocmai suficientă În cazul ăsta, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
fata de la casă mă informează că am stat la coadă Într-o zonă pentru cărucioare obișnuite, iar Insula Wight nu Încape pe aici. Îmi pare rău, doamnă, dar v-ați putea muta Într-una din zonele marcate pentru astfel de cărucioare? —Vă pare rău? Părerea de rău nu e tocmai suficientă În cazul ăsta, nu credeți? Timp de cinci secunde sunt foarte liniștită, apoi dau cu pumnul Într-un pachet de doisprezece pungi de snackuri Hula Hoops. Zgomotul atrage un gardian
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
Înșiruite și am intrat În piața centrală a complexului. Parcare lîngă parcare Înconjurau un mall căptușit cu magazine și restaurante; acolo am arătat cu degetul, surprins, spre primii pietoni Întîlniți de cînd intrasem În complex, care-și mutau cumpărăturile din cărucioarele de supermarket În portbagajele mașinilor. La sud de piață se vedea un port de ambarcațiuni Înțesat de iahturi și șalupe amarate laolaltă ca o flotă retrasă din serviciul activ. Un canal de acces lega portul de mare pe sub un pod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
câine ud, făcea pentru chifle obraji și guri largi și vesele, care surâdeau sub ochii rotunzi. Copiii le schimbau între ei, tocmai pentru că nu semănau și n-aveau nici același gust. După ce a început să vândă mai mult de trei cărucioare pe zi, Abdullah și-a dus chiflele către capitală. Ghazal nu știa că și turcul avea legătură cu Yazd, se oprise în fața patiseriei pentru frumusețea anunțului: fețișoare de pâine! Armin prefera niște „fețe“ îmbufnate, cu gura ca o paranteză închisă
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
intenționa să-i atragă hotelul. Înaintam ca melcul pe șoseaua Kilburn în spatele unui autobuz de pe linia 16, cu un convoi de mașini în urma mea, încetiniți toți de o serie de mame care urcau și coborau cu greutate scările autobuzului cu cărucioare de copii duble și încercau în același timp să țină sub control câte doi țânci care țipau. Pe lângă faptul că mi-a trezit o profundă recunoștință că sunt liberă și fără copii, întârzierea mi-a dat timp să privesc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
profesionist de tăiat sticla. Podeaua se cutremura din cauza valurilor de oameni care năvăleau în muzeu, și, ignorând această primă sală de expoziție, căutau noi trofee în alte părți. Se izbeau de cei nerăbdători să iasă, cărându-și prăzile neprețuite în cărucioare, roabe și pe biciclete, ori chinuindu-se sub greutatea cutiilor de plastic sau de carton. Salam îl recunoscu pe un prieten al tatălui său ieșind cu pași mari, cu fața transpirată și buzunarele atârnându-i. Pulsul lui Salam se accelerase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
sunt mândru: abilitatea mea de a alege coada cea mai rapidă la casele aglomerate. Le-am privit înțelept și am dat peste una vizibil mai scurtă decât celelalte și - desigur, acesta este un punct vital al aprecierii mele privind cozile - cărucioarele nu păreau a fi deosebit de pline. M-am îndreptat razant spre ea, atingând în drum o doamnă în vârstă care mi-a trântit un „Ei, poftim!“. Îmi cer scuze, am zis eu, încercam doar să... Îmi dau seama ce încercați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
grăsime în exces. Kilogramele de grăsime, mă rog. Mi-am făcut rapid cumpărăturile și m-am așezat și eu la coadă, conștient în mod neplăcut că părea a fi neschimbată de când intrasem în magazin: aceiași cinci oameni erau aliniați cu cărucioarele și coșurile, deși cumpărătoarea de la casă tocmai își aranja restul și bonul în poșetă, pregătindu-se să se aplece să-și ridice sacoșele și să pornească. Coada s-a mișcat puțin înainte și mi-am privit sugestiv fata-gogoașă. Stătea impasibilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
bine și, trebuie să recunosc, arăta mult mai bine ieri la întoarcere. Obezitatea ei nu a fost niciodată o problemă pentru mine în ceea ce privește munca ei. (Deși uneori mă întreb dacă nu cumva clienții au tendința să-și umple mai puțin cărucioarele când se confruntă cu imaginea lui Stacey așteptându-i la casă. Un fel de memento înfricoșător privind efectele răsfățului excesiv.) Mai degrabă atitudinea ei a stat în calea progresului: înțelegem cu toții cum e să ți se înece un pic corăbiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
tristețe teribilă. Acum Ben și Sally sunt amândoi plecați, desigur, fiecare în călătoria sa, dar jur că văd ceva mai mult decât simpla nostalgie după copiii noștri în felul în care privește în landouri sau se uită la micuții din cărucioare. De parcă l-ar face să se simtă deosebit de vinovat. De asta nu vreau să știu sigur ce-a făcut- dacă el a fost tatăl copilului, dacă îl caută fără să-și dea seama în fiecare copil pe care-l vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]