2,024 matches
-
N-ai voie nici un abuz. Clar? Stai la pat. — Ca...? — Întocmai, râse Dinu. Îți aduc o carte de călătorii dacă vrei. Știa la ce mă gândisem. Exista la azil o bătrână paralitică pe care o vedeam uneori trecând într-un cărucior pe rotile, cu o pătură galbenă pe genunchi. Avea un gât subțire și fragil, gata să se rupă parcă la o mișcare prea bruscă a capului. De câte ori zâmbea, întinerea. Obrazul i se lumina și ridurile dispăreau. După aceea, peste chipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ridurile dispăreau. După aceea, peste chipul ei cobora din nou, ca o cortină mizerabilă, adevărul. Cineva o poreclise în derâdere „Taifunul Victoria”, iar Dinu îmi spusese odată că i-ar fi plăcut să voiajeze prin lume până și într-un cărucior de infirm. Am râs și eu. Nici un abuz? Asta, dragă Dinule, nu e pentru un om ca mine. Știi doar. Ceea ce nu e destul nu e nimic. 26 Într-o seară, tocmai când ieșeam pe ușă, m-am lovit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că nu se mai opreau ca altădată să facă roată în jurul meu. Singurul eveniment mai aparte petrecut în acele zile a fost ieșirea din muțenie a „Taifunului Victoria”. O întâlneam foarte rar pe coridor. De fiecare dată îmi zâmbea din căruciorul pe rotile pe care-l deplasa cu ajutorul mâinilor, eu o salutam și treceam mai departe. Îmi era milă de ea, dar nu mă omoram cu firea, după câțiva pași o uitam. Într-o zi însă m-am auzit strigat din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
având o lucire voioasă în privire. Nu schimbasem niciodată o vorbă cu ea și habar n-aveam cine era și ce fusese înainte. Eram încurcat, nu știam ce să spun când, cu o mișcare destul de energică, ea a învârtit roțile căruciorului apropiindu-se de mine. Am presupus că vroia să mă roage ceva ori să mi se plângă de vreun necaz, ceea ce altădată m-ar fi agasat, dar acum, în noua situație care se crease, nu-mi displăcea. Spre mirarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
că ai zăcut câteva zile în pat”, zise ea. Nu înțelegeam ce urmărea și am negat. „N-a fost nimic deosebit, doamnă. Doctorul Dinu mi-a interzis să...” Dar nu m-a lăsat să termin. A mai învârtit o dată roțile căruciorului și s-a apropiat și mai mult. „Domnule sculptor, să nu te încrezi niciodată în doctori. M-ai auzit?” Mă simțeam foarte stingherit în fața acelei femei care ar fi trebuit să fie, în mod normal, acră, înrăită de boală și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mult, vorbea cu tonul impertinent pe care-l foloseam eu uneori în discuțiile cu Dinu. Susținea că o boală e o binefacere, fiindcă îți deschide ochii. „Singurul păcat al acestor binefaceri e că sunt uneori incurabile”, râse ea arătând spre căruciorul în care stătea înțepenită. Își potrivi pe genunchi pătura galbenă și, remarcând perplexitatea mea, râse din nou. „Așa e pe lumea asta, tot ce e frumos e provizoriu. De ce mă privești mirat, domnule sculptor?” „Vă înșelați, doamnă”, m-am apărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
schimbat cu 180 de grade. M-am reapucat de fumat, nu-mi mai păsa de nopțile pierdute și de regim, iar într-o dimineață m-am hotărât să văd ce mai pot vedea din lume înainte de a ajunge într-un cărucior ca ăsta. Am început să mă fardez violent, fiindcă nu vroiam să mă simt ca o cutie goală de conserve aruncată la gunoi. Dar, vai, era cam târziu. Din nefericire, devenim înțelepți când asta nu ne mai e de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
setea. Când face pe înțeleptul, gata. S-a terminat. Vedeți prin urmare că n-am glumit spunând că bolile ne deschid ochii. Ascultați-mă pe mine, viața e un miracol ticălos de scurt”. Și zicând asta, „Taifunul Victoria” întoarse brusc căruciorul și dispăru. Am luat din această întâlnire ceea ce mi-a convenit. Dorințele clocoteau în mine, deci aveam dreptate! Asta m-a împiedicat să văd că plăcutele mele 1001 de zile intraseră în eclipsă poate și din vina mea, fiindcă n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
1925, restaurat recent, dar nu excesiv, speră el. — Un ceaun de căcat În clocot, spune taximetristul. Trec pe lîngă un mic local unde, Își amintește Wakefield, au cele mai bune clătite cu cartofi din tot orașul; după colț este un cărucior antic Polish Dog, aciuat chiar sub liniile suspendate. Îi lasă gura apă; varză murată și muștar iute. Bun. Șoferul Înjură. Strada care duce la hotel e blocată de polițiști. — O fi vreo revoltă sau vreun festival, ceva. Niciodată nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
înece, așa că nu sunt sigur că le-aș considera cel mai bun model de comportament. — Aaah, protestă Fran, mi-ai spulberat iluziile romantice. În spatele lor, un cuplu tânăr se chinuia să dea de mâncare unui copil mic, așezat într-un cărucior, plângându-se cu voce scăzută că nu existau scaune înalte. — Zău acum, remarcă Laurence, ai crede că măcar aici nu primesc persoane cu copii. — Laurence! Fran era șocată. O altă iluzie romantică se risipea. N-aș fi crezut ca tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-l țină pe Mike din articolul la care lucra ca să afle ce dorea oaspetele. Fără nici o tragere de inimă, coborî cele două rânduri de scări până la recepție, făcându-și loc pe lângă munți de ziare, bicicleta lui Sean McGee și un cărucior care aparținea probabil unei persoane venite să dea un anunț la mica publicitate. — Așteaptă afară, îi șopti dramatic Elaine de la recepție. După tonul ei reverențios, Fran presupuse că trebuie să fie primarul sau cel puțin vreun star pop în turneu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
1918“ Tzara avertiza că explicarea cuvintelor e o „distracție a burtăroșimii”) privește originea etnolingvistică a termenului Dada. Potrivit lui Hugo Ball, acesta ar reprezenta (în franceză) „căluțul de lemn” al copiilor, iar în germană - bucuria copilului de a se legăna în cărucior. În română și în limbile slave, el desemnează - mecanic - dubla afirmație. Există și o semnificație religioasă. În calendarul ortodox pe stil nou, martirii Dada (doi la număr!) sînt sărbătoriți pe 13 aprilie (aproape de ziua nașterii lui S. Rosenstock...) și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Îmi place foarte mult numele Talullah, deși, cum Îl știu pe Dan, Își va dori ceva mai prozaic, cum ar fi Tom sau Isabel. Am citit cam tot ce puteam, așa că am trecut la chestii de genul ce fel de cărucior ar fi cel mai potrivit (din cîte se pare cele mai trendy la ora asta sînt unele numite Bugaboo Frog), dacă ar trebui să cumpăr scutece Huggies sau Pampers și cum se decorează camera de vis pentru prințișorul sau prințesa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
caldă și cu instinct matern, ea e nerăbdătoare să țină iarăși În brațe un bebeluș, să inspire parfumul lui unic, În timp ce-și ascunde fața În scobitura delicată a gîtușorului său nesigur. Abia așteaptă să Împingă cu mîndrie un cărucior, să-și transforme camera de rezervă Într-una pentru copii și să o mobilize. În definitiv, au trecut zeci de ani de cînd proprii ei copii se tîrau de-a bușilea, lovindu-se de pereți și lăsînd urme lipicioase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Mă concentrez, În schimb, pe noua mea viață, cea de mamă, cu toate noutățile pe care le aduce ea, acestea incluzînd, spre surprinderea mea, și noi prieteni. În fiecare zi, la ora trei, după masa lui Tom, Îl așez În cărucior și mergem În parc, unde ne Învîrtim puțin, după care ne instalăm pe terenul de joacă, privindu-i pe copiii mai mari. După o vreme, Îți dai seama că vezi aceleași fețe, iar femeile care au copii de vîrste similare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
nu fi părăsită e motivul cel mai plauzibil pentru care nu mi-am Îngăduit să mă atașez de altcineva. Dar, pînă În prezent, nu am realizat ce pierdeam. Îmi place la nebunie că pot să-l pun pe Tom În cărucior, să merg pînă alături, la Trish și să-i bat la ușă, fără să fi sunat Înainte, ca să văd dacă e acasă. Iubesc faptul că pot să mă descalț și să deschid dulapurile din bucătăria ei ca să-mi fac niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
zîmbăreț se Întinde să dea mîna cu mine. SÎntem toți strînși ciochine În pragul casei Lisei. — Iar acesta este al meu, pe nume Dan, Îi Întorc eu curtoazia. Ușa de la intrare se deschide, iar eu manevrez ca o adevărată expertă căruciorul Maclaren (Ura! Acum avem un Maclaren), trecîndu-l peste prag. Intră toată lumea și merge să se prezinte prietenului Lisei, Andy, iar după cîteva minute, Amy, Oscar și Tom sînt instalați comod În țarcul din mijlocul camerei de zi, În timp ce Trish și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Slavă Domnului că Tom se poartă excepțional de bine pentru un copil de un an, În ciuda faptului că a trebuit să-l trezim la cinci dimineața. A mai ațipit În mașină, dar acum pare destul de fericit că e plimbat cu căruciorul. Își strînge În brațe iepurașul (pe care, cu destulă lipsă de imaginație, l-am numit Iepure) și se uită cu ochi mari la nebunia din jur. Eu sînt Îmbrăcată Într-un trening Gap, care vă jur că arată leit variantei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
ca Lisa. În clipa asta, seamănă foarte tare cu Elizabeth Hurley, doar că Într-o versiune mai blondă. Iar Amy reprezintă accesoriul perfect. Poartă o foarte frumoasă rochiță de modă veche, cu imprimeu de trandafiri, și stă rezemată Într-un cărucior Bugaboo Frog, ultimul model de pe piață. Amîndouă par a fi pășit printre noi direct dintr-o reclamă. Chiar cînd ajungem lîngă ele, Trish și Gregory sosesc și ei de undeva, din stînga. Trish e Îmbujorată toată, Încercînd să Împingă căruciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cărucior Bugaboo Frog, ultimul model de pe piață. Amîndouă par a fi pășit printre noi direct dintr-o reclamă. Chiar cînd ajungem lîngă ele, Trish și Gregory sosesc și ei de undeva, din stînga. Trish e Îmbujorată toată, Încercînd să Împingă căruciorul, să țină un braț de haine și să culeagă șirul de cereale Cheerios pe care Oscar le lasă În urma lui. Mă Îmbrățișează, Îl pupă și pe Dan, apoi se Întoarce către Lisa, care-și Închide telefonul cu un clic și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
trezește Într-o dispoziție fericită, așa că stau amîndoi În pat cel puțin o oră, uitîndu-se la emisiunile matinale. În cursul zilei, cînd Începe să devină ursuz, Își primește biberoanele și, de regulă, nu merge la culcare decît dacă adoarme În cărucior. Consecința este că, la cinci după-masă, Oscar ajunge de nesuportat. Credeți-mă, am fost de față. Singurul lucru care Îl face fericit este să fie ținut În brațe, așa că Trish Îl ține de la cinci pînă cînd e dus la culcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
chiar dacă regula e că nu există nici o regulă. — V-ar deranja daca l-am lua cu noi? ne Întreabă ea. O să fie cuminte, vă promit. În ultima vreme, l-am luat foarte des În oraș, și, de regulă, adoarme În cărucior. Mi-e doar teamă că va fi foarte nefericit fără noi. Nimeni nu scoate o vorbă, dar expresia de ușurare de pe chipul Lindei este nemăsurată. Ea e prima care deschide gura. — Cred că e o idee excelentă, Trish. Dacă micuțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
persoană ADULTĂ! Nu te mai purta ca un copil. — Pardon? Îl Întreb eu pe Charlie. Ce-ai spus? — Am Întrebat unde e bebelușul. Văd că ceilalți prieteni ai tăi și-au adus fiecare copilul cu ei. Îmi arată cu mîna căruciorul În care Oscar stă cumințel, la picioarele lui Trish, nebăgînd În seamă vorbăria pe seama lui și zîmbind cu gura pînă la urechi pentru că e lîngă maică-sa. — Scuze, zic eu, scuturînd din cap ca să mă descotorosesc de gînduri. Tom e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Îmi zîmbește și ea. — Arată fantastic, zice ea. — Nici nu mă recunosc, răspund Întorcîndu-mă ca să mă examinez din profil și din spate. E atît de frumoasă. Eu sînt doar o simplă mamă. Fac semn către Tom, care bolborosește fericit, În cărucior. Eu n-ajung să port haine ca asta, dacă nu vreau să mă trezesc cu vomă pe toată mîneca, În mai puțin de cinci minute. — O să-l Îmbrăcați seara, Îmi spune ea zîmbind, după ce copilul s-a culcat. Și, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Primrose Hill? La temperaturile astea, nici o șansă. Dar probabil că nici nu m-ar crede. Poate că nu-l cunoaște pe Charlie, dar Îi cunoaște anturajul sau măcar genul. Va trebui să-i spun adevărul. — Arăți groaznic! rîde ea, Împingînd căruciorul lui Amy printre mese, către locul În care șed, cu o ceașcă de cafea Între palme, ce mă readuce, Încet, Încet, la condiția de ființă umană. — Mă pot baza pe tine oricînd, nu? zic eu, dîndu-mi ochii peste cap. Scuze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]