KorAP: Find »[drukola/base=căsca & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...102 >

2,531 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425

cunosc. Eu știu că una și cu una fac două. Omul dumnitale cel mai potrivit e uncheșul. Moș Mitrea Pescăruș nu cunoaște multe dintr-ale politicei, și-i cam nătâng. Dar să-ți povestească dânsul o întâmplare... ca din gazetă! caști gura și rămâi bau! Știe unele, ca și cum ar fi fost de față; ți le înșiră și ți le zugrăvește. Are ăst dar. Trăind cu povești, a rămas prost și sărac. Gâdea m-a lăsat câteva clipe, să mă gândesc și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
în catastif jertfa tuturor fraților săi din același sânge, după legea neclintită a acelui mormânt al zădărniciilor care se numește Seraiul Vechi. Iată, se face noapte. Asupra Bizanțului se va ridica luna. Prietinul meu a tăcut. Simțeam amândoi truda zilei. Căscam pe rând; ne era somn. —Da-da, am mormăit eu privind visul Bizanțului... Rămâi cu bine prietine. Fantazii răsăritene, 1946 În Roxelana, scrisă și publicată după Creanga de aur (1931) și Divanul persian (1940), Nicolae Manolescu vede un program estetic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

ne-am întors unul spre celălalt. Ce-ar trebui să spunem? —Ceilalți doi? a insistat. Cei doi care ar trebui să fie cu voi? —Eu... hm - mi-am întins capul spre Mitch, și el a rămas uitându-se cu gura căscată la mine. Fata, intrigată de reacția noastră, a zis iritată: — Patru într-o echipă. Văd doar doi. Oh. Oh! Hristoase! Așa e, desigur! Doar noi doi suntem. Tot douăzeci de dolari vă costă. E o gală de binefacere. — Sigur. I-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621

În sud, e apreciat peștele gătit cu apă de cocos. Eu personal prefer pomfret în sos de chilli și fructe de tamarind, îngroșat cu făină de năut. — Unde să-mi încep căutarea? Care e punctul de plecare? Sampath zâmbi; apoi căscă și-și trase pălăria pe ochi. Obosise și, la fel de repede și de ușor ca un copil, adormi. O tăcere plină de șoapte se așternu peste musafiri. Kulfi se ridică fără nici un sunet și se îndepărtă în vârful picioarelor ca să se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
unor fazani rari, în micuța grădină zoologică a Shahkot-ului, ca să prindă unul și să-l gătească. De fiecare dată fusese prinsă de paznici, care presupuseseră că era doar un vizitator rătăcit și la fel de deranjant ca tot restul mulțimii venite să caște ochii. Din fericire, evenimentele acestea nu se repetaseră. Și Ammaji o lăsase în pace pe Kulfi, în afara unor comentarii și lamentări murmurate, care țineau de datoria ei de soacră. Se bucura în secret că venirea lui Kulfi nu schimbase rolurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
care, ca și Pinky, scosese un țipăt când o identificase prima dată pe maimuța care o umilise la cinema. E clar că a fermecat maimuțele. Acestea se grupaseră în jurul lui Sampath ca o gardă de corp grațioasă, cu păr grizonat, căscând și scărpinându-și trupurile frumoase. Aproape toate doamnele aveau o poveste, măcar de mâna a doua, dacă nu chiar a lor, despre sariuri sfâșiate și lenjerii, și se minunau: Ia te uită la maimuța aia. E cât se poate de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-i facă un vaccin antitetanos. Era încă devreme. Fumul de la focurile aprinse în gheretele de ceai acoperea soarele palid de iarnă. Băiatul de la Hungry Hop se afla în bazar împreună cu toți vânzătorii, care abia se pregăteau să-și deschidă dughenele, căscând și scărpinându-și burțile între timp. Indiferent de standard, băiatul acesta era cam încet. E drept că avea oarecare umor, era bine intenționat și, în general, bine dispus, numai că nu era foarte conștient de ceea ce se întâmpla în lumea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
maimuțe, și umbrele maimuțelor grupate în jurul lui, cu cozile lor lungi atârnând. De data asta pașnice, cu burțile pline și tăcute, erau în cea mai bună dispoziție a lor; leneș, ca niște prietene de o blândețe desăvârșită, îl priveau și căscau. Își zise că n-ar fi niciodată în stare să se descurce fără ele. Toată distracția ar dispărea din viața sa: necăjitul, jocurile, comportamentul lor obraznic - lipsa de rușine și farmecul lor revoltător... Privi copacul ce reprezenta un cămin atât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201

doilea cartuș, dar asta nu rezolva cu nimic problema atâta vreme cât eu continuam să fumez ca un șarpe. Mi-am pipăit degetele de la picioare. Mi-am turnat niște cafea și am desfăcut al cincilea carton cu sticle de lichior lipicios. Am căscat mulțumit. Bun, m-am întrebat eu, cam cum ar merge acum o labă? Am scos din valiză două reviste pentru bărbați și m-am întors în pat ca să văd despre ce e vorba. Ia să ne uităm aici... E clar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
mi-am spus eu - n-ai voie să cerșești aici: așa ceva alungă clienții. I-aș fi dat eu o liră, doar să-l țin departe de mine, dar unul din membrii triumviratului acneic care păzea casa de bani, a venit căscând și a trântit o mână grea pe umărul amărâtului, expediindu-l în strada căreia îi aparținea. Afară, bătrâne. De ce? Pentru că așa au hotărât banii. Am luat trei sticle de șampanie franțuzească. La casă mi-au verificat cartea de credit în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
lung... Ambele uși ale localului erau deschise în noaptea fierbinte. Cam așa par să stea lucrurile la începutul verii, zile călduțe și nopți fierbinți. E o nebunie. Merge orice. Cum ți-am spus, eram într-o dispoziție deosebită, așa că am căscat, am sorbit un strop din pahar și am șoptit: — Ai vândut deja un milion? M-a privit cu un impuls paranoic, de o candoare și o sinceritate nefirească. N-am cum să-i aduc vreo vină, mai cu seamă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
a destins. Nu se putea citi nimic în spatele zâmbetelui său strâmb. — Fii serios, făcu el. — Păi, cât ai vândut? — Ei, un număr rezonabil. Am râgâit și am ridicat din umeri. Am râgâit iar. — Drăcia dracului! am exclamat. Scuză-mă. Am căscat. Mi-am plimbat privirea prin cârciumă. El s-a întors la cartea lui. —Hei, am spus eu. Chiar în fiecare zi... Faci chestia asta chiar în fiecare zi, adică scrii? Ai un program fix? — Nu. — Tare aș mai vrea să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Aha. Și eu sunt destul de bine făcut Prietena mea se întoarce curând E la un dineu de afaceri. Are un butic. Ei, adică ea, încearcă să-i convingă pe oameni să investească în afacerea ei. Nu mi-a răspuns. Am căscat și m-am întins. Am râgâit M-am ridicat în picioare. M-am sprijinit de masă cu genunchiul. Paharul s-a mișcat ca o monedă, dar am reușit să-l prind. Nu s-a vărsat mult. — La dracu’, am spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
facă să te simți bine până în adâncul sufletului? Nu se întâmplă prea des, nu-i așa? Am putea face un târg? O, Doamne (pariez că ți-e mintea la așa ceva), povestea cu capul-ținut-pe-inimă, aș putea s-o folosesc puțin. Am căscat și m-am întins - și aproape că am vărsat cafeaua. Grăbit să prind ceașca, am dezechilibrat scrumiera. Vrând să prind scrumiera, am vărsat cafeaua și mi-am agățat cotul de unicul fir cârlionțat al telefonului - așa că, atunci când, cu o ultimă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Nici tu. Ceva despre soția unui țăran? Da, și un comis-voiajor. — O, Doamne. Și ce-am mai făcut? După asta m-am dus la culcare. N-am adormit pur și simplu la masă. Nu. M-am sculat în picioare, am căscat și m-am întins, după care m-am trântit pe sofaua din apropiere. Apoi am sforăit și am gemut și am scrânșnit din dinți aproape trei ore, după care m-am trezit revigorat și gata de plecare puțin după unu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
dracului de dureros. Dacă mă întors cu spatele la oglinda care nu minte, îmi ating tibiile și mă uit printre picioarele depărtate, frânt pe spate ca într-o secvență pornografică, atunci pot să văd foarte bine ochiul purpuriu al acestui groaznic furuncul, căscându-se pe buca stângă. Ăsta da caz. Nu e o chestie doar așa, ca să se afle-n treabă. Nici o mirare că li se spune furuncule. O frățioare, sunt cazuri când băile, care îți sunt la fel de familiare ca propriul trup, sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
e dimensiunea reală a devierilor lui sexuale, deși într-o secvență reluată obsesiv, Spunk face o vizită „caritabilă“ la un orfelinat cu mama lui: într-o serie de prim-planuri îl vedem oferind bomboane în timp ce pipăie și mângâie orfanii care cască gura la el. Și acum, doamnele. Dacă erai în căutarea unui cuvânt care să surprindă personajul Cadutei Massi, sterilitate o să-ți vină pe buze. Cheia personajului Cadutei constă în fantastica ei sterilitate. Tăticule, mai rar așa ceva! Nu există un surplus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
ca atunci când descoperi adevăratele obsesii ale altcuiva, dar eram deja furios de-a dreptul și mi-am spus; Deci, și ăsta-i curist, nu-i așa? Corect. — Vino aici. S-a întâmplat ceva, Slick? Nu părea deloc surprins. Ba chiar căscă și-și trecut mâna prin păr în timp ce se ducea spre ușa din spatele lui. — Scenariul, spusei eu. — Da, nu-ți place? — E un dezastru, și tu știi foarte bine. Cum așa? — Vedetele, vedetele. Niciodată nu se vor atinge de căcatul ăsta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
separeul cu perdele roșii din vechea sală. Lotul de pipițe arăta la fel de trist ca el - gospodine burtoase, în jur de treizeci de ani, împinse pe scenă de nevoia de bani. Și-au adus până și copiii care așteaptă pe afară, căscând plictisiți. Copiii mi-au amintit de alți copii - da, plozii pușcăriașilor, în Brixton, micii vizitatori. Nu am vrut să asist la un asemenea spectacol, așa că m-am așezat cu spatele la lumini. — Adu-ți un pahar, John, mi-a spus tatăl meu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
cu stihiile. Îmi strivea obrajii și inima, cum, de altfel, strivea toată plevușca, toate gângăniile insignifiante din păturile inferioare ale atmosferei. M-am supus instinctului. Am spus: — Nu. S-a terminat. I-am dat papucii. De ce? — Bun, făcu Terry, și căscă. Vrei să mă asculți puțin?... Săptămâna trecută am fost la o paradă a costumelor de baie. Colecția Gallet. Aveam o vrăjeală ca un manechin - Mercedes Sinclair. Ai avut vreodată de-a face cu ea, John? Ai fi fericit să bei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
casă, tăvălindu-mă cu Shadow pe podea, spunând lucruri ca: „Strașnic, Shadow“ și „Cine-i șefu’“ și „Care pe care, amice“. Curând însă, prietenul meu de joacă a obosit și s-a tolănit pe dâra lui din raze de soare, căscând cu un oftat. Am dat drumul la televizor. M-am jucat cu butoanele. Am sucit selectorul de canale în toate direcțiile. N-am reușit să obțin decât aceeași transmisiune tăcută, fâsâită, a Jocului banilor - același animator cu o mutră ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
Corola-publishinghouse/Imaginative/352_a_607

văpaie Și în suflet, crezământ. Tot ei sunt aceia care, În luptă, când s-au jertfit, Au dus Țara, la-nălțare, Iar vrăjmașu-a fost strivit. Demnitate, moșteniră, De la bravii lor părinți Ce milenii străjuiră În Carpații-mpăduriți. Pe cruce, n-au cască rece! Le-am pus ramuri de măslin, Ca prin vremea care trece, Pacea să-nvingă, deplin.

Moment înălţător. In: BALSAM PE SUFLET by PANDELICA RADEŞ (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/352_a_607]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

a nu vorbi despre insulă, nu putea să nu-i îndrăgească. Se întrebă dacă făceau dragoste unul cu altul. Le spusese povestea lui după-amiază, ceva mai devreme iar ei îl ascultaseră în liniște, vrăjiți precum copiii, încuviințând din cap și căscând gura. Domnul Jones nu vorbise decât o dată, când Vultur-în-Zbor l-a amintit prima oară pe Nicholas Deggle. Atunci sprâncenele i se ridicaseră mult spre frunte și domnul Jones spusese: — Așa, așa. Când Vultur-în-Zbor a terminat, au rămas un moment într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
târî slăbit către ea și cu cât se apropia mai mult, cu atât Prepelicarul devenea mai mare. Când ajunse la o distanță de doar o sută de metri, ea era deja mare cât un cal. Gaura dintre picioare i se căsca. Firele de păr îi erau ca niște frânghii. Metri distanță depărtare. Ea era o casă, o grotă zăcând roșie și fremătătoare înaintea lui, în timp ce perdeaua părului i se desfăcea. îi auzi vocea asurzitoare. — De ce să te împotrivești? spunea ea. Cedează

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
merse înaintea lor până într-un loc aflat imediat în spatele primilor copaci. închise ochii și murmură: — Sisipi, Sispi. Deveni transparentă. Aproape că dispăruse, dar extrem de firavul contur care mai rămăsese din ea făcu un pas la dreapta și așteptă. Media căscă ochii mari, apoi îi închise și strânse din buze. Vultur-în-Zbor o conduse până la Poartă. Virgil Jones și Liv s-au uitat cum cele trei contururi firave urcă pe povârnișul muntelui, pășind într-un mod miraculos pe acolo unde nu exista

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]