1,506 matches
-
neînțelegerile. Hagi Avram își pune reputația în joc atunci când o recomandă pe Ancuța tovarășului său de afaceri, Gheorghe bimbașa. De aceea, atunci când Gheorghe apare în pragul casei și-i cere socotea lă despre necurățenia fetei, Avram rămâne efectiv cu gura căscată. Iată-l cum descrie scena: „într-o sâmbătăi dimineață, viind dumnealui bimbașa Gheorghe, soțul Anicăi, la mine în casă, mi-au zis cum că numita Anica, fata ce o am dat-o eu de soție, n-au ieșit fecioră la
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
ca în franceză, pisica - pisică, sau, pe românește, a spune verde, de la obraz - sau ce e-n gușă și-n căpușă... Deși îl cunoaște bine pe interlocutorul său radiofonic, Jean-Louis Ezine rămâne, cum tot pe românește se zice, cu gura căscată... Sau se preface numai - pentru a obține precizări și amănunte - în acest caz stratagema e productivă - le obține. Nu se ratează asemenea ocazie, nu în fiecare zi se aude una ca asta pe respectabilul France Culture! Tocmai pentru că este respectabil
Un încăpățânat simpatic by Lucian Raicu () [Corola-journal/Imaginative/8464_a_9789]
-
dat ca pe un cățel... Păi vroiau să-i facă și ei un bine. Au murit săracii cu jalea asta, că nu vroia fiu-su să mai știe de ei. Râgâi ușor, plin, revărsat. Își făcu repede cruce peste gura căscată. Fata se veseli. - Auzii că vine și în oraș la noi. Vine cu bani, cu ajutoare, cu pomeni, tot ce vrea oamenii să primească le dă. S-a făcut liste și la noi în sat. Mă mir că matale la
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
urmă ramuri, ceva mai groase ca degetul, și, punând piciorul pe ele, se înălță deasupra dudului ca o statuă alburie cletănată de mlădierea ramurilor. Ridică capul spre luna care strălucea deasupra lumii. Era tot cu ochii închiși. Înmărmurisem, cu gura căscată și cu brațele întinse spre el". Cântecul nocturn al Trubadurului are semnificația unui requiem, fiindcă vioara își pierde două coarde (în cea mai fidelă descendență pitagoreică, personajul este obsedat de cifra doi58, care-l urmărește ca un blestem), ceea ce are
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
că acești tineri fuseseră „...încadrați pe bază de noi adeziuni”. Totalul de 1756 de tineri ni se pare și nouă realist față de peste 5.000 câți fuseseră recenzați la începutul anului 1946. Visând cu ochii deschiși și dormind cu gura căscată, tov. Bighiu n-a uitat să mai sloboadă un porumbel propagandistic cu ciocul roșu: „...perspectivele de viitor sunt frumoase”. Făcând această afirmație în scris, Bighiu „uitase” de foametea care începuse să facă ravagii în județul Vaslui și care pe el
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
În acest scop, mai dăduseră următoarele dispoziții: „(...) Construirea unui grajd pentru 500 de cai; 3. Construirea unui garaj pentru 20 de mașini”. Pentru a epata cu obrăznicia și mojicia, rușii hotărâseră să-i lase pe cetățenii orășelului Huși cu gura căscată atunci când au mai cerut și următoarele facilități de care urmau a se bucura hoardele de învingători: Reparația a 6-7 clădiri din oraș și punerea lor în stare de funcțiune în care se va instala Comandamentul, CAZINOUL (sic!, subl.și n.a.
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]
-
Iași. Nu sunt chiar sigură că imaginea mea despre Iași corespunde realității, că nu este ușor idealizată. Este, cu siguranță. Nu cunosc foarte bine orașul, atmosfera literară de aici. De aceea, când au izbucnit niște scandaluri, am rămas cu gura căscată. Pentru mine toți erau prieteni. Ospitalitatea cu care am fost mereu primită m-a făcut să-mi imaginez că totul e frumos. Îmi place să cred în continuare asta. Și încă un lucru: am copilărit la Cluj, acolo unde nu
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
și mări, și prin codri și pustietăți așa de îngrozitoare în care foșgăiau balauri, aspide veninoase, vasiliscul cel cu ochi fărmăcători, vidre câte cu douăzeci și patru de capete și altă mulțime nenumărată de gângănii și jigănii înspăimântătoare, care stăteau cu gurile căscate, numai și numai să înghită; despre a cărora răutate și lăcomie nu-i cu putință să povestească limba omenească!” (Povestea porcului, p.199) Memorabil prin exagerarea dimensiunilor rămâne și portretul lui Gerilă din Povestea lui Harap Alb: „[...] o dihanie de
Incursiuni în universul epic by Ana Maria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1223_a_1930]
-
de fier, formată în timp de greutatea trupului, își văzu hainele de toată ziua aruncate, ponosite, decolorate, vechi și urîte precum grămezile de boarfe de la Morgă. Și pe un scaun de paie, pălăria de mătase, singura sa pălărie care stătea căscată larg, gata parcă să primească pomana. Pereții acoperiți cu o hîrtie gri, imprimată cu buchețele albastre, aveau tot atîtea pete cîte flori, pete vechi, îndoielnice, de a cărei proveniență nu puteai să-ți dai seama, muște strivite sau pete de
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
lucrări artistice") procedeu adus la desăvârșire abia în Memorii și folosit acum spre a sugera că timpul a reparat, uite, nedreptatea de altădată. În fața "minunilor" gliptotecii ("cea mai reușită") din capitala Bavariei junele Lovinescu rămâne pur și simplu cu gura căscată, și își verbalizează uimirea într-o searbădă beltea de superlative, trădând nivelul unei culturi medii, de amator. Din toată galeria se distinge, prin "desăvârșirea amănuntelor" (sic!), "așa numitul Faun Barberini, sculptat în mărime supranaturală în marmură de Paros", creație ce
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
pentru noi erau ciudate pentru că erau străine, dar când seara aprindeau focurile și cântau din armonici și se înălțau în slăvi coruri pe două trei voci, în armonii perfecte, pe noi, copiii socoleni ne încântau și-i ascultam cu gurile căscate, uitând de bunătățile ce ni le dăruiseră. Când veneam acasă târziu, de multe ori spre ziuă, nu mai mâncam bătaie, spuneam că Ivan sau Alioșa ne-a condus până acasă. Și de multe ori era adevărat. Părinții mei nu se
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
aceea de pictură umplând toată grosimea zidului despărțitor dintre naos și pronaos. Era un om - neamul lui Adam, cum spusese vlădica -, agățat cu mâinile de ramurile unui pom ce ieșea din gura hâdă a unui balaur. Sta omul cu gura căscată să prindă picăturile de miere ce se prelingeau de sus. De o parte și de alta a copacului erau două capete de șerpi, iar sub ei doi șoareci, unul negru și unul alb. În dreapta se căsca o prăpastie din care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
enorme. În antichitate, i-ar fi ridicat un templu lui Mercur! La un jucător care se ridică, câți alții cad și se târăsc într-o sărăcie infectă; exemplul acestor căderi nu folosește nimănui; camăta înfometată continuă să-și întindă botul căscat, și aurul se pierde în ea. Jocul e o plagă socială la fel de gravă ca prima; ne temem că nu va dispărea decât odată cu ultimul ducat al ultimului boier. Viața se risipește deci în galanterie, joc, în alte frivolități, printre care
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
împartă prada. S-au certat mult pentru cai: ai cui să fie? Când au descoperit cutia legată de șa s-au bucurat grozav: Aici trebuie să fie aur ori pietre scumpe! Dar când au deschis-o, au rămas cu gurile căscate: nici bani de aur, nici pietre scumpe, cum își închipuiau, ci doar un caiet gros, scris frumos. Atât. Ce să facă ei, niște hoți nemernici, cu asemenea lucru? N-aveau ce face. L-au aruncat în iarbă, mânioși. Și au
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
a părut ridicolă, ca să descopăr anii trecuți că un scriitor maghiar, tradus la "Gallimard", procedează absolut identic. Am rămas visător. M-am culcat apoi, și am căzut într-un somn greu. M-am trezit spre dimineață. Dormitorul era pustiu, tavanul căscat și în jurul meu și pe pat, moloz și cărămizi. Am ieșit afară înspăimîntat. Toată lumea era adunată în curte, era întuneric, o atmosferă de sinistru domnea peste tot. Ce era? Ce se întîmplase? Cum, nu știam? Unde-am fost? Nu m-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
sinea noastră, ce cuminte este purcelușul și ne gândeam că, datorită plimbării cu mașina, a adormit. Ajungem acasă, băgăm mașina În curte, cât mai aproape de coteț, deschidem potbagajul să scoatem sacul cu purcelușul din el... Am rămas toți cu gura căscată, ca la dentist, când Îți scoate din greșeală o altă măsea, decât cea care te doare! Purcelul nostrum evadase din sac și zăcea În mijlocul portbagajului! Toate sticlele din dulăpior erau Împrăștiate, nu știam atunci din care se scursese lichid
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
gârlă, măcar să vadă că suntem curați, că săraci, Își dădea seama oricine, de cum intra În curte. Am tăiat câteva păsări și am făcut mâncare gustoasă că la asta mă pricep. Când au ajuns În comună, oamenii au rămas cu gura căscată că acea mașină straină s-a oprit la poarta noastră. Era prin luna mai când câmpiile erau verzi și pomii dădeau În rod; holdele de grâu erau mari și verzi și se legănau În bătaia vântului ca niște valuri, lanurile
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
MASĂ ÎNNEGRITĂ. MARIN PĂȘI ÎNAINTE PRINTRE DRAPERII ȘI TRASE ÎN INDIVIDUL ÎNALT, CARE SE RĂSUCI, CĂZÂND INERT PE PODEA. \ Hai, David, spune-mi tot ce s-a întâmplat. Tu... SE OPRI MIRAT. TÂNĂRUL ÎL PRIVISE TOT TIMPUL, CU GURA UȘOR CĂSCATĂ, DAR CU OCHII STRĂLUCITORI, CU O EXPRESIE DE VIGILENȚĂ. APOI, ÎNFĂȚIȘAREA I SE SCHIMBĂ BRUSC. VIOICIUNEA ÎI PIERI, SCLIPIREA OCHILOR I SE STINSE. SE APLECĂ ÎNAINTE PESTE BIROU, CA ȘI CUM L-AR FI COPLEȘIT DINTR-O DATĂ O OBOSEALĂ IMENSĂ, ȘI SE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
că aude, din adâncurile somnului, pași furișându-se în jurul școlii. "Visez, visez!" își spunea întruna. Și dormea mai departe. Când se trezi, cerul era senin, prin crăpăturile ferestrei pătrundea aerul rece și curat. Arabul dormea, încovrigat sub pături, cu gura căscată, doborât de somn. Dar când Daru îl zgâlțâi, tresări puternic, privindu-l fără să-l recunoască, cu niște ochi de nebun și cu o expresie atât de înfricoșată, încât învățătorul se dădu un pas îndărăt. - Nu te teme. Sunt eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
mai avu vreme decât să-l pronunțe mai încet. Bologa îngălbeni și, parcă n-ar fi auzit bine, repetă mașinal: ― Pe frontul... Nu sfârși, ca și când i s-ar fi înfipt în beregată o gheară înăbușindu-i glasul. Rămase cu gura căscată și se holbă năuc la căpitanul care, dîndu-și seama cât a fost de imprudent, murmură prostește: ― Iartă-mă, prietene... Am uitat că tu... Sunt un... În creierii lui Apostol însă de-abia atunci începu să țiuie cuvântul de care se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fi fost aici întîia oară în viață. Ograda era mare, cu gard de uluci spre uliță și cu poartă nouă de scânduri, deschisă. Câteva căruțe se înșirau în fund, lângă grajduri, iar automobilul cu care venise stătea părăsit, cu ușile căscate. Casa de piatră, acoperită cu olane vechi, vastă cât o cazarmă, era stropită cu urme de schije de pe vremea când a trecut războiul peste sat și când un obuz a explodat chiar în grădinița din față, smulgând din rădăcini perechea
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
fi rămas împreună, îngemănate, să nu facă niciodată inima ce nu vrea creierul și mai cu seamă creierul să nu facă ce sfâșie inima! Generalul se uită câteva momente la Bologa, apoi la ceilalți, apoi râse cu poftă, cu gura căscată, cu mustățile zbârlite, încît fața i se încreți ca o coajă de nucă stricată. ― Foarte... foarte... interesant! mormăi dânsul râzând. Pe urmă, potolindu-se cu greutate și cu o vădită rușine pentru că nu și-a stăpânit râsul, își reluă masca
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Notarul se clătină ca și cum I-ar fi trăsnit din senin. Lovitura a fost atât de neașteptată, că l-a buimăcit cu desăvârșire. Barba i se însîngeră din buza plesnită. O secundă rămase cu ochii holbați la Apostol și cu gura căscată. ― Ieși, mișe... ieși! gâfâi Bologa, uitîndu-se împrejur după ceva. Glasul înfundat deșteptă pe Pălăgieșu din aiureală și-l făcu să înțeleagă brusc ce caută Apostol. Pe o mescioară zări un revolver de care atârna în jos o curelușă galbenă. Se
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
luminat cu o lampă mare de petrol. In fața unui multiplu telefonic moțăia un sergent cu receptorul în cap, ca un bandaj de urechi. Pe un pat de scânduri horcăiau alți trei subofițeri, toți cu burta în sus, cu gura căscată și lucitori de sudoare. In colț, pe o masă cu multe hârțoage, domina un registru deschis. Telefonistul se trezi și întoarse capul, uluit, spre intrare. ― Ia cheamă, băiete, pe ofițerul de serviciu al cartierului! zise aghiotantul, plictisit, continuând apoi, mai
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
aveam eu chef. Las’ să voteze cine mai crede-n speranță și-n vorbe dulci de campanie. Păi să fii sănătos, dacă vii pe-aici să mă suni, ca să te-aștept la gară. Te salută și băieții, chiar dacă au gurile căscate... Sandu pune telefonul pe masă și mai ia o gură de vin. Lasă și el să-i scape un aaaaaaaa... Da, Gore și Sandule, votantul e leneș, nu se duce la vot, dar pretenții are. Vax, fără un ciurcil e
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]