1,541 matches
-
plătește neomenia. Dar n-apucă să se dezbrace bine, că se și pomeni lîngă el cu Ilinca. Ochii ei, parcă mai duioși și mai stăruitori ca niciodată, îl paralizară din nou. Nu fu în stare decît să rămînă cu gura căscată, deși nu voise să scoată nici o vorbă. Tu nu vrei să mănînci nimic, Ticule? îl întrebă ea cu voce blîndă și prietenoasă. Nu, răspunse Bărzăunul, continuînd să fie supărat și reușind, după sforțări inumane, să întoarcă privirea în altă parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1501_a_2799]
-
cu mizerii din cap și până la picioare, până vine Nera și-i linge și pe dinainte, și pe dinapoi, și pe la nas, și la guriță... În timp ce vaca rage de foame și de sete în miezul zilei, ea doarme cu gura căscată, cu copilul alături, iar roiul de muște îi punctează obrazul și nasul în voie. Și așa vacile îmi înțarcă înainte de vreme și trebuie să le schimb după primul vițel. Deși îi aduc lemne gata curmate din pădure, în loc să le despice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
Șam. Ea șovăi o clipă, de parcă s-ar fi trezit pe marginea unei prăpastii. Apoi, ca și cum s-ar fi aruncat în gol, spuse: — El a fost tatăl. — Ce vrei să spui? — Atunci când am facut chiuretajul. Șam o privi cu gura căscată. — Ai spus că nu știi care din noi doi e tatăl. — Ba știam foarte bine. Când m-am culcat cu tine, am făcut sex protejat. — Dar nu și când te-ai culcat cu Adrian? Eleanor dădu din cap a încuviințare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
de strănutat. Când se dezmetici puțin și când prăfăria din aer se rarefie, Filip se putu uita în interiorul lăzii. Ceea ce văzu îl surprinse și mai mult. Din semiîntuneric fu străpuns de privirea de sticlă a unui leu cu gura roșie căscată și un picior ridicat într-o poziție care se dorea a fi amenințătoare și terifiantă. După câteva clipe de stupoare mută, Filip pufni în râs căci leul împăiat arăta jalnic. Totul îl făcea să fie ridicol: ochii neconvingători de sticlă
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
un picior ridicat într-o poziție care se dorea a fi amenințătoare și terifiantă. După câteva clipe de stupoare mută, Filip pufni în râs căci leul împăiat arăta jalnic. Totul îl făcea să fie ridicol: ochii neconvingători de sticlă, gura căscată, limba și gingiile vopsite strident într-un roșu nenatural, piciorul din față ridicat grațios și înțepenit într-o poziție de balet comic, rotilele cu care erau prevăzute celelalte trei picioare și, în fine, blana și coama destrămate, devenite jalnice smocuri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ale copiilor din parc, care sunt sigur că îți simt lipsa. Poate, inconștient, din cauza copiilor, admise Carol. Mă uitam ore în șir la ei cum se cățărau pe leu, îl trăgeau de coadă, sau își băgau capul în gura lui căscată. Le făceam rost de bucăți de magnet, pe care le legam cu sfoară și-i învățam cum să pescuiască bănuții aruncați în fântâna îndrăgostiților. Erai o prezență demnă și utilă în oraș, îmi închipui. Îți râzi de mine?! Demnă și
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
lună plină, părul i se albise și se tocase, ros parcă de molii, pielea chipului îi era ca mâncată de rugină, ochii ciorchini de tăuni și de viespi i se uscaseră, iar dinții îi căzuseră în țărână. Gura îi rămăsese căscată într-un strigăt mut, a cărui frecvență era percepută numai de bufnițe și de lilieci care se izbeau de case și copaci, fiindu-le dereglat simțul de orientare în spațiu. Din timp în timp, câte un poteraș, care pierdea la
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
când capul i se desprinse de trupul butoiului, rostogolindu-se în colb. Jandarmii cărară și deșertară în patru vânturi putreziciunea cu duhoare pestilențială, la un capăt de țarină care numai rodi nimic niciodată. Călcâiul de aur și capul cu gura căscată fură zdrobite într-o piuă și aruncate într-un puț părăsit din care, spun oamenii, se aud și astăzi răcnete sinistre în nopțile cu lună plină. Capitolul VIII CAMERA BĂTRÂNULUI SE UMPLUSE de obiecte stranii. De mobilier și alte nimicuri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
administratorul barului și finul patronului, domnul Popa. Eu zic să prelevați amprentele de pe această casă de bani, ne lipsesc trei mii... trei mii nouă sute nouăzeci și nouă de euro! * În fața McDonald’s-ului, o mulțime de oameni priveau cu gura căscată motocicleta intrată în geam printre două tarabe cu mărțișoare. Pe jos zăcea un tânăr blond cu o perucă brunetă care-i alunecase într-o parte și cu o lentilă spartă la ochelarii de soare fumurii - părea inconștient. Coliziunea nu fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
muzeu. Admiram în fiecare zi țevile proaspăt vopsite, pereții zugrăviți în culori vii, geamurile limpezi și trebuia să fim fericiți. Părinții mei își trăiau viața de la un spălat al vaselor la altul, eu îi priveam de la locul meu cu gura căscată. Sub jetul de apă ce îndepărta resturile din farfurii, mama avea mâinile ude. Mângâia cu spălătorul farfuria și pe față, și pe dos, de parcă ar fi șters viața de angoase, apoi îi dădea tatei farfuria să o facă să strălucească
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
le-a procurat, la care gazda răspunse simplu, cum, dealtfel, trebuia să ne-așteptăm: "Cocotierii mei" ― și probabil îi arătă palmierii cu un gest larg! Și, ca să-l facă praf pe călătorul care rămăsese, ca să mă exprim astfel, cu gura căscată, îi mai spune că dragii lui cocotieri nu-i dau numai: saladele, mâncările și băuturile gustoase, pe care a avut cinstea să i le ofere, dar casa lui, în întregime, e construită din palmieri, din lemnul și frunzele acestora; până
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
s-a-ntâmplat? Trebuie să pregătesc tainul la viței?“ Atunci, din spate, trombonul intonă marșul funerar. Ceilalți Îi țineau isonul, cântând, printre chiuituri, prohodul. În cimitir se făcu o hărmălaie de nedescris. Babulea stătea Încordată, În capul oaselor, cu gura căscată și ochii Închiși. Nemernicii trăgeau câte un gât din sticle și se tăvăleau pe jos de atâta râs. „La ce viței visezi, mamaie!? Ți-ai trăit traiul și ți-ai mâncat mălaiul. Acum fă-ți bagajele și valea!“, zise unul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
convingi. Unde a plecat? —În Germania. —Ce spui? —În Ger-ma-ni-a. Chiar că ești neserioasă. Pe cuvântul meu. A fost chemată urgent la București pentru formalități, de unde a luat avionul spre Germania, unde își va da doctoratul. Ai rămas cu gura căscată? se uită Elena la Matei, care încremenise surprins de o asemenea veste. —Mie nu mi-a spus că pleacă. Nu era sigură că i se aprobă și n-a vrut să facă vâlvă. Nici ea n-a știut până alaltăieri
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
spune Contesa, fluturându-și mâna moale cu o brățară largă de plastic în jurul încheieturii. Zice Contesa: E un senzor de poziționare globală. O condiție a eliberării mele înainte de termen... Un’, doi, trei pași pe lângă Tovarășa și Conte, lăsați cu gura căscată, și fără să se uite în urmă, Contesa spune „Da”. Își atinge turbanul cu unghiile de la o mână și spune: — Da, ți-am citit gândurile... După încă o intersecție, după următorul centru comercial cu motel în franciză, după următorul fast-food
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
cu liftul. După ce Lenny a gemut și s-a zvârcolit. După ce Angelique i-a lucrat piciorul cu gura până în clipa aia lungă în care Lenny s-a ridicat pe saltea, ducându-și mâinile la piept și uitându-se cu gura căscată cum ea încă îi sugea călcâiul. După ce inima a încetat să-i mai bată, Angelique l-a învelit cu cearșaful până la bărbie. I-a șters piciorul de ruj și și-a rujat buzele din nou. A scos telefoanele din priză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
să ai succes în televiziune, trebuie cel puțin să fii în stare de-un zâmbet fals. Cel puțin prefă-te că-ți plac oamenii. Acolo, în camera verde, buzele ei roz se deschid și se deschid până când rămâne cu gura căscată. Buzele i se deschid și i se închid de două ori, de trei ori, ca ale unui pește pe uscat, și spune: —Ticălo... În aceeași clipă intră producătoarea cu babalâcul. — OK, cred că mergem pe Investiții video în ultimul segment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
domnul Whittier, singurul lucru sigur e ceea ce promiți. Trei luni, ați promis, spune domnul Whittier prin aburul cafelei. Atunci s-a întâmplat ceva, dar nu cine știe ce. În clipa următoare, îți simți sfincterele contractându-se. Degetele ți se reped înspre gura căscată. Miss America ține un cuțit în mână. Cu cealaltă apucă nodul cravatei domnului Whittier și-i trage fața aproape de-a ei. Cafeaua domnului Whittier se varsă fierbinte, aburindă, pe podea. Mâinile îi atârnă tremurând, zvârcolindu-se prin aerul prăfos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
malachit dacă îl privești cu atenție. În amfiteatrul egiptean, pereții sunt de ipsos și papier mâché, sculptați și modelați în piramide și sfincși. În faraoni uriași așezați pe tron. În șacali cu nas ascuțit. În șiruri peste șiruri de hieroglife căscate ca niște ochi mari. Deasupra lor atârnă frunzele penate ale palmierilor artificiali, făcute din panglici de hârtie neagră îngreunate de mucegai. Deasupra coroanelor prăfuite ale copacilor, ipsosul negrul al cerului de noapte e împănat cu o puzderie de stele electrice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
subsolului e în întuneric. Scările de lemn sunt înguste. În întunericul ăla, ceva uruie și mormăie. Ceva misterios trebuie să se întâmple. Ceva periculos trebuie să se întâmple. — E fantoma, spune Baroneasa Degerătură, rămânând cu marginile unsuroase ale gurii ei căscate. E centrala termică funcționând la maxim. Suflând aer fiebinte în țevi. E arzătorul cu gaz duduind. Centrala pe care a distrus-o domnul Whittier. Cineva a reparat-o. De undeva din întuneric, o pisică zbiară, o singură dată. Ceva trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și de rafturi ticsite cu cărți urca de la bază spre vîrf, configurînd un stup urzit din tuneluri, scări, platforme și punți ce lăsau să se ghicească o gigantică bibliotecă de o geometrie imposibilă. M-am uitat la tata, cu gura căscată. El mi-a zîmbit, făcîndu-mi cu ochiul. — Daniel, bine ai venit În Cimitirul Cărților Uitate. Presărate pe culoare și pe platformele bibliotecii se profilau o duzină de figuri. Unele dintre ele s-au Întors să salute de la distanță, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Meinsterstück al lui Victor Hugo trona În centru, orbitor. L-am luat În mînă și l-am contemplat În lumina balconului. Pe clama aurită a capacului era gravată o inscripție: Daniel Sempere, 1953 M-am uitat la tata, cu gura căscată. Cred că nu l-am văzut niciodată atît de fericit cum mi s-a părut a fi În clipa aceea. Fără nici un cuvînt, s-a ridicat din fotoliu și m-a Îmbrățișat cu putere. Am simțit un nod În gît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
o mustăcioară din creion, ca să fie În pas cu moda. Trecuseră treizeci de zile de cînd ieșise din cadă, și cerșetorul era de nerecunoscut. Însă, În ciuda transformării sale spectaculoase, Fermín Romero de Torres ne lăsase de-a binelea cu gura căscată În cîmpul muncii. Instinctele sale detectivistice, pe care eu le atribuisem fabulațiilor sale febrile, erau de o precizie chirurgicală. În mîinile lui, cele mai extravagante comenzi se soluționau În cîteva zile, dacă nu În cîteva ceasuri. Nu exista titlu pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
vlăguită. Îi este somn, își simte trupul greu, plin de sudoare. Ar vrea să rămână aici pe piatră, să se usuce așa cum s-a uscat trupul Mariei, închide ochii, dar în ochii minții îi apar mâinile acelea rău mirositoare, gurile căscate, ecourile bufniturilor în trupul ei, acolo adânc în măruntaie, se desprinde de lespedea de piatră cu mare greutate, se târăște spre firul de apă din peșteră, își înmoaie buzele arse, își șterge genele umflate și dureroase, își simte obraji veștezi
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care încercau să-i sugrume, în funde complicate, ca niște codițe de purcel, pline de clorofilă. Într-o seară, ce se lăsase peste necuprinsul vălurat al țarinei de la Baisa, ca o arșiță de brutărie, baba Maranda, care tocmai ținea gura căscată, deasupra unei fierturi de măselariță și-și acoperise capul, să meargă aburul otrăvitor spre găunoasele contururi dentare, își coborî, pe umeri, ștergarul de in și privi cu atenție la icniturile Petroniei: i se cutremura, tot mai tare, rotundu-i pântece! Adresă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ni se șteargă năucirea ce urcase în noi, după prăbușirea în puhoaie a colegului nostru, a șăguit Zicând: măi, Străilaș, dacă ți-ai îndrepta benoaclele tale de african spre apa aceasta vrăjmașă și ai făcea ca leii-paraleii, cei cu gurile căscate, din Țara ta, precis că viitura s-ar speria și ar da să se retragă urgent Iar tot atunci, au apărut, cu tot cu mirosul lor asfixiant, gazele de la pușcătura din front și eu am luat furtunul care ne alimenta cu aer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]