2,267 matches
-
degradează. De ce? Să aibă dreptate Rousseau ori Spengler, căci, plecînd de la tezele lor, cineva (un suflet mai slab, zice Noica) ar putea spune că avîntul civilizatoric alterează spiritul uman, că "natura are mai mult spirit decît cultura și că în cătune și colibe era mai multă adîncime decît în Universități"?68. Asemenea aporii sau perplexități își află justificarea și răspunsul, crede Noica, în interpretările pe care Hegel le-a dat contradicțiilor de sine ale omului, evoluției insolite a spiritului acestuia, a
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
cultivi. Te hrănești din cuvintele limbii tale, le mănînci înțelesurile, și te afirmi ca ființă cu înțeles universal ca persoană umană gînditoare pe socoteala substanței tale spirituale"69. După ce afirma că, fizic, nu ne mai putem întoarce la colibe și cătune, ci doar la zăcămîntul lor lingvistic, Noica încerca să facă funcțional binomul comunicare-cuminecare în progresul nostru social și cultural. Și primul autor pe care-l pomenea pentru sfera comunicării era Norbert Wiener, cu a sa Cibernetică și societate (1954), de
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
așa și numai așa putem ajunge să descifrăm și să comunicăm tot mai multe sensuri din cele virtual posibile, înțelesuri pe care potirul cuminecării (ni) le lămurește printr-o insolită alchimie a spiritului limbii. Și nu degeaba considera Noica limba cătunelor și bordeielor ca fiind falia fondatoare a spiritului rostirii noastre, căci "lumea viziunii noastre populare" este deopotrivă și "lumea de cuminecare". În jurul inșilor și a persoanelor umane, în jurul femeii, a satelor și cătunelor, "cuminecarea era legea", concluziona filosoful de la Păltiniș
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
limbii. Și nu degeaba considera Noica limba cătunelor și bordeielor ca fiind falia fondatoare a spiritului rostirii noastre, căci "lumea viziunii noastre populare" este deopotrivă și "lumea de cuminecare". În jurul inșilor și a persoanelor umane, în jurul femeii, a satelor și cătunelor, "cuminecarea era legea", concluziona filosoful de la Păltiniș. Dar tot comunicarea era adulmecată de Noica, îndeosebi dinspre dîra lăsată de conjuncția dintre funcția ei tot mai importantă în viață și în organismul social, pe de o parte, și invazia tehnicului în
Cel de-al treilea sens by Ion Dur () [Corola-publishinghouse/Science/911_a_2419]
-
civică” profitabilă. Era Într-o iarnă mai cumplită decât cea de acum, cred că În 1952. Din toamnă, părinții mei fuseseră mutați „disciplinar” din satul natal, unde erau ajutați și consiliați de familie, Într-un alt sat la comunei, un cătun periferic, suit pe niște dealuri lutoase, unde se ajungea pe un drumeag veșnic Înnămolit, un fel de râpă străjuită de gard de cătină. Urcau cu greutate căruțele, dar și oamenii. Școala era plasată În fostele atenanse ale unui conac boieresc
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
576 de femei. Urmează o descriere amănunțită a locuințelor, a mijloacelor de existență (recolta de pe loturile repartizate, rația de la stat, ajutoare pentru copii, activități În atelierele Închisorii, munci sezoniere, comerțul mărunt cu orice produs). Și așa procedează cu fiecare localitate, cătun, umblând prin ploaie, frig și noroi. Instituția În jurul căreia se construiește existența tuturor este, desigur, Închisoarea, cu dormitoarele comune, cu ocnașii recidiviști ferecați În lanțuri, cu mizeria („păstrarea curățeniei În Închisoare este peste putință”) și hrana proastă, cu mirosurile care
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
În cercetările asupra memoriei sociale și a formării reprezentărilor sociale. Se oferă subiectului un cuvânt-inductor și i se solicită să evoce un univers semantic generat de acest stimul. Iată Întâmplarea: familia noastră fusese dislocată din satul copilăriei, mutată Într-un cătun izolat, unde școala avea o singură sală de clasă și două odăițe mici, pentru familia Învățătorului, formată din șase persoane. Erau camerele personalului de serviciu ale unei foste curți boierești. Mama era mereu dată afară din Învățământ, fiică de chiaburi
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
și de prigoană psihică care a Încercat familia mea, prin 1951 1952. Părinții, Învățători, fuseseră dislocați din școala În care slujiseră până atunci, din satul natal al mamei, unde trăia toata familia, și mutați Într-o școală izolată, dintr-un cătun, plasată În anexele unei foste curți boierești. Fusese o măsură de intimidare, mama trebuia Îndepărtată de familia ei numeroasă și cuprinsă, tata trebuia pedepsit pentru că nu voia „să se Încadreze”. Părinții și cei patru copii locuiam Într-o promiscuitate dezolantă
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
cele din anii '30- sub tensiunile Marii Crize. O țară tânăra, un om tânăr Mussolini s-a născut într-o duminică, la 29 iulie 1883, la Varano dei Costa, mic grup de case vechi situate pe o înălțime a Doviei, cătun al comunei Predappio, lângă Forli, în Romagna. Tatăl, Alessandro, era meșter fierar; cam palavragiu și vorbăreț, amator de femei și de băutură, corespondent al ziarelor anarhiste din Forli și care se mândrește că scrie despre socialism și revoluție. Familia Mussolini
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
mai aproape, pentru îndepărtarea lor și rămânerea a ce era folositor, fuiorul și canura, se soldau adesea cu accidente care afectau vederea, nu mai vorbim că trebuia să te îmbăiezi dacă participai la procesul tehnologic organizat, și nu în toate cătunele era apa necesară, din belșug, pe măsura trebuințelor. În timp ce făcutul caierelor, cu folosirea raghil ei și a pieptenilor pentru desprinderea fibrelor în bucăți cât mai fine, torsul a ceea ce rezulta, erau muncă specifică părții feminine, deci a mamei, ca și
Întoarcere în timp by Despa Dragomi () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1236_a_2192]
-
lătrături, dar acestea s-au depărtat în direcții depărtate de șosea, așa că ne-am hotărît să mergem unde-om vedea cu ochii, pînă ce vom găsi un loc plăcut pentru masa de prînz. Am găsit acest loc agreabil într-un cătun minuscul, cu un birt modest, unde am mîncat inevitabilele midii cu cartofi prăjiți, mîncare națională și tradițională a Nordului. Erau bine gătite și gustoase, așa că ne-am simțit foarte bine și ne-am hotărît că e momentul să ne îndreptăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Îndepărtându-se de cei ce Ii cunoșteau trecutul. ∗ Comună Burdusaci, veche localitate răzășească. În „Supliment la Buletinul Societății Geografice Române” nr. 3/1886, p. 134, citim: „Burdusaci, comuna rurală pe apă Zeletinu (jud. Tecuci, plasa Zeletinu) se compune din 7 cătune și anume: Burdusaci (113 familii), Bucșa (21 f.), Gunoia (15 f.), Hagiac (11 f.), Deleni (5 f.), Oprisesci (114 f.) și Tochili (30 f.); peste tot 310 f. cu 1150 locuitori, din care 16 familii de ovrei și 17 f.
Mălin: vestitorul revoluției by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1671_a_3104]
-
Craiului, se putea merge pe Valea Zbârcioarei-Valea Ulmului-Rogoaze și, apoi, coborârea spre Dâmbovicioara, fie prin satul Ciocanu, fie pe cărări cunoscute de localnici, sau, înspre flancul Bucegilor, se putea circula, prin Cheia, care până acum două sute de ani se numea cătunul Gura Văii, -Valea Grădiștei-Fundata-Valea Urdei-Dâmbovicioara, ori prin Cheia-Moeciu de sus-Fundățica spre Dragoslavele. Astăzi unele dintre aceste căi au devenit drumuri, pe care, parțial, se poate circula chiar cu autoturismul. Există posibilitatea dezvoltării sistemului de comunicații pe aceste două văi. Au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
s-au format altele, s-au constituit noi gospodării, noi case, astfel că după mai bine de un secol și jumătate aici erau cel puțin 20-23 de case, cu curte interioară sau cu prispă, conform relatărilor orale ale strămoșilor, populația cătunului nu putea fi sub 100-110 persoane, aceștia fiind incluși în una dintre cele trei comune, mai sus evocate. (În monografia citată nu este clar, dacă cifrele date de la recensămintele din 1869, 1880, 1890 etc. reflectă numărul de persoane sau de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
o plată lunară de 1 florin, fie în paza castelului, fie în războaie. Coloniști unguri, după cum arată Podea, se așezau în localitățile de unde erau alungați românii Săcele, Apața, Crizbav. Românii alungați, de obicei, părăseau satele, dar nu regiunea, înființându-și cătune la marginea satelor lor sau prin apropiere. Așa s-a fondat, de exemplu, satul Tohanul Nou. În septembrie 1765, generalul Siscovits a ales localitatea Tohanul Vechi, vecină cu Zărneștiul, pentru a organiza o unitate de grăniceri. A alungat populația românească
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
SCURT ISTORIC Este destul de dificil, din punct de vedere istoric, să se stabilească perioada când ființele umane s-au așezat pe această colină înaltă, lipsită de ape curgătoare, când s-au stabilit primele grupuri de case, când localitatea a devenit cătun, apoi sat. Interesul de a căuta răspunsuri a apărut odată cu formarea primilor intelectuali din sat, adică, la mijlocul secolului trecut. Până atunci, denumirile: "grădiște", "cetățuia", "la cetate" s-au perpetuat din generație în generație, fără a stârni curiozitatea până la acțiunea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
căutat chiar argumente care să determine declanșarea de noi săpături și poate obținerea de noi dovezi despre trecutul îndepărtat al Drumului Carului. Despre Drumul Carului, ca așezare de sine stătătoare, nu există documente mai vechi sau mai noi, în care cătunul sau satul să fie evocat cu acest nume, altfel destul de utilizat în vorbirea curentă a localnicilor. Locuitorii satului erau și încă sunt identificați cu apelativul "drumaș", de cei din celelalte sate ale Branului. Ceea ce este surprinzător, chiar puțin de neînțeles
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
înainte de ramificația drumului spre Șirnea. În fine, locuitorii din partea de jos a drumului, adică pe o lungime de aproape trei kilometri au intrat în administrația comunei Moeciu de jos. Presupunem că, într-o primă fază, așezarea a avut statut de cătun, apoi, prin creșterea numărului de gospodării, a devenit sat. În ciuda lipsei atestărilor documentare, cu statut de așezare, cătun sau sat, dovada incontestabilă a prezenței locuitorilor din totdeauna o dă funcționalitatea drumului peste Carpați, care a unit în mod firesc Țara
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
aproape trei kilometri au intrat în administrația comunei Moeciu de jos. Presupunem că, într-o primă fază, așezarea a avut statut de cătun, apoi, prin creșterea numărului de gospodării, a devenit sat. În ciuda lipsei atestărilor documentare, cu statut de așezare, cătun sau sat, dovada incontestabilă a prezenței locuitorilor din totdeauna o dă funcționalitatea drumului peste Carpați, care a unit în mod firesc Țara Bârsei și depresiunea Branului cu depresiunea Dâmboviței, cu cel mai bogat și diversificat complex de chei al României
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
în una dintre căile importante de legătură și tranzit transfrontalier. La marginea sud estică a Imperiului, satele din această zonă, cu o populație complet românească își îndepliniseră misiunea istorică de a comunica pașnic cu frații lor de dincolo de frontieră din cătunul Valea Urdii, sau din satele Ciocanu, Dâmbovicioara, Podul Dâmboviței, Rucăr și Dragoslavele o comunicare firească, relații normale, inclusiv de rudenie, la nevoie, chiar de adăpost pentru cei aflați în pericol, în cazurile de prigonire din partea autorităților locale. Tata, povestindu-mi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
de instalare în regiune a celor ce nu erau născuți în vecinătatea frontierei. Casele au început să se înmulțească. Lângă casele existente au început să apară gospodăriile noi ale cel puțin unuia dintre descendenții familiei, crescând alături de aceea a părinților, cătunul începea să se contureze ca sat. Organizarea teritorială se adapta celei românești. Școlile se organizau conform legii lui Spiru Haret, căpătând caracterul național firesc, eliberându-se de artificiile impuse de dominația maghiară. Biserica ortodoxă își căpăta statutul firesc pe care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
îndeplinit misiunea în mod firesc. Autoritățile austro-ungare, biserica oficială, catolică nu au creat probleme deosebite populației locale, pornind de la ideea menținerii liniștii necesare în orice zona frontalieră. În toate satele mai mari din potcoava Branului au fost construite biserici. Locuitorii cătunului Drumul Carului, încă puțini la număr, aproximativ 50 de familii, erau arondați la Bisericile din satul Cheia sau Fundata, deși distanțele depășeau 6-9 kilometri, la fel ca și școlile primare. Cel de al doilea război mondial a adus din nou
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1498_a_2796]
-
administrativ-teritoriale ale României mici erau județele 2 și comunele (urbane și rurale). Prima lege stabilea că satele, orașele și târgurile organizate în comune independente deveneau unități administrativ-teritoriale, care erau de două tipuri: rurale (formate din unul sau mai multe sate, cătune) și urbane (orașe, orășele). Pentru a se constitui, o comună trebuia să aibă minimum 500 de locuitori sau 100 de familii. Conducerea comunei îi revenea unui consiliu comunal (ca organ deliberativ, ales) și primarului, ce avea o dublă calitate: de
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
cât și comunală) care au fost adoptate ulterior nu au făcut altceva decât să dezvolte aceste dispoziții ale Constituției. Pentru această perioadă, România avea 42 de județe, 320 de plăși, 1 526 de comune ce înglobau 4 325 sate și cătune 8. Confruntați cu consecințele negative ce decurgeau din această inflație de unități administrative, politicienii au căutat să remedieze neajunsurile aducând modificări legilor de la 1864. Atenția lor a fost îndreptată cu predilecție asupra comunei 9, mai ales cea rurală, pentru că aceasta
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
explică el cu deplină candoare, trebuia să înceapă curând sezonul, ea o să se ducă la plajă cu Nel (pe post de însoțitoare) și poate își va găsi mai ușor un soț într-o stațiune balneară frecventată de tineret decât în cătunul lor pierdut printre vii. Lillișu povestea totul, râzând și zeflemisind cu gentilețe iluziile lui taică-său. Bun, pe scurt, nu-și găsise un soț și de atunci trecuseră două sezoane. "Asta nu a depins, cred, de dumneata", strecură locotenentul, galant
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]