9,862 matches
-
efort de imaginație poți recunoaște spetezele unor bănci. Matei lustruiește cu cretă minerul ușii, făcând cu mâna liberă mișcările pe care le execută mâna ocupată; când am ajuns în dreptul lui, a început să sune telefonul, și el a intrat în cabină. Am urcat scara și am descuiat ușa de la apartamentul nostru. După ce am aruncat chipiul pe suportul oglinzii care a clătinat masa cu samovarul rămas pe ea din seara precedentă, cu pași, pe care-i voiam cât mai ușori, am străbătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
că dacă se încăpățâna să continue așa, nu va face nimic altceva decât să descarce complet bateria și, abia atunci să vezi distracție. Se aplecă spre torpedo de unde scoase o lanternă și, oftând nemulțumit deschise portiera și sări jos din cabină. Între timp, afară se făcuse noapte de-a binelea. Cerul senin de peste zi se acoperise de nori groși, așa încât era o beznă de să-ți bagi degetele în ochi. Se lăsase zăpușeala, aerul era greu și probabil că urma să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
acoperise de nori groși, așa încât era o beznă de să-ți bagi degetele în ochi. Se lăsase zăpușeala, aerul era greu și probabil că urma să înceapă o furtună. Trase cu putere de piedica închizătorului și se opinti să dea cabina peste cap. Motorul uriaș era fierbinte încă. Plimbă lumina lanternei peste acesta, încercând să vadă care era cauza pentru care se oprise așa, dintr-o dată. Se uita acolo unde credea el că ar putea fi defecțiunea. Nu văzu nimic în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
noaptea de grijă, văzând că nu vine acasă. Nu, mai bine pleca acum, în cel mult două ore putea fi acasă în patul lui, iar mâine va aduce o asistență tehnică de la garaj ca să vadă ce se poate face. Ridică cabina la loc și încuie portierele. Își îndesă șapca pe cap și porni la drum. Bine măcar că avea lanterna la el, cel puțin putea să vadă pe unde calcă. Camionul rămăsese mult în urmă când începu ploaia. Picura mărunt și des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
încuiat! îi spuse Drăgan. Am încercat și noi s-o deschidem ca să vedem dacă nu cumva băiatul se află înăuntru. Și? se interesă Pop. Este? Nu! Ne-am urcat pe scară și am privit pe geam. Nu-i nimeni în cabină. Adică ați pus mâna pe mâner și pe geam? întrebă Cristi. Drăgan îl privi fără să răspundă. Se uita la comandant neștiind cine este tânărul care îl luase la rost. Poți vorbi fără grijă! îl liniști Pop. Dumnealui este un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dreptate. Se întoarse spre directorul societății și începu să-l descoase ca să stabilească ce se întâmplase cu șoferul și mașina începând de ieri seară și până acum. Cristian Toma dădu încet ocol camionului. Privi în jur cu atenție, examinând amănunțit cabina și apoi se apropie de peridoc. Nu căuta nimic anume, pur și simplu încerca să-și facă o imagine generală și să rețină orice detaliu care i-ar fi putut da vreun indiciu asupra celor petrecute acolo. Trunchiurile brazilor uriași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cercetarea la fața locului, mai ales atunci când trebuie să audiezi martorii. Du-te și spune-i șefului că trebuie să mergem acolo! Poate se lipește de mașina cu care au venit cei de la Pinforest. Rămas singur, Cristi se apropie de cabină. Scoase din buzunar o batistă și încercă și el să deschidă portiera. Se chinuia inutil pentru că orice amprente ar fi fost acolo, fuseseră deja șterse de cei ce încercaseră asta cu mâinile goale înaintea lui. Se ridică pe scara îngustă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cel puțin trei nume de infractori dispuși să dea oricât numai să intre în posesia ei. Înapoie șperaclul după care își trase pe mâini o pereche de mănuși subțiri. Apucă mânerul portierei, puse piciorul pe scară și se urcă în cabină. Așezat pe scaunul șoferului, Cristi încercă să înțe leagă ce se petrecuse cu o seară în urmă acolo. Și aici, totul era în ordine, chiar prea în ordine, se gândi el. Se așteptase să găsească o mulțime de flecuștețe pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se petrecuse cu o seară în urmă acolo. Și aici, totul era în ordine, chiar prea în ordine, se gândi el. Se așteptase să găsească o mulțime de flecuștețe pe care șoferii le atârnau de obicei sub parbriz dar, nu, cabina era curată și austeră. Nimic în afară de ceea ce pusese acolo fabricantul nu se afla acolo. Doar în compartimentul pentru ochelari de sub aparatul de radio era o cutiuță cu un odorizant auto care răspândea un miros plăcut de citrice. Părțile din material
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
răspunse grăbit șeful de coloană. În timp ce vorbea, Toma coborî parasolarul verificând dacă nu cumva al doilea rând de chei se afla acolo. Nu era, așa încât, cu mâna înmănușată, pipăi policioara îngustă de deasupra parbrizului ce se întindea pe toată lungimea cabinei. Negăsind nici acolo ceea ce căuta, se ridică puțin de pe scaun ca să poată privi înăuntru. O bucată mică din căptușeala plafonului era desprinsă într-un colț. Sub ea, într-o cutiuță de carton erau cheile. Cristi se lăsă să cadă înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să se ferească din drum. Apăsă din nou ambreiajul și introduse în viteză. Camionul se urni ușor din loc, parcurgând câțiva metri înainte. Inspectorul opri imediat și trase frâna de mână fără să taie contactul, după care sări sprinten din cabină. Mie nu mi se pare nimic în neregulă cu mașina asta! îi spuse el șefului de coloană. Poftim, verificați și dumneavoastră! Poate este ceva care mie îmi scapă. Cei de la Pinforest împreună cu polițiștii se apropiaseră de camion și îl examinau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Poftim, verificați și dumneavoastră! Poate este ceva care mie îmi scapă. Cei de la Pinforest împreună cu polițiștii se apropiaseră de camion și îl examinau de aproape. Ipoteza că mașina se defectase pe drum căzuse. Traian Voicu luase locul lui Cristi în cabină și acum tura motorul, încercând să depisteze vreun zgomot suspect. Putem merge sus, în munte. Tocmai vorbii cu șeful și fu de acord să ne lase nouă mașina. El și cu nea Mureșan rămân aici. Dacă e nevoie se vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
permanent o mașină cu plinul făcut, pregătită pentru orice eventu alitate. Soarele încă nu răsărise când ajunseseră în port. Se îngâna ziua cu noaptea iar înspre est, deasupra orizontului, cerul începea să se coloreze în roșu. Godunov se repezise în cabină ca să pornească motoarele în timp ce Vlad desfăcea parâmele de amarare la mal. Fără să aprindă luminile de navigație și cu motoarele abia turate, iahtul se desprinsese de chei îndepărtându-se de micul ponton spre ieșirea din port. Numai după ce ajunseseră în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Feneri, cu destinația Odessa. Era o zi mohorâtă și bătea un vânt aspru. Traversarea Mării Negre se dovedise mai mult decât aventuroasă. Nu păstra amintiri prea plăcute din acea călătorie, furtuna îi zgâl țâise bine de tot iar el zăcuse în cabină cu stomacul în pioneze pe parcursul celor două zile cât durase traversarea. Vremea se îmbună tățise abia când ajunseseră în largul coastelor Ucrainei. Marea se liniștise și arăta ca apa dintr-un lighean. La adăpostul întunericului, vasul ancorase la mică distanță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pază. Acum, după discuția pe care o avusese cu Simion Pop, știa că în fața sa se află Boris Godunov, omul de încredere al patronului de la Pinforest. Grupul era deja urcat în camion, șeful deschise portiera și își făcu vânt în cabină, după care vehiculul porni spre poarta din deal. Inspectorul bănuia unde pleacă, drumul de acolo se sfârșea la peștera vâlvei. Nu credea că mai are mare lucru de făcut acolo, la tabăra muncitorilor. Voia să afle însă ce pun la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
o văzuse cu o zi înainte dincolo de podul de lemn. Portiera de la capul tractor era deschisă. De partea cealaltă a vehiculului, câțiva bărbați discutau în contradictoriu. Era clar că nu puteau rămâne acolo, dacă șoferul se întorcea ca să urce în cabină ori dacă mașina era trasă de acolo, ar fi fost fără îndoială observați imediat. În spatele lor se întindea liziera pădurii. În tufișurile de sub copacii de acolo s-ar fi putut ascunde foarte bine. Îi făcu semn lui Simion să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
capacul masiv se trântea peste marginea cilindrului. La un moment dat, Boris se opri din joaca aceasta. Capacul rămăsese deschis, iar el sări sprinten de pe platformă. Se aplecă să ridice ceva de jos. Era un cablu, care se întindea până la cabina camionului care adusese remorca acolo. Trase hotărât de mânerul portierei și urcă înăuntru. Se așeză comod pe scaun, după care privi cu atenție înapoi de unde venise. De acolo de unde era, Cristian nu putea vedea ce face acesta dar avea o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
șoferului, imediat ce deschisese portiera. Ce așteptăm, șefu'? Gura! îi curmă cheful de vorbă Boris, care continua să privească țintă prin parbriz spre gura peșterii. Rămăsese așa, în așteptare, câteva minute. Nimic nu ieșea de acolo. Întunericul rămânea la fel de nepătruns. Din cabină, nici măcar ura nu o mai simțea. Plecăm! spuse el după o vreme. Întoarce și dă-i drumul la vale! Mergem direct la birouri. Șoferul ar mai fi vrut să întrebe ceva, poate unde sunt oamenii care lucraseră în schimbul de noapte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
destul de mult spre orizont. Cei doi gealați, îl îmbrânceau spre o camionetă oprită într-o parte a curții, la umbra uneia dintre clădiri. Era un autoturism de teren Toyota, unul dintre acelea cu filtrul de aer și eșapamentul ridicat deasupra cabinei, special construit pentru a se putea deplasa prin terenuri mlăștinoase și inundate. Oblonul fiind coborât, nu făcură decât să-l ridice puțin de la pământ pentru a-i face vânt apoi în ladă. Îl întoarseră pe o parte, uitându-se la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cineva care se apropia de ei. Șeful lor, Boris Godunov, pentru că el era cel ce venise, le răspunse cu o înclinare scurtă din cap. Fără a catadicsi măcar să arunce o privire spre cel din lada camionetei, se îndreptă direct către cabina vehiculului. Porni motorul și ieși din curte, pe drumul ce urca sus, în munte. Conducea concentrat, cu dinții încleștați, concentrat la drum. În răstimpul cât durase de la sosirea în tabără cu cei doi prizonieri și până la momentul când pornise la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Până la intrarea în peșteră nu erau mai mult de trei metri. Gura întunecată a acesteia se căsca neagră în fața lui. Nenorociții aleseseră locul foarte bine, la apus, vâlva urma să intre direct peste el, iar Boris, aflat la adăpost în cabina Toyotei, va declanșa capacul de îndată. De acolo de unde se afla, nu-și putea da seama când soarele urma să coboare sub linia orizontului. Oricum, nu mai era mult până atunci, cel mult o jumătate de oră. Trebuia să facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
luat cu el romanul numitului Carax, dimpreună cu o ediție aleasă a marelui maestru, al cărui moștenitor se simțea la drept vorbind, Gustave Flaubert. Trenul spre Lyon era ticsit, iar Monsieur Roquefort nu avu Încotro și trebui să-și Împartă cabina de clasa a doua cu două călugărițe care, de cum lăsară În urmă gara din Austerlitz, nu Încetară să-i arunce priviri reprobatoare, mormăind În șoaptă. Supus unor asemenea stăruitoare căutături, maestrul optă pentru a-și recupera romanul din servietă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
presăra pe fațadele micilor palate și ale marilor case senioriale care flancau bulevardul Tibidabo. Tramvaiul albastru se tîra alene prin semiîntuneric. Am alergat după el și-am izbutit să mă cațăr pe platforma din spate, sub privirile severe ale controlorului. Cabina din lemn era aproape goală. Doi călugări și o doamnă În doliu, cu pielea cenușie, se legănau adormiți În acel du-te-vino al caleștii cu cai nevăzuți. — Merg numai pînă la numărul treizeci și doi, i-am spus controlorului, oferindu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
misiune, președintele îl întrebă cum era vremea, iar el răspunse ridicând din umeri, Neschimbată, E vreun alegător afară ? Nici urmă de vreunul. Președintele se ridică și îi invită pe membrii prezidiului și pe reprezentanții partidelor să-l însoțească la revizuirea cabinei de vot, care se dovedi a fi curată, lipsită de elemente ce ar fi putut impieta asupra acurateței alegerilor politice care urmau să aibă loc acolo de-a lungul zilei. Odată îndeplinită formalitatea, se întoarseră la locurile lor ca să examineze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
timp ce-și ștergea bărbia de mâneca sacoului, Ați reușit să vedeți pe cineva, Până unde am ajuns cu privirea, nimeni, strada e ca un deșert de apă. Președintele se ridică, făcu câțiva pași nehotărâți în fața mesei, se duse până la cabina de vot, se uită înăuntru și se întoarse. Delegatul p.d.c. luă cuvântul ca să le amintească pronosticul său cu absenteismul care avea să țâșnească în săgeată și delegatul p.d.d. apăsă din nou coarda liniștitoare, alegătorii aveau toată ziua ca să voteze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]