4,874 matches
-
sinchiseau de restul lumii. Și totuși, lumea nu era departe: ca s-o vezi era de ajuns să urci pe deal. Fără îndoială că din cauza asta preferau familiile să se plimbe duminica pe malurile canalului, cu tristețea lui agreabilă, apa calmă fiind vag tulburată uneori de coada vreunui crap mare sau de prova unei barje. Costișa era cortina unei scene, dar nimeni nu avea chef să meargă la spectacol. Fiecare cu lașitățile lui. Dacă n-ar fi existat costișa, am fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
ca în pelerinaj, până la acea pajiște unde o văzusem pe tânăra învățătoare așezată la marginea lumii noastre. Mă așez mereu în același loc, pe locul ei, și îmi trag sufletul. Durează minute bune. Privesc ceea ce privea ea, marea panoramă redevenită calmă și lentă, fără trâmbe și scăpărări, și îi revăd surâsul adresat infinitului compromis de război, revăd toate acestea de parcă aceeași scenă ar urma să se joace din nou, și aștept. Aștept. X Războiul dura. Toți fanfaronii care spuseseră că îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
mine și mă privi din cap până-n picioare, fără răutate, dar cu o precizie maladivă. Cel mai ciudat este că acea privire nu m-a făcut să mă simt prost, ci mi-a dat mai degrabă un sentiment de bucurie, calm și mângâietor, ca atunci când un doctor bătrân, pe care îl știi din copilărie, te examinează pentru a afla ce te doare. — Nu m-ați întrebat niciodată dacă... Și lăsă și această frază neterminată. Buzele i se mișcară puțin, iar pleoapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
reproșat că am fost atât de neatent încât să nu mă uit înainte de a traversa, și că, din cauza mea, ea își va face griji. După aceea am leșinat. Aproape fericit, ca și cum aș fi fost atras într-un ținut blând și calm. Când m-am trezit la clinică, mi s-a spus că mă cufundasem în acel somn straniu timp de șapte zile. Șapte zile în afara vieții mele, din care nu am nici o amintire, poate doar acea impresie de obscuritate, de întunecime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
timid ca un adolescent, iar uneori, când îl priveam ceva mai mult, roșea. Când l-am întrebat dacă singurătatea lui nu era o povară prea grea, a părut că se gândește îndelung, apoi a spus pe un ton grav și calm: „A fi singur e un lucru de ține de însăși condiția umană, orice s-ar întâmpla“. Am găsit frumoasă fraza asta, și foarte neadevărată, în același timp: nu ești lângă mine, dar e ca și cum te-aș simți tot timpul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
el, o să te vând pe un pumn de cuvinte, îi spunea Tina, odată, uite că am ajuns în halul ăla, să îl vând eu pe ceva, nu știu acuma pe ce îl vând, toți vindem, ne vindem unul pe altul, calmi și senini. O să vă povestesc, de fapt, despre actori, despre noi doi, mai știți dumneavoastră, mai știu eu, să vă zic o poveste care sper să vă farmece, în ciuda păcatelor ei, căci păcatul e dulce, cum tot cita Maestrul dintr-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
funda albastră.) Mă îmbăiam în cel mai fin gel de duș, și ceaiuri, și flori puneam în apa din cadă, îl așteptam îmbrăcată ca Marilyn Monroe pe Kennedy și-i vorbeam seara, când ajungea acasă, tot cu vocea blondei, eram calmă, dulce și copilă, i-am și cântat de ziua lui: „Happy...” (melodia de la aniversarea președintelui Kennedy, Emma va imita vocea, tonul, ritmul actriței americane, filmul e făcut de fiica lor)... Și striptease, la bara aia, că e ușor (pe ecran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
specialist în femei, cum merge fata asta, încet, printre ierburi, parcă doarme în ea, cât e de tânără și de frumoasă, daaa, dacă am problema cu sexul rezolvată, sunt liniștit, dacă oamenii ar ști ce important e sexul, cât de calmi ar fi, am văzut pe nu știu ce canal TV niște reguli de longevitate, după somn și optimism, erau sexul, mișcarea... Asta cu sexul o știam, pe toate le știam, doar că n-am copii, să las în urma mea ceva, pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
rog să repetați, domnule Rooney! Majoritatea celor prezenți erau fie proști, fie prea dezinteresați ca să recunoască dacă nu Înțelegeau, iar Amory se număra printre cei din urmă. El considera că este imposibil să studiezi secțiunile conice: ceva din respectabilitatea lor calmă și provocatoare, respirând sfidător În sălile cu miros stătut În care muncea domnul Rooney, le deforma ecuațiile, transformându-le În anagrame fără cap și coadă. În noaptea de dinaintea examenului a făcut un ultim efort, cu proverbialul prosop Înmuiat În apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
oglindă și schițează pași de dans În fața ei, pe covorul moale. Nu-și privește picioarele, ci ochii din oglindă, și nu nepăsătoare, ci mereu concentrată, chiar și când surâde. Ușa se deschide brusc și apoi se trântește În spatele lui AMORY, calm și chipeș ca de obicei. Văzând-o, el se zăpăcește instantaneu.) EL: O, scuze, credeam... EA (zâmbind radios): Ești Amory Blaine, nu-i așa? EL (privind-o atent): Iar tu ești cumva Rosalind? EA: Am să-ți spun Amory... Hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
nu termini cu plimbarea asta Încolo și-ncoace, am să țip! (Amory se lasă să cadă disperat pe sofa.) AMORY: Vino și sărută-mă. ROSALIND: Nu. AMORY: Nu vrei să mă săruți? ROSALIND: În seara asta vreau să mă iubești calm și detașat. AMORY: Începutul sfârșitului. ROSALIND (are o revelație bruscă): Amory, tu ești tânăr, eu sunt tânără. Lumea ne iartă Încă pozele și vanitățile; Îi tratăm pe oameni ca pe Sancho Panza și nu pățim nimic. Acum ni se iartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pentru Rosalind. Dar spre sfârșit existase atât de multă tragedie dramatică, culminând cu arabescul coșmar al celor trei săptămâni de beție, Încât se simțea secătuit din punct de vedere afectiv. Oamenii și Împrejurările pe care și le amintea ca fiind calme sau delicat de artificiale păreau să-i promită un refugiu. A scris o povestire cinică, În care descria Înmormântarea tatălui său, și a expediat-o unei reviste, primind În schimb un cec de șaizeci de dolari și o invitație să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
socotit el, ageră și visătoare și cu linia albă, grăitoare, de deasupra buzei superioare, care era o slăbiciune și o Încântare. S-a lăsat cu un geamăt pe spate, pe peretele de fân. - Acum m-ai văzut, a zis ea calmă, și presupun că vei spune că ochii mei verzi ți-au ars sufletul. - Ce culoare are părul tău? a Întrebat el concentrat. E tuns băiețește, nu? - Da, e tuns. Nu știu ce culoare are, a răspuns ea gânditoare. Atât de mulți bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
o zi, a zis ea. O iubire de vară este imposibilă În ceea ce ne privește. Așa de mulți au Încercat, Încât expresia a devenit proverbială. Vara nu-i decât promisiunea neîmplinită a primăverii, un șarlatan ce Înlocuiește nopțile calde și calme la care visez În aprilie. E un anotimp trist, de viață fără creștere... Vara nu are o zi. - Patru iulie, a propus În glumă Amory. - Nu face pe istețul! a protestat ea, șfichiuindu-l cu privirea. - Păi, ce anume ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pentru octombrie. - Așa e. - Bine că nu mai plouă. - Așa e. - Să nu mai fie nici inundații. - Așa e. Mai doriți o înghețată? Nu mai dorea, trebuia să plece. Domnul Popa tocmai pornise alene, ținând osul în sus, sfidător și calm, în ciuda canonului de lătrături care-l urma ca pe un Sfânt Francisc al zilelor noastre. Tînărul încă mai avea dureri de cap după leșinul de la Palat. E drept că se cam înfometase în ultima vreme, exagerase cu postul, simțise nevoia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
și probabil că oricum nu și-ar fi amintit. Această remarcă provocă un hohot de râs general. — Bețivul naibii, pufni Hans Lobbes. Aceasta este una dintre cele două fete care au fost îngropate de atunci, zise Illmann pe un ton calm. Nu cred că aș mai putea adăuga ceva la rezultatele acestei autopsii. Puteți continua, Herr Korsch. — Christiane Schulz. 16 ani, părinți germani. A dispărut pe 8 iunie 1938. Corpul ei a fost găsit pe 2 iulie într-un tunel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ceva de genul ăsta. Mă rog, te obișnuiești ca bărbații să devină nesimțiți cu tine după ce au terminat, ca și cum le-ar fi rușine de ei înșiși, dar mi-am dat seama că ăsta era altfel, așa că am încercat să rămân calmă. Apoi și-a scos cuțitul și i-a pus lama pe gâtul meu, ca și cum voia să-mi fie frică. Și mi-era. Eram pregătită să țip din toți rărunchii, doar că nu voiam să-l sperii, să-l fac să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
două fotografii care-l înfățișau pe Gollner în timpul decorării. Îmi făcu semn cu mâna spre singurul fotoliu din cameră, iar el se așeză pe marginea patului strâns cu grijă. — Am auzit că v-ați întors, zise el pe un ton calm. Aplecându-se, scoase de sub pat o ladă. — Bere? — Mersi. Am dat din cap adâncit în gânduri, iar el împinse capacele de pe sticle doar cu degetul mare. — Și aud că acum sunteți Kommissar. Își dă demisia ca Inspektor și se reîncarnează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
și... ăăă... a importanței sale magice în orice... ăăă... în orice conflict viitor dintre... ăăă... est și vest... ăăă... Heydrich interveni și a fost imediat clar că nu pentru a-l ajuta pe Brigadeführer: — Reichsführer, zise el pe un ton calm, de vreme ce aceasta este o curte și de vreme ce cu toții îl ascultăm pe Brigadeführer cu imensă fascinație, cred că ar fi incorect față de dumneavoastră toți să i se permită să continue fără a vi se aduce la cunoștință învinuirile foarte grave care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
-s personajele, actorii care intră în scenă. Rolurile, acum: Fericirea și Virtutea dau cu ochii de Heracle în același timp, dar prima grăbește pasul ca să ajungă prima lângă prada ei. Cea de-a doua păstrează aceeași cadență a pașilor, este calmă, sigură de ea, decisă, ajungând la momentul potrivit. Fericirea îi ține tânărului discursul obișnuit al hedonismului cel mai simplist: existența trebuie să tindă numai și numai către plăceri; fericirea ți-o afli lesne, cu mijloace foarte la îndemână; problemele nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
în sân la moșul Iene Din poiene; Cornul drept, Cornul stâng... Iarna coarnele se frâng Melc nătâng, Melc nătîng!" JOC SECUND (1930) ... ne fût-ce que pour vous en donner l'idée.1 Stéphane Mallarmé (Villiers) * * * Din ceas, dedus adâncul acestei calme creste, Intrată prin oglindă în mântuit azur, Tăind pe înecarea cirezilor agreste, În grupurile apei, un joc secund, mai pur. Nadir latent! Poetul ridică însumarea De harfe resfirate ce-n zbor invers le pierzi Și cântec istovește: ascuns, cum numai
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Răsărit al crestelor de păsări, Steme nicăiri în fâlfâit, Bântuie, când soarelui voit Arcuite pajurile cățări. Seceri dintre secete-au sclipit! Chemi zidul ars, cu ierburile cimbruri, Anulare unor albe timpuri, Sub arginții muntelui orbit. MARGINI DE SEARĂ Pendulul apei calme, generale, Sub sticlă sta, în Țările-de-Jos. Luceferii marini, amari în vale; Sălciu muia și racul fosforos. Un gând adus, de raze și curbură (Fii aurul irecuzabil greu!) Extremele cămărilor de bură Mirat le începea, în Dumnezeu. STEAUA IMNULUI " Asemenea seri
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
să te strâmbi atunci? Știu versuri nemuritoare întemeiate pe adâncirea dialectului apei sau vântului. Întreg Eminescu e aici. Sau, dacă vrei - ni se pare că bătrânul antart e în cinste în cenaclul tău - stanța nemuritoare a lui Jean Papadiamandopulos: " Le calme ruisselet traverse de lumière Reflète les oiseaux et les ciels du printemps O, Lyre! mais de l'eau qui va creusant la pierre Au fond d'une autre noir plus forte est la beauté!"1 Nu crezi, iubite poete, că
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
în sensul imperial al catolicismului, ci intemporal și ceresc, ca Ierusalimul ortodoxiei, care - în nici un caz - nu s-a refugiat în fundațiile Gândirii. Dar ce ne pasă! D-l Blaga ne-a dăruit o poezie mândră și rară. Salutăm această calmă, binefăcătoare stea. Peste orgiile materialității ortodoxe, peste casapii Apocalipsului de la a căror poezie, "Où pourrit dans les joncs tout un Leviathan"1, ne întoarcem cu un dezgust ilimitat: peste papagaliceasca înșirare de mici și obraznice trucuri a tinerilor poeți raționaliști
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
inferioarelor iaduri, Sufletul Cercetat se menținea neajuns. Și "psalmii deșertatului de soare stăpîn" al acelei întristate geografii, inflexionau ușor către imn - către un mare accent poesc - până când degetele instruite suiră pe firele maturei harfe, tonul nunților rasei. " O neistovit spectacol, calmă participare! Ești majorarea până la gând, a dulcilor esențe familiare? Vale irizată, hore fericite ale ecourilor, arce protectoare cerești: străvăzuta frigiditate a acelor cămări e blând împletită de o alternată mărturisire... Ascultă, șoaptele defunctei Surori explică eteratele goluri! Căi ale științei
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]