2,850 matches
-
că am țipat și am folosit cuvinte dure la adresa cadrelor medicale. Sawaguchi a rămas la recepție. Eu și șoferul ne-am întors la stația de metrou, la aceeași ieșire A11. Mă mai liniștisem sau, cel puțin, îmi impusesem să mă calmez. I-am cerut scuze șoferului pentru că Ohori vomitase pe scaunul din spate și îl murdărise. El mi-a răspuns cu o voce blândă să stau liniștit, că nu era nici o problemă. Chiar am reușit să leg o conversație simplă. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
contractă, nu? Intră în atribuțiile muncii mele să citesc zilnic ziarul și să nu pierd nici o știre. Știam și de incidentul Matsumoto, atunci auzisem prima oară de „contractarea pupilelor“. Cum am coborât, ideea asta mi-a venit în minte. — Erați calmă, degajată. Da, pare destul de ciudat, dar eram calmă. «ăsta e gaz sarin.» Având de înfruntat o situație de criză, a cărei cauză îmi era necunoscută, mi-am mobilizat toate cunoștințele. În stație eram doar trei persoane: o fată tânără, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
Am început să-mi strâng lucrurile. S-au pornit discuțiile. Se pare că a fost o ceartă aprinsă. Nu-mi aduc aminte nimic. Am puține amintiri. Când s-a luminat de ziuă, am reușit să urinez. Atunci m-am mai calmat. A doua zi m-au mutat într-un salon normal. Dar cei de acolo m-au gonit. «Tipul ăsta e un scandalagiu.» Îmi făcusem bagajele în toiul nopții. Bolboroseam ceva de genul: «Trebuie să iau astea și să mă întorc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
nenorocită, că n-am mai putut continua discuția gravă, în care nu voiam atât s-o conving pe dânsa, cât să mă clarific pe mine. Am utilizat consolări facile, jurăminte copilărești, glume și am izbutit, ca de obicei, să o calmez puțin, căci este în natura omenească instinctul de a te reface în orice chip, de a te consola de un motiv serios printr-un mijloc facil, de pildă, de a fi încîntat că de mortul tău scump lumea vorbește de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ore din zi eram ocupată. Mâncam la prânz la ora două, trei, patru, în fiecare zi, altfel, și puteam susține toata această oboseală! Trebuie să presupun că în mine sunt focuri excepționale. Când am văzut că el nu mă poate calma, ca să-mi ocup timpul în mod obligatoriu - căci literatura îți permite toate libertățile - am intrat la bancă. Se poate spune că am fost o funcționară exemplară. Păstrez de acolo, până la mormânt, imaginea șefului meu, un bătrân cretin și murdar, care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
noi după moarte,a spus de tine: "Sandu va deveni strigoi!" Cu toate că până în clipa aceea fusesem liniștită, am început să țip! Așa lovise de exact - din greșeală sau înadins - în imaginea ta din subconștientul meu. Au venit cu toții, m-au calmat, m-au întrebat ce am și le-am dat o explicație oarecare. Apoi s-au dus, mai înainte de a avea curiozitatea să priceapă ceva. Iubitul meu era un strigoi! - Să-l fi văzut cum mînca! Se obișnuise să rămână totdeauna
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de distanță. Am un dor de ducă, o frenezie după orizontul îndepărtat, care îmi îmbolnăvește toate fibrele și mă face să mă simt nenorocit, orice s-ar întîmpla cu mine. Dar ajuns departe, de unde pot să știu întrucît m-aș calma? Orgoliul meu e mai presus de dragoste, căci observam odinioară perfect îndepărtarea Ioanei, importanța ce o căpăta celălalt în ochii ei și nu făcusem nici un gest de apărare. Reîmpăcați, constat același lucru: că dacă continui să nu am mai multă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ne sugereze noi scuze sau învinovățiri), tot felul de afirmații dubioase. Pornită astfel, trebuia să întregească, printre o mulțime de detalii, calitățile lui și calitățile mele, și teoriile ei deveneau și mai complicate și mai fantastice. Încercare de a se calma, am zis. Un instinct de conservare, dar la un rezultat binecuvântat nu ajungea niciodată, astfel că situația ei îmi mărea încă mila. Semăna cu un animal sălbatic, închis într-o cușcă și căutând fără obosire, zadarnic - și va căuta așa
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
spuneam nimic și chiar dacă aș fi spus, celălalt n-ar fi înțeles prea clar.) I-a spus Ioanei: - Închipuiește-ți, l-am găsit pe Sandu foarte nenorocit.- Știe tot, sunt sigură! - Nici gând, așa e firea lui chinuită, dar l-am calmat eu! l-am explicat ce ridicole sunt gesturile acestea! Vasăzică, a crezut cu tot dinadinsul că m-a putut liniști astfel! Ioana a observat, pretinde, toată naivitatea lui. Dar ce a făcut? Ce măsuri a luat? L-a îndepărtat măcar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și să mă fac mai bună ca să nu-l mai irit! " N-are nici o bănuială de ce unelteam. Crede, dimpotrivă, că făceam și eu combinații de împăcare. Ce groaznice combinații! Dar nu mă mai gândesc, căci căldura corpului ei m-a calmat deodată. Iar gândurile rele au devenit ceva neverosimil, un vis rău fără nici o legătură cu realitatea. Credeam că logica mea precisă nu avansase nimic nesusținut și acum mi se pare că am fost în voia fantomelor, aduse o dată cu noaptea, care
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
e greșeala. Cu toate că orice sentință ar da ei, nu m-ar mulțumi. Aș găsi-o prea simplă, pentru crisparea din mine. Poate însă că nu-mai ceva simplu, spus cu toată tăria și convingerea, semănând cu o poruncă, m-ar putea calma. Aud interpretarea: doi îndrăgostiți nenorociți din cauză că femeia a avut un păcat. Aceasta e tot? Și neînțelegerile noastre de mai înainte, pe alte motive? Sau și acum, atâtea alte motive care ne cauzează neînțelegerile... Sau atâtea sentimente contrarii, imposibil să le
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Viky la braț, pe Calea Victoriei, pe la ora șase seara, când e lume multă pe stradă. Niciodată nu-i plăcea să treacă pe Calea Victoriei. O fi venit cu dorința ascunsă să mă întîlnească? imaginea celor două fete la braț m-a calmat pentru ziua aceea, ca și cum mi-aș fi închipuit că totuși nu s-a întîmplat nimic. Dar, desigur, fiind întîlniri scurte și în aceste două dăți nefiind nici măcar văzut de Ioana, n-au schimbat nimic între noi. (Și Ioana mi-a
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Cum servitoarea pleacă de dimineață la Cavarna, suntem în cea mai strictă intimitate. Nici o frică de a fi surprinși de cineva. Madame Pitpalac, care ne făcea vizite odinioară, acum nu mai vine, căci simte că ar deranja. Curiozitatea și-o calmează de departe, sau acum a trecut la alte întrebări, deoarece despre noi știe tot. Ioana aranjează în cameră, prepară ceva de mâncare, și o face fără stângăcie, poate pentru că, având alte gânduri, nu se mai sinchisește de ceea ce face. Sau
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
dar să continuăm cu gheața și cearșafurile ude și, pentru reconfortarea bolnavei, injecții cu ulei camforat. A făcut chiar el prima injecție, fără ca Viky să fi încercat cea mai mică împotrivire. Acum, când căpătam siguranța celor ce se întîmplă, ne calmăm puțin. Mi se pare insuportabil de petrecut atâta vreme la casa menajului Axente. Povestirile doamnei Axente au devenit de-a dreptul plictisitoare, iar tonul dezmierdat al domnului mă torturează. Am plecat cu Ioana și cu Roza în orășel și, ca să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
părinților că nu se va preoți, pleacă în octombrie, la Coimbra, să studieze Dreptul și Teologia. IX. SALAZAR: STUDENT ȘI PROFESOR LA COIMBRA. Oliveira Salazar ajunge la Coimbra în octombrie 1910 - odată cu Republica. Studenții trăiau în acele zile de toamnă calmă cele dintâi extaze revoluționare. Curtea bătrânei Universități clocotește de glasuri tinere; entuziasmul tribunilor improvizați nu mai cunoaște margini. Victoria de la Rotondă, beția libertății, magia exercitată de numele eroilor revoluționari - toate acestea înfierbîntă până la delir mințile crude. "Academia" - cum e numit
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
da! recunoscu cu gravitate. Ceva asemănător mi s-a întâmplat și mie. Din spatele primelor șerpuiri ale cărării se ridicară din nou proteste și vociferări. într-o izbucnire de mânie, Balamber îi vorbi lui Khaba, poruncindu-i să se ducă să calmeze centuriile. Se întoarse apoi din nou spre călugăr: — Tu n-ai fost din totdeauna călugăr, așa e? — Nu. Am fost... multe. O vreme am fost și soldat de cavalerie. Am luptat împotriva vizigoților, cu mulți ani înainte; am luat parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
fiindcă nu i se făcuse ei mai întâi curte? în orice caz, un lucru era sigur: tentativa sa precipitată de seducție fusese un pas greșit. Confuz, alese să se retragă imediat. Cum vrei! îi spuse, ridicând mâna ca s-o calmeze. Nu intenționam deloc să te jignesc... Noapte bună! Se răsuci să plece spre cortul său, iar ea nu-i răspunse, nu-l reținu. Dar, după câțiva pași, ceva în el se răzvrăti: nu-i plăcea să se despartă astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
poporul. Vitalius, alarmat și el, se ridicase în picioare și privea speriat la comandantul său, nesigur de ce ar fi trebuit să facă. Metronius, oricum, nu era omul care să cedeze ușor. Se ridică la rândul său, și replică dur: — Ei, calmează-te, ai înțeles? Și adu-ți aminte că... Cu privirea fixată asupra lui Maliban, Sebastianus întinse mâna, întrerupându-și prietenul. — Termină, Metronius! îi porunci. Cunoștea suficient de bine cât erau de orgolioși și de impulsivi alanii, încât să fie serios
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
mai inimoși își regăsiseră curajul și se arătau disponibili pentru apărare. Cei mai puțin viteji se căiau deja de hotărârea ce îi adusese în redută și se întrebau cu neliniște dacă nu existau și alte ieșiri. Libertul căuta să-i calmeze și, ca să fie auzit mai bine, se urcă pe două trepte ale unei scări strâmte din piatră, ce ducea la etajul superior și de acolo la o terasă ce ținea loc de acoperiș. Hippolita urcă, la rândul ei, și îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
-o! Sebastianus dădu să-i răspundă, însă Iustinus Datianus veni către el și arătă cu degetul către unitățile hune care se regrupau în la poalele colinei. — Se pregătesc pentru un alt atac, Prefectule! Sebastianus aprobă, apoi îi spuse lui Vitalius: — Calmează-te și ascultă-mă: trebuie să alergi la magister. Spune-i că am luat colina, dar avem nevoie urgentă de întăriri, în special arcași și infanterie care să-i protejeze, fiindcă dușmanul pregătește un atac în forță. Du-te! Aleargă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
se ridicaseră și se apropiau, având - chiar și femeile - o atitudine în mod clar agresivă. Milone, pe care el nu-l cunoștea, se apropie și, cu mâinile în șolduri, îi vorbi pe un ton dur: — Ei, romanule, vezi de te calmează, ai priceput? Dacă nu vrei să sărbătorești cu noi, ia-ți tălpășița și du-te înapoi la generalul tău. — Generalul meu? replică Sebastianus, susținându-i privirea. Flavius Etius e și generalul tău, al vostru. V-ați luat un angajament și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
prea nerăbdători. Am sunat-o pe Muriel ca s-o anunț. S-a petrecut un lucru ciudat. Mi-a răspuns la telefon și repeta întruna «alo!». Vocea nu-mi funcționa. Aproape că a închis aparatul. Dacă aș putea să mă calmez puțin! Oppenheim are de gând să tragă un pui de somn până când ne sună de la baza aeriană. Ar trebui să fac și eu la fel, dar sunt prea încordat. Am sunat-o pe Muriel ca să-i cer, s-o implor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
melancolic; avea frisoane și-l durea Îngrozitor de rău capul. Făcea eforturi considerabile să țină ochii deschiși, iar la șantier nici vorbă, nu se putea prezenta și nici n’ avea chef. I se adresă pe un ton Împăciuitor, sperând s’o calmeze. „Încă odată, draga mea, Îți cer scuze... Îți promit, altădată... Tu poți pleca,eu doresc să mai rămân puțin, poate o oră, maximum două...”. Carla vru să mai spună ceva dar renunță. Fiind gata deja de plecare se Îndreptă spre
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
să-i facă observație. „Dumneata ai impresie greșită. Aici nu ne aflăm la „iarmaroc”...? „Am zis, zece zile! Bună ziua...”mai făcu ea dispărând În interiorul laboratorului, Închizând ușa zgomotos...! Nervos Nando Îi adresă câteva Înjurături În timp ce bolnavul resemnat, Încercă sa-și calmeze prietenul. „S’o lăsăm baltă, dragul meu...! Am alergat o Întreagă zi, timp În care puteam muri de câteva ori!! Dacă totuși, nu am reușit să mor ei bine - mă voi strădui să trăiesc! Moartea...? - o sfidez. În acest caz
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Acesta se fâstâci retrăgându-se spre ușa care o deschise În așteptare. „E destul de târziu...” Auzind schimbul de cuvinte, Carla se Întristă. Îi ieși În Întâmpinare privindu-l rugător. „Ai Înebunit, vrei să pleci...!?” „Nu te necăji, dragă fată - o calmă el. Nando poate confirma...!” „Unde vă duceți...?” „La muncă, unde să ne ducem...?” „Cui spui tu povești - Îl cercetă ea căutându-i privirea. La ora asta te duci la birou?? Ei bine, am să te sun...!” „Ce să căutăm la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]