1,530 matches
-
prin oreion diminuează Spațiul din C/Încrederea în economia românească/Sistemul pilos/Simptomele se diminuează Demolările/Creșterile la Bursă/Revoluția continuă Drumul se continuă până la malul apei NASA/Știința/Succesul/UE/Cursa/Mașina pornește (de aici/cu dreptul) Valul scumpirilor/Calvarul/Vânzoleala se pornește; Adevărul/Minciuna/Omul sfârșește (aici/prin a-l găsi pe Dumnezeu) Viața/Noaptea/Lumea/O căsnicie/ O relație se sfârșește acum. Două dintre verbele care aparțin acestei clase par să se fi specializat deja semantic, impunând restricții
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
obliga scriitorul la concurs, iată o idee străină esenței artei scrisului, potrivnică oricărui spirit dezlegat de servituți mărunte. Nu vreau să spun că orice concurs alungă scriitorul bun, ci doar că îl constrânge atunci când acceptă, din imprudență, convenția, la un calvar mai mare chiar decât al propriilor îndoieli. Mai înainte să vorbim despre cei încununați cu laurii fragili ai efemerului triumf ar trebui să păstrăm un moment de reculegere în memoria celor fără de memorie literară, a celor care-și simt mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ca de obicei, cu toată verticalitatea sa morală, dejucând interese și incomodându-și, în continuare, contemporanii de toate culorile politice. Decizia se perfectase în culisele etanșeizate: moartea civilă și fizică a lui Eminescu este pecetluită ireversibil. Urmează șase ani de calvar, prin hărțuirea dintr-un loc în altul, cu efecte coșmariante. Tragic și odios. Cauzele capitale, pe care Theodor Codreanu le descoperă în atitudinea celor mai mulți dintre contemporanii scriitorului, ca și a urmașilor lui, s-ar rezuma în capacitatea cu care acesta
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
fictive", pe numele unor muncitori sezonieri care nici nu pășiseră pe tarlale. La anchetă însă toți interogații recunosc că semnaseră și că primiseră banii, inclusiv semnatarul reclamației pe care îl îndemnase Rebega să o scrie. În finalul cărții, după ce supraviețuiește calvarul "varvarian" și dispare, pornind în căutarea "formulei corecte", personificată prin chipul iubitei sale Cora Solomon, "formulă" necesară pentru contracararea sindromului de "varvarianită", Dimitrie Cristea îl avertizează pe narator și de alte "ciudățenii": că este o adevărată tragedie faptul că "nimeni
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
izbândă românească în lume. Trebuie redescoperit patriotismul după ravagiile internaționalismului proletar." Din motive de europenizare / mondializare, ideea rămâne foarte actuală. Un spațiu generos, nu mai puțin dramatic, se acordă devenirii / maturizării sale sentimentale. Convins că "viața fără iubire e un calvar", ajunge să vadă în iubire "un lung și frământat proces de cunoaștere a lumii", "cel mai bun mijloc de autoeducație" și sfârșește, în urma unei căsătorii nepotrivite, să vadă în aceasta o formă de revoltă împotriva lumii urâțite de meschinăria semenilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în rezervă Cireș Stelian. Acesta a rugat pe comandantul regimentului să-i încredințeze drapelul. Imediat desprinde pânza de pe catarg, se încinge cu ea pe sub cămașă, ajungând cu bine la Huși, salvând astfel onoarea regimentului, onoarea noastră ca ostași. Era începutul calvarului României Mari, în fatidica vară a anului 1940. De nedescris, necuprinsa disperare a dezastrului nostru național!” Dar ce vină avea comandantul părăsit de oșteni, se întreba acum Alexandru Mânăstireanu. 8 februarie 1941, Focșani Scump și neprețuit odor, Întorcându-mă de la
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
spusesem categoric să te aștept duminică seara în gară. Scrisoarea nu mai cerea alte lămuriri. Ți-am scris să nu-mi mai scrii deoarece, spuneam eu, scrisoarea ta nu mă va găsi. Știam că acest lucru pentru tine era un calvar... Primind astăzi rândurile tale, sosite cu poșta de ieri, m-am gândit să-ți dau o telegramă, dar în ea nu aș fi putut spune prea mult. Să ți fi scris la Ploești, știam că s-ar putea să nu
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
București și Botoșani și acum am reușit să o transfer definitiv. De la fată am un nepot în clasa V-a și învață bine. Fata dă gradul I în februarie, este profesoară de chimie. Te-aș sfătui să duci mai departe calvarul vieții între pereții tăi. La fel și noi, stăm la țară, la casă noastră, și ne simțim bine. Dragă Alecule, ne-am despărțit nu de mult de anul 1983 pe care l-am dorit bun. Avem încredere că am pășit
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
scandaluri monstruase. Nu uita, dacă te afli într-o asemenea relație, tu și numai tu ești în măsură să spui nu! Dacă i-ai dat niște șanse în câteva luni este bine, însă dacă durează de ani de zile același calvar, este foarte grav. Problema ești chiar tu, pentru că nu ai zis până acum nu. Ori ești prea slabă, ori te afli într-o situație în care chiar nu-ți permiți să spui pas.... Indiferent care îți este motivul, o debarasare
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
culce la pămînt. Cînd tăcea cîrîitoarea, trebuia să te ridici și să fugi din nou spre inamic. Ne chinuia sergentul, sub un soare care ne cocea cu 37șC, că ne blestemam zilele. Lui Floricel îi revenea cinstea de a inaugura calvarul, adică să suporte un sergent odihnit și încă neostoit în sadismul său. În ce mă privește, îmi venea rîndul mai la urmă, cînd sergentul era aproape sătul de distracție. Mai trișam făcîndu-mă că nu aud cîrîitoarea. Floricel, cu toate curgînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
la fîntînă. Aud: "la loc comanda!" și mă întorc. Apoi din nou "la fîntînă...." și iar "la loc comanda!" Uită de pauză și se ține de capul meu. Deodată îmi comandă să-mi pun masca pe figură. O pun și calvarul devine și mai urît. Colegii mei rîd la început. Apoi sînt revoltați și nu mai gustă gluma. Simt că pe nas îmi curge ceva vîscos, sărat. Deodată aud ceva ce n-am crezut că pot auzi: Lasă-l în pace
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
Nord sau mai mult spre Est? O dau la pace și merg pe bisectoarea unghiului drept. Contez pe informația că Poiana Mare este mare și deci o mică eroare de unghi nu-i întotdeauna o catastrofă. De aici începe adevăratul calvar. Boscheți, cacadîri, tufișuri cu mure, gropi, albii abrupte create de torente ocazionale. Luna este plină, dar luminează bine doar căile de mers ale oamenilor cuminți. Dacă umblai prin pădure nici nu se uita la tine. Poienițele erau luminate dumnezeiește, erau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
fără ajutorul fosforului sau lanternei și porneam mereu cu speranța că Poiana Mare era destul de mare încît o eroare mică de unghi să n-o lase într-o parte. Cu părere de rău părăseam poienițele luminate de candelabrul nopții și calvarul reîncepea aproape imediat. După 8 ore de mers între agonie și extaz ajung în Poiana Mare. Merg spre centrul ei și atunci, Luna supărată se ascunde. Acesta era momentul pe care îl doream. Întunericul era perfect. Orașele și satele s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
folosință, iar noi căutăm umbra. Doar noi, pentru că pe cîmp văd că unii lucrează intens și par a nu avea probleme cu Zeul Ra. Un telefon mă aduce acasă. ...sînt probleme la Prefectură... s-au spart geamuri... Oamenii noștri trăiesc calvarul pierderii locului de muncă. Spectrul mizeriei îi sperie și disperarea îi cuprinde. Și pe aici este multă preocupare pentru pîinea cea de toate zilele, dar parcă oamenii sînt mai relaxați. Vreau acasă și nu pot să plec. ...poate doriți o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
a cerut sticla cu "l'eau de vie". Trăgea din ea cu sete, deși era doar zece dimineața... Seara se lasă pe terasă și pînă tîrziu în noapte poveștile continuau să ne fascineze. A fost atît de frumos! Iberian Airline Calvarul Barcelona strict autentic Barcelona. Aerul curat de dimineață creează un confort neașteptat și drumul spre aeroport este presărat cu micile regrete ale plecării. Nu există încă probleme de circulație și cele două ore pînă la îmbarcarea în avion sînt asigurătorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu detalii, cu o Evă care, "ieșind pe poarta raiului", sfida cu sînii săi opulenți și provocatori. Un Adam cu toate cele blegite rău de tot, necăjit și departe de a fi dornic de sex. Scena șoca, fascina și înfricoșa. Calvarul omului pe pămînt începuse! Șarpele încolăcit pe măr, grădina de vis care trebuia părăsită... dar opera era gata și nu prea, încă se mai lucra la ea, încă se mai cizela, se mai șlefuia. Dumneavoastră poate o admirați, pentru că nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de neuitat 353 Printre străini 356 Gînduri deconspirate 359 Încălcarea principiilor 363 Eroare și la Zemun 365 Cine mai vedea ce scria pe hîrtie? 369 Cea mai măreață operă 371 La Meyries (I) 374 La Meyries (II) 377 Iberian Airline Calvarul Barcelona 381 Gorée insula rușinii 384 Capitolul V Prin luneta unui ambasador 389 Mîndrie de român nemotivată 391 Un prieten latino-american 394 Europeni și africani în Noaptea Învierii 397 Bucuria Învierii 400 Cu femeile... este o chestie 403 Mi-au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
atinge. Judecata lui de mâine va fi dreaptă și ne va înălța. Sunt pregătit să mor, după cum am fost pregătit să sufăr. După cum și viața mea, toată viața mea, mai ales în cei patru ani de guvernare, a fost un calvar; a ta, de asemenea, a fost înălțătoare ! Împrejurările și oamenii nu ne-au îngăduit să facem binele pe care împreună am dorit cu atâta pasiune să-l facem țării noastre ! Suprema voință a decis altfel ! Am fost un învins, au
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
ei, pentru mărturisirea credinței, au fost chinuiți și chiar omorâți. Ei au fost, poate, cei care l-au făcut pe Steinhardt să spună că „cea mai sigură metodă pentru a evita surprizele în viață, cea mai temeinică pregătire este studiul calvarului și al Golgotei”. De altfel, Steinhardt e cel care descrie foarte succint transformarea pe care închisoarea i-a adus-o: „Am intrat în închisoare orb și ies cu ochii deschiși, am intrat răsfățat, răzgâiat, ies vindecat de fasoane, nazuri, ifose
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
au făcut din viața sa una demnă de un roman, dar, mult mai important, îl plasează în larga galerie a celor dăruiți și iubiți de Dumnezeu și prin care Dumnezeu a lucrat în mod minunat asupra năpăstuiților din temnițe. Așadar, calvarul lui Radu Gyr începe în timpul domniei regelui Carol II, în 1937, fiind condamnat la 12 ani de închisoare corecțională pentru delictul de incitare la rebeliune. Este eliberat în august 1941, dar trimis pe frontul din Rusia cu regimentul 2 Dorobanți
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
ofițerilor au fost lăsate pradă celor mai groaznice urgii. Materiale imense și depozite militare, acumulate acolo și menținute până în ultimul moment din ordin, au rămas în mâna inamicului. Iată, Maiestate, schițat în fugă, numai un capitol al tragediei și al calvarului unui neam, care este numai la început. Poporul și armata au fost dezarmate fără luptă. Demoralizarea lor este fără limită. Lipsa de încredere în conducători este totală. Ura lor în contra vinovaților, a tuturor vinovaților de ieri și de azi, crește
Înstrăinata noastră Basarabie by Ion Lupu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/833_a_1563]
-
la Institutul Pedagogic din Suceava între anii 1965-1972. Cu o soartă similară, la fel de arbitrară și amară s-a confruntat și prof. univ. dr. docent Nicolae Popp de la Universitatea bucureșteană (1935-1952), colaborator al lui Simeon Mehedinți care a cunoscut și el calvarul sclaviei la Canal; el s-a impus, prin contribuții științifice fundamentale în stabilirea și lămurirea corelației între terasele fluviale din Subcarpați și suprafețele de eroziune, în interpretarea modului de formare a Câmpiei Române, în relevarea și explicarea consecințelor mișcărilor neotectonice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
calamităților naturale care-au fost, imperiile otoman, habsburgic și rus au încasat și de la români suma de peste 340 miliarde lei aur, în valoare actuală. Aceasta înseamnă 14.000 de tone aur sau 1.400 vagoane aur. Adăugați la aceasta și calvarul suferit de românii din Basarabia și nordul Bucovinei arestări, maltratări, întemnițări, expulzări, deportări în Siberia, exterminări fizice și toate acestea cu complicitatea sau pasivitatea lumii occidentale. Fiindcă teritoriile românești invadate și anexate de Stalin în iunie-iulie 1940, în înțelegere cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
mai are încă, în proiect, câteva volume bune, precum și o imensă corespondență. Pentru cine-l cunoaște oricât de sumar, prin câte-a trecut Omul acesta, modest, tăcut și solitar ce viață sinuoasă, vitregă și potrivnică a avut, câți ani de calvar a suferit, cum și cât a fost, uneori, de umilit și adus, câteodată, în situația disperată de a-și pune capăt zilelor rămâne pentru cei mai mulți o mare enigmă, o întrebare: prin ce modalitate miraculoasă, tainică, și-a păstrat un cuget
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Ungheni să-și facă loc pe acoperișul unui tren arhiticsit, care pufăia des și se târa spre interiorul țării. Când m-am văzut în mijlocul lor nota el părinții și-au făcut cruce! M-au îmbrățișat! Și-au răsuflat ușurați...!" Dar calvarul, pe care-l credea sfârșit deși atunci nu bănuia abia începea... După sfâșierea teritorială a țării dinspre răsărit și nord-est la 28 iunie 1940 s-a declarat doliu național în toată țara; tricolorul flutura în bernă, în toate așezările rurale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]