KorAP: Find »[drukola/base=canapea & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 ...192 >

4,790 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795

dintr-o privire că nu era într-o dispoziție prea grozavă. Te-am căutat și ieri și alaltăieri, îi spuse fixând-o. Te cam joci cu focul, Carmina. Abia își scosese pantofii din picioare. Veni în cameră, se așeză pe canapea, în fața lui, oftă. Închipuie-ți, ieri am stat la un banal rând de căpșune. Știi cât de mult îmi plac fructele. Era de ajuns să-mi fi spus o singură vorbă și-ți aduceam zece lădițe dacă voiai. Și cum

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
în urmă. Pentru o clipă a fulgerat-o gândul că e sterilă, a căutat să-l alunge, să-l amestece printre pulovere, pantaloni scurți, în cele din urmă gândul a răpus-o și a făcut-o să se așeze pe canapea. În timpul căsniciei, ea și Ovidiu respectaseră cu strictețe calendarul, aveau de studiat, gândeau că apariția unui copil le-ar fi îngreunat viața. Dar acum, când nu mai erau soți și se întâlneau la întâmplare, atunci când avea Ovidiu timp să vină

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313

ne uitam la oraș și făceam dragoste, el era așa frumos și tânăr... mă îmbolnăvesc... Bianca închide telefonul, nu mai vrea să răspundă, pe fix, pe mobil, nu răspunde la telefon, strângea lucrurile din casă și eu mă uitam de pe canapea, a strâns tot... Ce nasol e, zic, așa m-am simțit și eu atunci, venisem de la Brăila, am stat cu Cehov toată noaptea de vorbă, am răgușit de la tutun și semințe, am vorbit pe urmă și cu Tina, sora mea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243

rafturi era așezată și o combină hi-fi costisitoare, care la această oră nu funcționa, cum, de altfel, nu funcționa nici televizorul instalat într-un colț al livingului. Adrian ședea la masă. Eleanor își terminase micul dejun și se așezase pe canapea, ca să citească ziarele de duminică. Avea propria ei metodă de lucru. De o parte așeza un teanc frumos aranjat de ziare serioase, neatinse și împăturite, cu mai multe secțiuni, iar de partea cealaltă era un teanc mai puțin ordonat, cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
băgându-și-le în buzunarul halatului. Adrian o auzi cum descuie ușa de la intrare și apoi o deschide, simulând surprinderea totală: — Șam! Ce cauți aici la ora asta matinala? Poftește înăuntru. Adrian strecura suplimentul de la Sentinel sub o pernița de pe canapea. Pe urmă, după ce mai chibzui un pic, vari toate ziarele sub canapea, să nu fie nici unul la vedere, tocmai când Eleanor dădea să intre cu Șam. — Adrian, ghici cine-a venit, spuse ea. — Sal’tare, pretenare, făcu Șam. Cu cât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
de la intrare și apoi o deschide, simulând surprinderea totală: — Șam! Ce cauți aici la ora asta matinala? Poftește înăuntru. Adrian strecura suplimentul de la Sentinel sub o pernița de pe canapea. Pe urmă, după ce mai chibzui un pic, vari toate ziarele sub canapea, să nu fie nici unul la vedere, tocmai când Eleanor dădea să intre cu Șam. — Adrian, ghici cine-a venit, spuse ea. — Sal’tare, pretenare, făcu Șam. Cu cât se bucură de mai mult succes, cu-atât mai abitir imită accentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
cafeaua călâie, continuă el și flutură suplimentul de la Sentinel. Ați văzut chestia asta? — Ce-i aia? se minuna Eleanor. — Numărul de azi din Sentinel. Ați citit ce-a scris despre mine ticăloasa aia de Fanny Tarrant? Șam se așeza pe canapea, simți pe data că sub pernița e un ziar și îl scoase la vedere. — Văd că da, ofta el. — M-am uitat în fugă la el, bâigui Eleanor. — Dar tu? îl întreba Șam pe Adrian. Mi-a citit Ellie câteva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
antologiile lui. — Nu ieșiți niciodată nicăieri. — Ba ieșim. Ne plimbăm pe colinele din Downs. Sau ne ducem cu mașina la mare. — Nu mă refer la plimbări sau la ieșiri pe litoral, spuse Șam. Eleanor se apucă să scoată ziarele de sub canapea și să le așeze frumos, într-un teanc ordonat. Dacă te referi la premier, recepții de lansare, ieșiri la clubul Groucho’s, chestii din astea... zise ea. — Da, la chestii din astea mă refeream. — Nu ne mai interesează. — Nu l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
o să-mi vorbească din nou și o să facem ordine în viețile noastre. — Și dacă n-o să faceți? Atunci s-ar putea să-ți fiu recunoscătoare pentru camera ta de oaspeți, răspunse ea cu un zâmbet pierit. Șam se așeza pe canapea. — La ce oră sosesc de regulă ziarele? — Nu se știe niciodată. Depinde de domnul Barnes - dacă vine să ni le aducă cu dubita sau își trimite băiatul cu bicicleta. Cand te-am auzit sosind, am crezut că-i dubita lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907

odihnă și tratament, primește foarte mulți oameni. Mă plimbam cu bunicul; admiram poienile înverzite și pădurea cu frumusețile ei, dar cel mai mult îmi plăcea să mergem acolo unde mă-ntâlneam cu Riri. Sub un brad înalt, se afla o canapea. Ne așezam și loveam nucile, strigând-o. Ea apărea îndată. Era unică și cu blănița roșcată și moale, părând printre crengile copacilor un bulgăre de foc. Se apropia ușor de noi. Avea un cap mic, cu doi ochi ageri și

Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache (2012) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181

ca un ambasador gata să-și prezinte scrierile de acreditare În mijlocul salonului, cu o tavă mare de argint În mâini plină cu pahare de băuturi pe care le luau după plac invitații doamnei Koblicska. În picioare sau pe fotolii și canapele, musafirii puteau admira și costumul care Îmbrăca servitorul amfitrioanei. Comenzile curgeau chiar din seara petrecerii. Cum În atelierul doamnei Koblicska se cosea și lenjerie bărbătească, Coriolan putea fi admirat ținând cu aceeași siguranță tava cu șampanie și În ținută sumară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

unei nopți petrecute altundeva, oprindu-se în prag, uitându-se la mine și țipând. Numai că... era casa mea. Casa lui Eric. Că-mi aminteam sau nu, eram acasă și, chiar dacă-mi petreceam următorii o sută de ani întins pe canapea, așteptând încordat să aud sunetul unei chei răsucite în broască, nu avea să vină absolut nimeni. M-am convins că singurul mod de-a scăpa de senzația asta era să explorez casa, să mă familiarizez cu toate camerele, spațiile și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268

fi simțit în apartamentul dumneavoastră. Încercați să explicați asta la poliție. Presupunând că autoritățile vor sfârși prin a vă crede, în tot acest timp cadavrul se află la dumneavoastră acasă, nimeni nu se atinge de el. Dacă a murit pe canapeaua dumneavoastră, nu vă veți mai putea așeza pe ea. Dacă a răposat la masă, obișnuiți-vă să împărțiți prânzul cu el. Veți fi nevoit să coabitați cu un cadavru. Iată de ce, vă repet: chemați un taxi. Nu ați remarcat, în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
spaimei, mă gândeam că poate e persoana pe care o sunase Olaf, văzuse afișat numărul și voia să identifice apelantul. Motiv în plus ca să nu răspund. Mă felicitam că nu am robot. În sfârșit se opri. Tremurând, mă întinsei pe canapea. Soneria telefonului o luă de la capăt. Apucai aparatul și mi-l lipii de tâmplă ca pentru a mă sinucide. Cu un glas sugrumat, murmurai formula obișnuită. -Domnul Bordave? -Chiar el. -Domnul Brunèche la aparat, pivnicerul dumneavoastră. Ce tot spunea acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
corespundea genului de poncifuri de care mă temeam. Clanțele ușilor erau aurite. În salon, pardoseala și masa erau din marmură albă. Cu toate acestea, interiorul inspira o oarecare simpatie printr-un soi de simț al confortului decadent. Te scufundai în canapele și fotolii de nu-ți venea să te mai ridici. La etaj, mai multe camere mari. Descoperii fără întârziere urme feminine: o baie plină de cosmetice, cincisprezece feluri de șampoane. Rochii împrăștiate. Am lăsat baltă ipoteza cu Bjorn. Fuste strâmte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
Sigrid că șeful bandei va locui la ei pe o durată nedeterminată. În biblioteca din salon, găsii un roman tradus din suedeză, Miere de bondar de Torgny Lindgren. N-am auzit niciodată vorbindu-se despre el. M-am tolănit pe canapea și am început să citesc. Era povestea unei conferențiare care, urmare a unei misterioase neînțelegeri, devenea ostatica a doi frați nebuni, în Marele Nord. Era excelent și nu mă mai puteam opri. Sigrid traversa din când în când livingul cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
a doi frați nebuni, în Marele Nord. Era excelent și nu mă mai puteam opri. Sigrid traversa din când în când livingul cu pași vătuiți ca să nu mă deranjeze. După ce am terminat cartea, am adormit fără să-mi dau seama. Canapeaua era o capcană de confort și, cum eram îmbrăcat cu patul meu, totul mă îndemna la somn. Să dormi în orice moment e chiar mai bine decât să mănânci între mese. Mi-am ținut ochii închiși încă multă vreme după ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
meu. Primele note anunțară muzică clasică. Ușurare: scăpasem de suedisme stil Abba. Foarte repede, identificai Stabat Mater de Pergolese. Și pentru ca momentul să fie perfect, îmi adusei din bucătărie un pahar din acel clos-vougeot din ajun. M-am întins pe canapea și am savurat muzica grozavă și vinul de calitate. Era cel pe care îl beau convivii buimaci din Festinul Babettei 1: în mod hotărât, nordicii se pricepeau la vinul de Burgundia. Încruntai din sprâncene: ultimul care-mi vorbise despre vinurile

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
surprins în camera lui Olaf inspectându-i repertoarul. Când sună, eram la litera I ca inconștient. Îmi pusese frână litera G: Olaf cunoștea anormal de mulți oameni al căror patronim începea cu litera G. Tot în halat, mă scufundai în canapeaua din salon. Treaba mă epuizase. Am apreciat momentul: eram soțul care, după o zi obositoare de trudă, așteaptă reîntoarcerea soției. Mă bucuram s-o revăd. Ce făcuse de când a plecat? N-aș avea dreptul s-o întreb. Când am auzit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
o întreb. Când am auzit ușa deschizându-se, i-am ieșit în întâmpinare. Sigrid avea brațele încărcate cu pungi purtând numele unor buticuri cunoscute. -Pot să te ajut? -Nu, mulțumesc, nu sunt grele. Fac un duș și vin. Întins pe canapea, îmi pusei întrebarea dacă lucrurile erau ceea ce păreau să fie. Sigrid își petrecea zilele cheltuind banii lui Olaf în comerțul de lux? Se putea trăi așa? Îmi savuram ignoranța. Când intră în salon, avui impresia că poartă pentru prima oară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
nu voi deveni acel tip, era o simplă evidență, trebuia să suferi de paranoia ca să vezi în asta o amenințare. Biscuit îmi sugeră atitudinea potrivită: să mă culc și să dorm. Ceea ce și făcui. M-am întins din nou pe canapeaua pe care îmi făcuse siesta într-un mod atât de plăcut în ajun. M-am gândit că dacă adoptam în mod durabil acest stil de viață, nu voi întârzia să devin mâța grasă prefigurată de Biscuit. Această meditație anxioasă favoriză

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
M-am gândit că dacă adoptam în mod durabil acest stil de viață, nu voi întârzia să devin mâța grasă prefigurată de Biscuit. Această meditație anxioasă favoriză alunecarea mea în somn. Când mă trezii, Sigrid era așezată pe jos lângă canapea și mă contempla duios. M-am întins și am spus primul lucru care mi-a trecut prin minte: -Mi-e foame. Izbucni în râs. -Să dormi și să mănânci. O să-ți spun Biscuit Doi. -E straniu că-mi spui asta. E

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723

felul de boarfe agățate unele peste altele, aruncîndu-și ochii pe masa din bucătărie pe care zac conserve desfăcute, coji de pîine, pahare murdare, tacîmuri soioase. Se opri în pragul sufrageriei, rezemîndu-se de tocul ușii. Bătrînul dormea dus, întins îmbrăcat pe canapea, cu veioza aprinsă la cap. Își aminti că uneori cînd pica răpus de prea multă băutură sughița și horcăia în somn fără să-și dea seama și fără să se trezească. Nu de puține ori cînd venise să-l viziteze

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
înainte. Într-adevăr, după ce traversă culoarul scurt de la intrare, se văzu într-un hol dreptunghiular destul de spațios, dar ticsit de mobilă, printre care ar fi trebuit să slalomeze cu băgare de seamă dacă ar fi dorit să-l traverseze. Fotolii, canapele, dulăpioare, mese și scaune care parcă fuseseră descărcate acolo doar de cîteva clipe și așteptau încă să fie mutate și aranjate la locul lor. Într-o parte, înghesuit într-un colț, era pupitrul recepției, deasupra căruia ardea o lampă de

Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu (2010) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703

Ca în unele filme americane (puerile), există un misterios „Centru“ responsabil de asasinarea unor oameni nevinovați. Stilul are o eleganță căutată: „În dimineața zilei care a urmat normalitatea părea instalată. Sorbeam cafeaua dintr-o ceașcă albastră. Eva se așezase pe canapeaua amplasată cu mult gust în imensa încăpere, dar n-aș fi putut să afirm cu siguranță dacă îmi admira nasturii de la cămașa pe care o îmbrăcasem în dimineața aceea sau se gândea într-o cu totul altă parte.“ Închizi cartea

Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu (2009) [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]