1,468 matches
-
Nord. Au fost găsite mai multe barje care să fie folosite în acest scop. În timpul tentativei de traversare, una dintre barja s-a scufundat, iar cea de-a doua s-a rătăcit. Astfe, traversarea efectivă a fost făcută doar după capitularea olandezilor. Winkelman, care se temea de o asemenea debarcare, ordonase încă de pe 12 mai ocuparea unie poziții defensive improvizate de-a lungul North Sea Canal, dar fuseseră disponibile efective reduse pentru această sarcină. În est, infanteria olandeză s-a retras
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
care ar fi atacat cu tancurile pentru cucerirea capetelor de pod. Distrugerile masive ale orașului trebuiau evitate, deoarece ruinele ar fi încetinit înaintarea blindatelor. Hermann Göring, comandantul "Luftwaffe", care era îngrijorat de soarta unităților aeropurtate încercuite, a sperat să forțeze capitularea națională olandeză prin bombardamente devastatoare. Șeful său de stat major, generalul Otto Hoffmann von Waldau, a descris abordarea lui Göring drept o „soluție radicală” ("Radikallösung"). În ciuda îndoielilor lui Albert Kesselring cu privire la scopul și necesitatea unui bombardament de amploare, 90 de
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
pentru lansarea unui covor de bombe asupra centrului orașului Rotterdam. La 09:00, un mesager german a traversat podul "Willemsbrug" pentru a-i înmâna colonelului Pieter Scharroo, comandantul militar al Rotterdamului, un ultimatum din partea generalului Schmidt, prin care se cerea capitularea orașului. În cazul în care nu se primea un răspuns afirmativ în două ore, urmau să fie folosite „cele mai severe mijloace de anihilare”. Ultimatumul nu a fost primit de Scharroo decât la ora 10:30. Colonelul nu a fost
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
capitulase iar forțele germane care participaseră la cucerirea orașului puteau să se îndrepte către inima Fortăreției Olandeze. Comandanții olandezi luaseră în considerație posibilitatea ca germanii să declanșeze bombardamente devastatoare de aviație, dar acestea nu au fost considerate ca motivație pentru capitulare. Fuseserăfăcute provizii pentru păstrarea controlului guvernamental asupra țării și armatei chiar și după distrugerea masivă a orașelor. Liniile defensive din jurul orașului Haga era suficient de puternice pentru ca să respingă în continuare atacurile blindatelor, iar Nieuwe Hollandse Waterlinie (Noua Linie de Apa
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
germanii aveau nevoie de timp să își deplaseze forțele printr-o regiune greu accesibilă (poldere). Winkelman a pirmit un mesaj din partea comandantul militar al orașului Utrecht, colonelul Cuno Eduard Willem tot Voorst, prin care era înștiințat că germanii au cerut capitularea imediată a orașului. Germanii lansaseră manifeste deasupra orașului prin care anunțau că doar capitularea necondiționată „va scuti [orașul] de soarta Varșoviei”. Winkelman a ajuns la concluzia că germanii aveau intenția să transforme în ruine orice oraș care ar fi continuat
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
poldere). Winkelman a pirmit un mesaj din partea comandantul militar al orașului Utrecht, colonelul Cuno Eduard Willem tot Voorst, prin care era înștiințat că germanii au cerut capitularea imediată a orașului. Germanii lansaseră manifeste deasupra orașului prin care anunțau că doar capitularea necondiționată „va scuti [orașul] de soarta Varșoviei”. Winkelman a ajuns la concluzia că germanii aveau intenția să transforme în ruine orice oraș care ar fi continuat rezistența. Date fiind mandatul acordat de executivul olandez pentru evitarea oricărei suferințe inutile și
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
capituleze în fața celei mai apropiate unități militare germane. Negociatorul german din Haga a fost informat despre această decizie la ora 17:20. În jurul orei 19:00, Winkelman a ținut un discurs radiodifuzat prin care informa poporul olandez cu privire la decizia de capitulare. Prin intermediul emisiunii radio au aflat și comandanții germani despre încetarea de către olandezi a ostilităților. Capitularea a presupus ca ambele tabere să înceteze operațiunile militare. Winkelman a acționat în dubla sa calitate de comandant al forțelor terestre și de ministrul cu
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
despre această decizie la ora 17:20. În jurul orei 19:00, Winkelman a ținut un discurs radiodifuzat prin care informa poporul olandez cu privire la decizia de capitulare. Prin intermediul emisiunii radio au aflat și comandanții germani despre încetarea de către olandezi a ostilităților. Capitularea a presupus ca ambele tabere să înceteze operațiunile militare. Winkelman a acționat în dubla sa calitate de comandant al forțelor terestre și de ministrul cu cel mai mare grad rămas în țară. Aceasta a creat o situație ambiguă. În dimineața
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
țară. Aceasta a creat o situație ambiguă. În dimineața zilei de 14 mai, comandantul Marinei Regale Olandeze, viceamiralul Johannes Furstner, a părăsit țara cu intenția declarată de continuare a luptei. Vasele marinei militare nu au fost incluse în discuțiile despre capitulare. Opt vase de luptă în stare de funcționare și alte patru în diferite stadii de execuție părăsiseră deja porturile olandeze, nouă altele au plecat spre Anglia în dimineața zilei de 14 mai, iar câteva vase mai mici au fost sabordate
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
propria forță aeriană și cu fortificații terestre puternice, trebuie să continue rezistența. Winkelman l-a convins cu mare dificultate să se supună ordinului de încetare a luptelor. O mare parte a forțelor terestre olandeze era de asemenea rezervată în ceea ce privește acceptarea capitulării, în special acele unități care luptaseră din greu. Pe data de 15 mai la ora 05:00 a sosit la Haga un mesager german. El l-a invitat pe Winkelman la Rijsoord, unde trebuia să îl întâlnească pe Küchler pentru
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Pe data de 15 mai la ora 05:00 a sosit la Haga un mesager german. El l-a invitat pe Winkelman la Rijsoord, unde trebuia să îl întâlnească pe Küchler pentru negocieri cu privire condițiile cuprinse în documentul de capitulare. Winkelman afirma că a capitulat cu toate forțele din subordinea sa - terestre, navale și aeriene. Când von Küchler a pretins ca piloții care luptau încă de partea aliaților să fie tratați ca luptătorii de gherilă, luptători în afara legilor războiului din
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
abordare, declarând că doar forțele armate de sub comanda sa capitulează, (cu excepția celor din Zealand, aflate de pe 13 mai sub comanda franceză), nu Olanda ca țară. În ceea ce privește restul punctelor aflate în discuție, s-a ajuns rapid la o înțelegere, iar documentul capitulării a fost semnat la 10:15. Provincia Zealand a continuat să lupte prin implicarea cu ajutorul trupelor franceze. Olandezii aveau în provincie opt batalioane ale trupelor terestre și navale. Olandezii s-au aflat sub comanda contraamiralului Hendrik Jan van der Stad
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
Infanterie", care a fost distrusă în cele din urmă în timpul luptelor pentru apărarea Bergen-op-Zoom. Moralul trupelor care apărau Poziția Bath, deja zdruncinat de poveștile militarilor olandezi care se retrăgeau în grabă spre vest, a fost puternic subminat de veștile despre capitularea lui Winkelman. Mulți soldați olandezi au ajuns la concluzia că nu mai avea niciun rost ca provincia Zealand să mai fie apărată. Un prim bombardament de artilerie german din dimineața zilei de 14 mai i-a făcut kept resisting as
Bătălia Olandei () [Corola-website/Science/314077_a_315406]
-
germane. Imperiul Britanic și coloniile sale au rămas să lupte singure împotriva inamicului. În timpul Bătăliei Franței, premierul britanic Neville Chamberlain a demisionat, fiind înlocuit de Winston Churchill, care se opusese neîncetat de-a lungul timpului oricăror negocieri cu Hitler. După capitularea Franței, poziția Regatului Unit s-a schimbat în mod dramatic. O eventuală forță navală combinată germano-italiano-franceză ar fi putut izola insulele brianice, care ar fi fost nevoite să cedeze datorită înfometării. Liderii politici și militari britanici nu au reușit să
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
suprafață cât și cu submarine, scufundând vasul S.S. Athenia la numai câteva ore de la declararea stării de război. Crucisătorul de buzunar "Admiral Graf Spee" a fost scufundat în timpul bătăliei de la Rio de la Plata de către vasele militare britanice și neozeelandeze. După capitularea Franței, porturi precum Brest au fost transformate în baze pentru submarinele germane, de unde erau organizate atacurile împotriva transporturilor navale britanice. A rezultat o creștere uriașă a tonajului vaselor britanice scufundate. Perioada dintre capitularea Franței și stabilizarea de către marina britanică a
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
de către vasele militare britanice și neozeelandeze. După capitularea Franței, porturi precum Brest au fost transformate în baze pentru submarinele germane, de unde erau organizate atacurile împotriva transporturilor navale britanice. A rezultat o creștere uriașă a tonajului vaselor britanice scufundate. Perioada dintre capitularea Franței și stabilizarea de către marina britanică a situației a fost denumită de comandanții germani de submarine primele „vremuri fericite”. Până în 1941, SUA a început să fie tot mai implicată în război. Forțele britanice au ocupat Islanda, la scurtă vreme după ce
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
lupta care a durat trei ani, Royal Navy și Regia Marina (Marina Regală Italiană) au încercat să obțină controlul asupra acestei mări. Kriegsmarine a participat la rândul ei la aceste lupte, la început prin intermediul submarinelor trimise în zonă, iar după capitularea Italiei, cu ajutorul celor câteva vase militare ale Axei asupra cărora mai avea controlul în Mediterană. În faza de început a luptelor, flotele franceze și britanice dominau situația în regiune, în condițiile în care Italia era încă neutră. Situația s-a
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
cărora mai avea controlul în Mediterană. În faza de început a luptelor, flotele franceze și britanice dominau situația în regiune, în condițiile în care Italia era încă neutră. Situația s-a schimbat dramatic după intrarea în război a Italiei și capitularea Franței. În plus, flota britanică din Mediterana cu baza la Alexandria, care avea ca sarcină controlul zonei de est mării, trebuia acum să preia și controlul zonei de vest. Pentru a îndeplini această nouă sarcină a fost formată „Forța H
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
britanice au escortat flota italiană în Malta, în conformitate cu condițiile armistițiului. În timpul acestor trei invazii, principala amenințare la adresa vaselor Aliate nu a fost flota italiană, ci armele germane ghidate de la distanță, care au scufundat sau avariat mai multe vapoare aliate. După capitularea flotei italiene, operațiunile navale din Mediterana au devenit relativ monotone, constantând în general în sprijinirea prin intermediul bombardamentelor navale a trupelor debarcate în Italia, misiuni antisubmarin, debarcarea de spioni în spatele liniilor inamice și escortarea convoailor. Una dintre misiunile excepționale, care a
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
la începutul lunii mai 1941. Italienii au încercat să organizeze o ultimă rezistență în jurul orașului Amba Alagi, dar au fost nevoiți să capituleze până la milocul lunii mai 1941. Ultimele forțe italiene importante au capitulat la Gondar în noiembrie 1941. După capitularea forțelor principale italiene la sfârșitul anului 1941, formațiuni militare izolate italiene au declanșat lupte de gherilă în Etiopia și Eritreea, care au durat până în vara anului 1943, când Italia a capitulat în fața forțelor Aliate. După prima ofensivă a lui Erwin
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
cauzei Aliaților. Principalul motiv pentru care francezii au schimbat rapid tabăra s-a datorat faptului că germanii au intrat în regiunea Franței neocupată până atunci, aflată sub controlul guvernului de la Vichy. Ocuparea restului Franței s-a făcut ca urmare a capitulării garnizoanelor franceze din Africa de Nord. După ocuparea Algeria și Marocoului, campania din nordul Africii s-a transformat într-o cursă contraconometru. În vreme ce germanii transportau trupe și materiale în Tunisia, Aliații încercau să aducă suficiente trupe și provizii pentru a putea rezista
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
pentru a suplimenta acoperirea aeriană oferită de avioanele decolate de pe aerodroame. Operațiunea Slapstick a fost programtă în aceeași zi, debarcarea de la Taranto fiind efectuată de Divizia 1 aeropurtată britanică fiind efectuată direct în port, de pe vasele de război. Știrile despre capitularea semnată de rege și Badoglio au fost radiodifuzate în timp ce coloanele aliate se îndreptau convergent spre Salerno. Germanii au reacționat rapid după capitularea italienilor. Ei dezarmat trupele italiene care se aflau în preajma trupelor proprii și au ocupat rapid poziții defensive lângă
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
fiind efectuată de Divizia 1 aeropurtată britanică fiind efectuată direct în port, de pe vasele de război. Știrile despre capitularea semnată de rege și Badoglio au fost radiodifuzate în timp ce coloanele aliate se îndreptau convergent spre Salerno. Germanii au reacționat rapid după capitularea italienilor. Ei dezarmat trupele italiene care se aflau în preajma trupelor proprii și au ocupat rapid poziții defensive lângă Salerno. În scurtă vreme, trupele italiene au fost dezarmate în toată Italia și în zonele controlate de italieni în timpul Operațiunii Axa ("Operation
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
un grup de lideri fasciști au fost capturați de partizani în timp ce încercau să fugă din Italia. Mussolini și 15 fasciști au fost executați, iar trupurile lor au fost expuse în orașul Milano. Pe 29 aprilie, mareșalul Rodolfo Graziani a semant capitularea Grupului de Armate "Liguria", forța armată a Republicii Sociale Italiene. Succesele aliate în luna mai au fost rapide. Forțele americane au curățat inamicul din regiunea cursului superior al Padului și au cucerit Genova, polonezii au cucerit Bologna, iar britanicii au
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]
-
au cucerit Genova, polonezii au cucerit Bologna, iar britanicii au curățat regiunea cursului inferior al Padului și au ajuns la granițele cu Iugoslavia și Austria. Pe 2 mai, forțele germane din Italia au capitulat, cu doar șase zile mai înainte de capitularea generală a forțelor germane din Germania, de pe 8 mai 1945. O operațiune militară mai puțin cunoscută a avut loc în Grecia la sfârșitul anului 1944 și începutul lui 1945. După ce au fost alungați în mod rușinos din Grecia în 1941
Istoria militară a Regatului Unit în timpul celui de-al Doilea Război Mondial () [Corola-website/Science/314100_a_315429]