4,924 matches
-
scriseseră fabule - de la Asachi și Heliade pînă la Bolintineanu, Bolliac ori Alecsandri -, deoarece adaptarea modelului clasic la realitățile românești devenise un exercițiu extrem de răspîndit; totuși Alexandrescu rămîne fabulistul prin excelență, iar fabulele sale, dintre care multe se situează la nivelul capodoperei, poartă o marcă proprie, inimitabilă datorită vocației dramatice a poetului (acesta tradusese în versuri piese precum Alzire și Mérope de Voltaire). Plecînd, evident, de la modele consacrate (universalului La Fontaine, omul secolului XVIII, îi adaugă pe Voltaire și Florian), Alexandrescu tratează
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
și mai tragice de luciditate. Acest frecventator al saloanelor și poet monden, în pur stil clasic, va suferi însă în viața privată ca un poet maudit de cea mai romantică speță. Tot ca romantic, Alexandrescu a avut nostalgia și presimțirea capodoperei, știind însă că nu o va atinge niciodată. Luciditatea extremă privind propriile sale resurse poetice s-a combinat la el cu o la fel de mare luciditate în ceea ce privește situația literaturii române de atunci: "Capodoperele nu ies decît în literaturile formate și în
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
ca romantic, Alexandrescu a avut nostalgia și presimțirea capodoperei, știind însă că nu o va atinge niciodată. Luciditatea extremă privind propriile sale resurse poetice s-a combinat la el cu o la fel de mare luciditate în ceea ce privește situația literaturii române de atunci: "Capodoperele nu ies decît în literaturile formate și în limbile statornicite", spunea el resemnat în 1847, "după cum o știu mai cu osebire toți aceia care scriu, și prin urmare cunosc influența ce are limba asupra stilului". Dar această conștiință a limitelor
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
o știu mai cu osebire toți aceia care scriu, și prin urmare cunosc influența ce are limba asupra stilului". Dar această conștiință a limitelor multiple de care se afla condiționată literatura română pașoptistă nu l-a împiedicat să presimtă viitoarele capodopere și să fie convins că le-a pregătit el însuși prin poeziile lui. Rareori a adus cineva, în secolul al XIX-lea românesc, un mai vibrant elogiu Poeziei, decît Alexandrescu: "...poezia e cea mai antică artă a spiritului omenesc; de
La Fontaine al nostru by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7936_a_9261]
-
limba engleză în secolul al XX-lea, stabilit de The Modern Library, Lolita figurează pe locul al patrulea (după Ulise, de James Joyce, Marele Gatsby, de F. S. Fitzgerald și Portretul artistului la tinerețe, de James Joyce), dar înaintea unor capodopere precum Zgomotul și furia, de William Faulkner, Sub vulcan, de Malcolm Lowry ori trilogia USA, de John Dos Passos. Clasamentele de acest fel nu trebuie, desigur, absolutizate, dar nici ignorate: Lolita figurează și pe locul 34 la categoria celor mai
Vă plac fetițele de cincizeci de ani? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7946_a_9271]
-
și denumită „Acasă la regele Ferdinand”. Potrivit Adevărul, Le Figaro amintește de „Ferdinand I, din familia Hohenzollern și de soția sa, Elisabeta de Wied, cunoscută drept Carmen Sylva (poetă premiată de Academia Franceză), care au ridicat acest castel în 1877, capodoperă a stilului «trubadur», a cărui arhitectură complicată l-ar fi putut inspira pe Walt Disney”. „Interiorul nu dezamăgește. Realizat în lemn negru, plin de fantezie, este o minune de complexitate a stilului deco, cu marca stilului german de final de
Le Figaro descrie Castelul Peleș ca fiind "un loc spectaculos" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/79524_a_80849]
-
picturi (din totalul de treizeci și șase - sau poate doar treizeci și patru! - care au supraviețuit veacurilor) fuseseră curățate, dobândind o strălucire și o transparență pe care, spun specialiștii, au avut-o doar în momentul creației. Oricum, în cele trei luni cât capodoperele lui Vermeer s-au aflat la National Gallery of Art (între 12 noiembrie 1995 și 11 februarie 1996), ele au reușit să creeze o asemenea tensiune, încât urmările ei se resimt până în ziua de azi. E suficient să ne amintim
"În ce tablou v-ar plăcea să intrați?" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7966_a_9291]
-
a ieșit din atelierul taciturnului maestru din Delft. Și mai țin minte un lucru, invizibil în oricare din reproducerile tabloului: încântarea pe care o puteam citi pe chipurile, pe jumătate întoarse, ale personajelor minuscule care populează partea din stânga, jos, a capodoperei. Era ca și cum cerul - parcă împrumutat dintr-o altă lume, din opera unor vechi maeștri italieni - ar fi fost transplantat acolo, pentru ei, cei ezitând între începerea unei călătorii și contemplarea mută, nemișcată, plină de promisiuni, a peisajului... Dar nu acesta
"În ce tablou v-ar plăcea să intrați?" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7966_a_9291]
-
intru". Așezată într-un ungher dinadins întunecat, lucrarea a cărei frumusețe nepământească m-a izbit e "Femeie cu balanță". O văzusem și înainte, am văzut-o de mai multe ori și de atunci încoace, însă abia înnobilat de prezența celorlalte capodopere ale lui Vermeer am resimțit forța electrizantă, paralizantă a acestei scene. Misterul de nepătruns al tabloului trebuie căutat în agresivitatea uluitoare a culorii albe: câteva perle aruncate neglijent pe masă, șalul și acoperământul capului, albe și ele, răspândesc o asemenea
"În ce tablou v-ar plăcea să intrați?" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7966_a_9291]
-
spre ieri, nici o privire spre iubire, în suflet - o mare, în piele - o câmpie din copilărie liniște, liniște, liniște, liniște, pe file nescrise - câteva versuri albe, câteva sunete albe, câteva frunze albe liniște, liniște, pe asemenea clipe au înălțat clasicii capodopere, pe asemenea clipe au cântat sopranii operele ce poezie dulce e tăcere lacrimi îngerești, nevăzute plâng 6 mlrd. de îngeri pe 6 mlrd. de umeri - umeri scumpi, umeri dragi, umeri slabi plâng îngerii pe invidie, pe ură, pe cuvintele nerostite
Poemul Și scrisoarea by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/7795_a_9120]
-
lucru - deține una dintre cele mai numeroase, dintre cele mai valoroase colecții din operele marelui sculptor originar din Hobița Gorjului. Într-o sală special amenajată sunt adunate aici prin bunăvoința donatorilor - există în Statele Unite o adevarată cultură a mecenatului - nouăsprezece capodopere ale artistului, lucrări ce aparțin perioadei de maturitate. Sunt creații ce definesc căutările artistului în direcția esențializării formelor, a stabilirii unor tipare arhetipale în baza cărora se nasc variantele aceluiași subiect. Pot fi admirate aici, spre exemplu, două variante ale
Artiști români la Philadelphia by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7833_a_9158]
-
nu se mai află expusă la vedere ci incorporată în textul romanesc. Diferența dintre monografie și roman se șterge treptat, deoarece amîndouă adoptă formula hibridă a istoriei literaturizate. Unica proză cu adevărat remarcabilă a lui Hasdeu rămîne Micuța (1862), surprinzătoare capodoperă aflată la mare distanță de tot ceea ce autorul a mai scris, în versuri sau proză. Față de narațiunile romantice românești de pînă la 1860, nuvela impune cîteva noutăți frapante: inspirația romantică germană (e primul nostru witz reușit), îmbinată cu cea a
Poliglotul literat by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7668_a_8993]
-
Elisabeta Lăsconi O formulă originală de roman istoric Romanul istoric a urmat într-un anume fel evoluția parcursă de istorie ca disciplină, care a mers de la istoria evenimențială la cea a mentalităților. De la mijlocul secolului al XX-lea, capodoperele semnate de Marguerite Yourcenar și Hermann Broch, de Vintilă Horia și Cristophe Ransmayr schimbă radical perspectiva și formula: romanul evită personajele eroice, căutându-le pe cele dilematice, alege scriitorul ca figură centrală și explorează mai curând fundalul epocii decât marile
Teatru Kabuki și covoare de Isfahan by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7695_a_9020]
-
dintre creatorii de avangardă ai momentului. Nu e o opțiune conjuncturală: acest tip de narațiune va fi din ce în ce mai intens folosit în romanele imediat următoare (Mosquitoes, 1927, și Flags in the Dust / Sartoris, 1929), pentru a atinge apogeul în una din capodoperele începutului de maturitate, The Sound and the Fury (1929). Presiunea modelelor culturale e încă mai evidentă în conturarea tonului expresionist-apocaliptic impus de T. S. Eliot în The Waste Land. Lumea soldaților întorși de pe front e una a "dezrădăcinării și dizlocării
Primul Faulkner (III) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6818_a_8143]
-
în prefața cărții, "Călăuza rătăciților este, incontestabil, cea mai dificilă carte scrisă de un gînditor evreu și multe dintre ideile autorului sunt discutate în numeroase studii care încearcă să descifreze enigmele create de Maimonide. Orice încercare serioasă de a aborda capodopera gînditorului medieval constituie un efort sisific de a confrunta problemele complexe ale textului și ale bibliografiei infinite despre opera lui Maimonide. Madeea Axinciuc trebuie felicitată pentru curajul de a intra în labirintul maimonidian și de a ieși din el în
O călăuză de încredere by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7562_a_8887]
-
facă din fiecare lectură o delectare, pentru că felul ei de a se apropia de o carte, indiferent cui aparține, este unul afectiv și eminamente reflexiv, cam în genul lui Lucian Raicu (cu diferența că la el comentariile se aplică numai capodoperelor), aducînd în text mult mai mult decît critica propriu-zisă. Desfășurări de experiențe personale, biobibliografii ale scriitorilor, teorie literară, sociologie a lecturii, semantică și stilistică, excursuri prin mentalități, istorie și istorie literară, psihologie colectivă și filosofie constituie corpul solid al tipului
Critica reflexivă by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/7568_a_8893]
-
Berlioz, Șostakovici, Brahms, Ceaikovski, DeFalla, Prokofiev, Debussy, Rimsky-Korsakov, Sibelius, Ravel, Paul Constantinescu, Elgar, Haceaturian, Mussorgski, Mendelssohn, Franck, Saint-Saens, Dukas ș.a.m.d.). În 1958, după ce dirijase șapte concerte cu London Symphony Orchestră, conduce primele șase reprezentații integrale în România ale capodoperei enesciene Oedip. Tribulațiile acelei puneri în scenă, precum și ulterioară anulare a înregistrării operei sub baghetă lui Silveștri, sunt relatate detaliat în biografia lui Gritten și stau mărturie pentru obtuzitatea caracteristică cenzurii, aflate încă sub nefasta influență a tezelor jdanoviste. Pare
Constantin Silvestri o monografie britanică by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7577_a_8902]
-
îi fusese facilitata tot de către Zeno Vancea (în timpul vizitei la domeniul acestuia din Târgu Mureș în 1933). Interesul manifestat de muzicianul nostru pentru creația lui Janášek și Bartók poate fi dat ca exemplu de sincronism în sens lovinescian. Printre puținele "capodopere ale timpului nostru", conform severei judecați de valoare emise de Silveștri, s-ar număra Cvartetele Nr. 5-6 și Muzica pentru coarde, percuție și celesta de Béla Bartók, Sacre du printemps de Stravinsky, Wozzek de Alban Berg... Dintr-o discuție cu
Constantin Silvestri o monografie britanică by Virgil Mihaiu () [Corola-journal/Journalistic/7577_a_8902]
-
Oprișan, "îl păstrează cu sfințenie, ca pe un obiect sacru, dăruit de autor". Pe baza acestui manuscris, I. Oprișan a izbutit să reconstituie integral . Istoric literar, de riguroasă metodologie științifică, a alcătuit o ediție ce cuprinde 6548 de texte din capodopere ale literaturii, filosofiei și culturii universale, începând cu antichitatea greco-romană, egipteană, indiană, până la epoca modernă. Dicționarul înțelepciunii este opera unui mare erudit, cuprinzând maxime, cugetări, aforisme, reflecții, fiind, așa cum subliniază I. Oprișan, o "operă unică prin diversitatea, amploarea și cuprinderea
Dicționarul înțelepciunii by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7521_a_8846]
-
mod necondiționat, în spatele unor astfel de traiectorii epifanice. Pentru el, universul nu implică semnificații reale, în varianta unidirecționalității, ci, exclusiv, în structură tripartită, de prăbușire, ispășire și salvare. La finele traseului se află, de obicei, revelarea adevărului absolut. În toate capodoperele sale, autorul își articulează strategia narativă pe această idee a schimbării de personalitate, a modificării de eu, care i se pare sursa principală de material ficțional. De pildă, unul dintre primele romane, Decline and Fall/Declin și cădere (1928) urmărește
Epifaniile unui ateu by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/7532_a_8857]
-
roman al lui Cervantes și cel mai îndrăgit de părintele său. Au urmat volumul Nuvele exemplare (Cartea Românească, 1981) și celebrul roman Don Quijote de La Mancha (I-II, Paralela 45, 2004). Virtuțile de necontestat ale transpunerii în limba română a acestor capodopere se împletesc armonios cu ponderea și rigoarea impresionantă a aparatului critic al fiecăreia, căci toate beneficiază de un amplu și pertinent studiu introductiv, de numeroase note și comentarii ce oferă o informație extrem de bogată și variată, dar și interesante păreri
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
a editurii Paralela 45 care inaugurează cu Galateea o serie de autor ce va cuprinde opera narativă completă a lui Cervantes, urmând ca celelalte trei volume să fie constituite de reeditări atent revizuite și pe cât posibil aduse la zi ale capodoperelor Don Quijote (I și II), Nuvele exemplare și, în sfârșit, Muncile lui Persiles și ale Sigismundei. Referindu-se la sensul major al acestui proiect de anvergură, Sorin Mărculescu afirmă, pe deplin întemeiat: "Sper ca cititorii români să poată percepe nemijlocit caracterul
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
fidelitatea față de original cu capacitatea rară a recreerii discursului narativ și poetic, potențată fecund de harul și sensiblitatea poetică a traducătorului. Poate că cea mai de preț dintre nenumăratele calități ale tălmăcirii de față - ca de altfel și a celorlalte capodopere ale marelui scriitor - este adânca înțelegere și transpunerea în limba română a spiritului creației cervantine. Sorin Mărculescu întreprinde o complexă și avizată cercetare a universului marelui scriitor spaniol, dovedindu-se constant un remarcabil cunoscător al vieții, al operei nemijlocite, și
Lumea cervantină by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/7556_a_8881]
-
prozator s-a scris elogios, pentru ca, după plecare, să nu se mai scrie deloc. După 1990 această tradiție encomiastică a fost reluată. Din nou, Petru Dumitriu a fost prezentat ca un scriitor mare a cărui Cronică de familie este o capodoperă literară. În realitate, felul în care a fost tratat l-a deservit profund. Oana Soare se rupe de acest stil dominant și scrie o carte bine așezată, în care Petru Dumitriu e înfățișat cu luminile și umbrele lui. Pentru aceste
Premiile pentru Debut ale României literare by Reporter () [Corola-journal/Journalistic/7283_a_8608]
-
eroului îi place să se vadă frumos, cu o claie de păr. În „realitate” este ras în cap, iar Christoph Waltz nu a avut nimic împotrivă să joace și gol în multe scene. Pentru unii o catastrofă, pentru alții aproape de capodoperă, filmul a fost realizat în România, la studiourile Media Pro în numai 27 de zile, „cu un buget ridicol”, cum declara cineastul. Frumoasa misterioasă de la volanul unui camion, care agață bărbați pe stradă în Under the Skin, al englezului Jonathan
Veneția 2013: Fuga din lumea cunoscută by Magda Mihăilescu () [Corola-journal/Journalistic/72921_a_74246]