1,190 matches
-
tuse tuberculoasă de tinichea, un claxon stins, un oftat din eșapament. Străduța pe care am ieșit era aproape pustie. Limuzina pe care o văzuserăm Înainte, de la etaj, fâșâia din pneuri pe pietriș. Simțindu-ne, s-a oprit și parcă, sub capota ei prelungă, s-a Încordat. — Ai grijă! am spus, Încercând s-o trag pe Anna Înapoi, dar ea făcuse deja un pas spre mașină, vorbindu-i blând, ca unui cățel. A trecut o secundă În care a părut că limuzina
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
care ducea spre Napoli. Când m-am trezit, era dimineață. Anna conducea cu ochii mijiți din cauza soarelui ridicat la o suliță deasupra orizontului. Era obosită. Trecuserăm deja de Caserta. Pe lângă noi, În ambele sensuri, goneau mașini cu șoferi la volan. Capotele scânteiau vesel, oamenii se grăbeau, trași de resortul treburilor zilnice. — Ce s-a-ntâmplat? am Întrebat, ridicându-mi spătarul. Ce-i cu ăștia? Nu știu, a răspuns Anna, au apărut brusc, când a răsărit soarele. Până atunci, drumul a fost
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pândă pe fundul paharului. După șampanie, noua prietenă mulatră a generalului Bouchot a propus să mutăm petrecerea În stradă. Am făcut toate acele lucruri pe care le fac adolescenții turbați: am băut, ne-am drogat, am strigat, am sărit pe capotele mașinilor, iar când alcoolul și opiumul și-au desăvârșit lucrarea, ne-am Împreunat, de-a valma, În parc. Unii dintre cei de-acolo mi-ar fi putut fi nepoți, doctore, dar nu prea mai contează, așa-i? Când totul e
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
pe net. Florin ar trebui să se ocupe de asta. Și Sorin. Ei se pricep. - Zilele astea m-am gândit la voi, la ce faceți. Cum așa? S-a gândit la noi, deci și la mine. - Îi citeam Nataliei din Capote, ea e mare și Înțelege. O amintire de Crăciun parcă-i zice povestirii. I-a plăcut, m-am gândit la scrisorile voastre. În Capote, am aflat atunci, o bătrânică prepară la fiecare Crăciun plăcinte cu nucă și whisky. Pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
faceți. Cum așa? S-a gândit la noi, deci și la mine. - Îi citeam Nataliei din Capote, ea e mare și Înțelege. O amintire de Crăciun parcă-i zice povestirii. I-a plăcut, m-am gândit la scrisorile voastre. În Capote, am aflat atunci, o bătrânică prepară la fiecare Crăciun plăcinte cu nucă și whisky. Pe care le trimite cu poșta unor persoane importante. An de an, până și președintelui SUA. Care-i mulțumește de fiecare dată. - Ar fi o idee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
într-un trunchi de con cu diametrul bazei de 1,2 m. Pe palier, la etajul unu, mă șfichiuiește cu privirea madam Istrate. Zestrea fiică-sii a mai scăzut cu câteva sute de molii. La capătul străzii arunc sacul pe capota unui Nissan argintiu. Norul de molii se ține după mine ca după un felinar. Până să ajung în parc mi-au halit toate hainele. Mă întind pe bancă, mi-e frig. Înainte de a adormi vreau să-mi șterg nasul cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
era un refugiu în afara autobahnului. Mă întorc spre mașină și în acel moment văd o patrulă cu doi polițiști pe partea cealaltă a autostrăzii. Ce să fac? Strig tare și repetat. Nu mă aud, nu mă văd. Erau aplecați pe capota mașinii. Mă uit pe banda noastră, calculez fulgerător distanța și alerg până la bara de separație a benzilor de mers. Strig din nou cu mâinile la gură. Mașinile zboară pe lângă mine. Eu stau lipită de bară și strig după ajutor. În
Povestea unei reîntrupări by LEOCADIA GEORGETA CARP () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1268_a_1896]
-
o scrisoare către fiica ei vitregă din Vancouver, dar văzu că grădinarul nu curățise ca lumea peluza de bălării, ca de obicei și în curând îngenunchie trăgând de rădăcini speciile mai încăpățânate. Îl observă aproape imediat pe bărbatul proptit de capota mașinii și privind-o. Se ridică și se uită la el, ferindu-și ochii de soare. Îl recunoscu, dar nu se mișcă, nu făcu cu mâna, nu-i strigă numele; doar îi întoarse privirea impasibilă. În locul unde ar fi trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
crezi. Nimeni nu crede - da-i adevărat. În după-amiaza de care-ți zic ningea și În fereastra unui salon auto, luminată În Întunericul care Începea deja să se lase, era o mașină de curse vopsită toată-n argintiu și pe capotă scria Dans Argent. Nu știam sigur ce-nseamnă, putea să fie dans argintiu sau dansatorul de argint, și am continuat să merg pe strada acoperită de zăpadă, ușor nedumerit că nu știam exact ce-nseamnă, dar Încântat că știam o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Întors de la vânătoare după-amiaza devreme. Ne sculaserăm la cinci dimineața. Cu o zi Înainte avuseserăm o pradă bună, dar În dimineața aia n-am văzut nici urmă de fazan. Ni s-a făcut foarte cald, cum mergeam În mașina fără capotă, așa că ne-am oprit la umbra unui copac de lângă drum ca să mâncăm. Soarele se ridicase și umbra făcută de copac era foarte mică. Am mâncat sendvișuri și chipsuri și eram obosiți și ne era sete, așa că ne-am bucurat când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
88 ! Da. E veche. Rablă. Care-i tâmpitul care ți-a făcut asigurarea? Dumneata. Mda, dar tot rablă rămâne. E veche dar are kilometri puțini. Era ca copilul nostru. Mda. Și ce daune acuzi? Far dreapta, roată, jantă, semnalizare, aripă, capotă, radiator, pompă de apă, portieră... Stop! Stop! Stoop! Ți-am făcut evaluarea. Îți dăm maximum șapte milioane din care de scăzut întârzierea 5, ultragiul 5 și 10 la sută restul, rămân cinci milioane șase sute. E absurd! Sigur că-i absurd
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
fruntea de volan?! Că volanul nu-i fragil ca geamul!...Special ai făcut-o! Recunoaște și uit de toată chestia asta. Plec. Ce să pleci, domnule ? Dumneata ai venit la constatare și nu la plimbare. Mda...Asta ce-i? O capotă răsucită. Răsucită, răsucită, dar unde-i vopseaua? A sărit...S-a ras...S-a... S-a... singură mai mult de-o grămadă. Îți spun eu ce e aici: ai pus capotă veche, roată veche, jantă veche și ce-ai zis
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
și nu la plimbare. Mda...Asta ce-i? O capotă răsucită. Răsucită, răsucită, dar unde-i vopseaua? A sărit...S-a ras...S-a... S-a... singură mai mult de-o grămadă. Îți spun eu ce e aici: ai pus capotă veche, roată veche, jantă veche și ce-ai zis? Hai s-o punem de-un accident! De un fals! Nu-i așa doamnă? Nevastă-mea nu poate vorbi. E șocată. Sigur că-i șocată fiindcă dumneaei are cel puțin bun
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
-ntorceam fascinat pagina. Pe măsură ce citeam și anii treceau Înainte sau Înapoi, se evapora plăcerea pură a lecturii și apărea tot mai acut dorința de Întrecere. Cline, Cehov, Salinger, John Osborne, Raymond Carver, Donald Barthelme, Joyce, Faulkner, Cortzar, Buzati, Márquez, Truman Capote, Golding, Carpentier, Patrick White, Saroyan, Virginia Woolf, Kurt Vonnegut, Saramago, Antunes, Allemany, Asturias, Flaubert, Manuel Scorza, Anatole France nu. Și cîți alții, la grămadă. Nu doar că n-am Întrecut, În chip firesc, absolut pe nimeni (ceea ce-i bine: mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
am primit cadou de la Mihai Simionescu un laptop, bănuiesc că n-am dobîndit nici măcar un nanometru de nemurire, cu toate că drumul practicat, și cel mai scurt pentru asemenea scop, părea a fi proza scurtă, de-aia am și ales-o. Truman Capote: „Dacă este exploatată cu seriozitate, poate fi cea mai disciplinată și mai dificilă formă de scris din cîte există. Cred că o povestire poate fi ratată de o greșeală de ritm (iată!) Într-o frază, mai ales dacă are loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și cel mai mic paragraf balast, a ținut morțiș să fie ca Flaubert la volan, concentrat asupra celor mai mici amănunte, rulînd pe autostrada povestirii cu sofisticatul radio de bord dat foarte tare, ascultînd muzică, din nou melodia lui Truman Capote, Un Paganini semantic: „Găsirea formulei exacte pentru o povestire Înseamnă pur și simplu a Înțelege care este cel mai firesc fel de a povesti. Proba pentru a vedea dacă un scriitor a găsit forma firească a povestirii sale e următoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
după ce o citești, te Întrebi dacă ți-o poți Închipui altfel, sau Îți amuțește Închipuirea și ți se pare absolută și desăvîrșită ca o portocală”. Acest refren reprezintă alfabetul meu cîntat. GÎndeam la fel și Înainte de a-l auzi pe Capote, Însă confuz, el doar a dat o formă sentimentelor mele tehnice, așa cum se-ntîmplă de obicei cu tipii cu sentimente: vine altcineva și li le dă. În felul acesta, un stilist autentic pînă la ultima celulă riscă să ajungă la minimum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu camera de luat vederi pe umăr În spinarea unui om care dorea să fugă de-acolo cu mașina, tinerii sînt oarecum furioși, ca-ntotdeauna, din nou desene animate, ea-l momește pe-un mecanic auto la o cunilincție pe capota unui automobil splendid, el se execută și fata Îl Împușcă cu pistolul din poșetă, nu i-o fi plăcut modul lui de exprimare, poliția găsește la locul crimei un fir de păr pubian, rezistent la tracțiuni și tornade, și astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
și cu părul lucios. Nu mi se părea că-i așa de rău pe cît voia să pară. Cred că era destul de nervos. După ce au ieșit, au dat s-o ia la dreapta, și atunci am văzut o mașină cu capota trasă cum traversează piața și se-ndreaptă spre ei. Imediat s-a spart vitrina și glonțul a trecut prin rîndul de sticle expuse pe peretele din dreapta. Auzeam Împușcăturile și poc, poc, poc - sticlele care se spărgeau de-a lungul peretelui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
noi, bărbații, incapabili să vedem dincolo de stratul superficial, nu le acordăm atenția cuvenită. Dobitoci... Merse către fereatră și dădu un colț al perdelei la o parte. Peste drum, bombardat de picături mari care se risipeau în toate direcțiile după ce loveau capota, un Land Rover negru staționa lângă bordură... 3 Bun, și dacă staționează o mașină peste drum de casa mea, într-o după amiază ploioasă parșivă în care te pătrunde umezeala și semeni al dracului de tare cu un burete, asta
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
să pară indiferent, dar am simțit dezamăgirea din vocea lui. — Grozav. Mulțumesc de telefon. Pa. — Cine a fost? a Întrebat Miranda, cu ochii tot pe itinerar. Începuse să plouă și abia am auzit ce spune din cauza ploii care picura pe capota limuzinei. — Ăă. A fost tata. Din America. De unde Îmi veniseră vorbele astea tâmpite? Auzi acolo, din America. — Și ce voia să faci care ar intra În contradicție cu activitatea ta pentru petrecerea de mâine seară? Mi‑au venit În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
potențial personaj abia anunță pe viitorul expert. Viața studențească, nr. 49, 5 decembrie 1984 Radu G. Țeposu: Spre roman Modelul mai Îndepărtat al prozei lui Marin Mincu din Intermezzo (Albatros, 1984) este romanul-reportaj, așa cum Îl aflăm În viziunea unor Truman Capote ori Dos Passos: aglomerare de scrisori, pagini de jurnal, fragmente de texte desprinse din cărți, reproduceri de elemente grafice, legate Între ele prin intervenția lucidă a scriitorului (scriptorului, zic semiologii), care e și un competent teoretician al literaturii, dedat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
de troscot ori tufișuri prizărite și rariște. Mormanul se ridica uriaș și inexplicabil. Pârnaie privi, cu mâinile în șolduri, peste treptele piramidei. Ceilalți doi se apropiară, în tăcere. — Uite, colo ! spuse, în cele din urmă, Pârnaie. Aia nu e o capotă de mașină ? Iadeș ocoli locul, privind cu băgare de seamă. — Să mor io, se minună, dacă ăsta nu e camion de-ăla, de umblau rușii cu el ! S-ar fi bucurat moșu-meu, care înjura întruna pe comuniști, să-l
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
turelă, ar fi murit de bucurie a doua oară... — Unde să vadă moșu-tu americani ? se interesă Chisăliță, sperând că n-a înțeles bine unde bate Pârnaie. Ce, era afganistanez ? Dar lunganul îi spulberă îndoielile : Hai, puneți mâna și trageți capota aia afară... Chisăliță înghiți în sec, privind cu ochi împăienjeniți. — Șefu’... îngăimă. La asta, când era bună, împingeau vreo trei sute de cai... — Așa, și... ? — Știi cum se zice, că atârnă ca mortu’... Cum ar veni, asta e mai grea decât
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
veni tot de la arătarea care strângea în mâini portiera : — Ja care, nașparlo ! Simțindu-se apărați de caroseria mașinii, Iadeș și Chisăliță apucară de bară și traseră în partea cealaltă. De data asta, proptită și dintr-o parte, și din cealaltă, capota nu se urni, dar nici nu se mai zgâlțâi. Cei doi icniră de-aici, celălalt, din partea opusă, mârâind ca un dulău sugrumat de lațul prea scurt, până când lama cuțitului lui Pârnaie țâșni din mâner, făcând un semicerc larg și tăind
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]