1,971 matches
-
fericire tulbure când se înnegura cerul. Până și în copilărie. Alți copii fugeau în casă de cum începeau tunetele. Ea, dimpotrivă, ar fi alergat prin ploaia torențială. Se temea numai să n-o bată părinții care nu-i iertau acest singur capriciu. „Dar nu era un capriciu”, a ținut ea să mă asigure. Mai era nevoie? Adevărul acelei fericiri tulburi respira prin fiecare por al ei de fiecare dată când se strângeau deasupra mării nori de furtună, iar întâmplarea a făcut ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cerul. Până și în copilărie. Alți copii fugeau în casă de cum începeau tunetele. Ea, dimpotrivă, ar fi alergat prin ploaia torențială. Se temea numai să n-o bată părinții care nu-i iertau acest singur capriciu. „Dar nu era un capriciu”, a ținut ea să mă asigure. Mai era nevoie? Adevărul acelei fericiri tulburi respira prin fiecare por al ei de fiecare dată când se strângeau deasupra mării nori de furtună, iar întâmplarea a făcut ca zilele de caniculă să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ziua când ne-am fi săturat să depindem de o legendă am fi putut omorî fantoma Bătrânului, organizând o ceremonie funerară fastuoasă. Și abia de atunci încolo azilul ar fi avut motive să tremure! Ne-am fi putut îndeplini toate capriciile, chiar și cele mai deșănțate, ca acela de a ne duce, de pildă, să ne iubim în sala cu oglinzi, păziți de Francisc, unde m-aș fi culcat cu Moașa cum m-aș fi culcat cu o mie de femei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
cea mai proastă companie. Unul dintre membrii Observanței, landgraful de Hesse, Îl cheamă pe lângă sine pe contele de Saint-Germain, crezând că acel gentilom poate să-i producă aur, dar n-are a face, În timpul acela trebuia să te iei după capriciile celor puternici. Însă, prin supralicitare, el se crede Sfântul Petru. Eu vă asigur că, o dată, Lavater, care era oaspetele landgrafului, a trebuit să-i facă o scenă ducesei de Devonshire, care se credea Maria Magdalena“. „Dar acești Willermoz, acești Martines
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
apoi se umflă iar În pene. La urma urmei, el, și nu Dumnezeu, este originea Artei. Dumnezeu nu a creat nimic pînă cînd nu și-a Însuflețit maimuța lui de lut. Toate celelalte aspecte ale creaturii, inclusiv muzica Îndoielilor sale, capriciile și gusturile ei, dragostea ei pentru frumos sînt opera lui Lucifer și numai a lui. Rareori oamenii Îi aduc sacrificii lui, personal, dar sînt gata să moară pentru frumos, sînt gata să-și dea viața pentru minunăția acelor lucruri care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
Înalt pe tema Noii Ordini Mondiale, iar Diavolul știe că nu-și poate permite să lipsească de la această Întrunire. Este unul dintre cei cîțiva reprezentanți ai vechii gărzi cărora li se permite, În virtutea vîrstei lor Înaintate, să se răsfețe cu capricii personale cum ar fi semnarea de pacte cu persoanele fizice. Toți ceilalți lucrează cu normă Întreagă la proiecte mai mari și cu mult mai plictisitoare - probleme care implică sute de mii, poate chiar milioane de suflete dintr-o lovitură. Acțiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să apară, năvălind din toate părțile, ca huliganii la un meci de fotbal. Prinde frînturi din conversațiile lor pretențioase, cuvinte la modă precum telechinezie și sinergie. Tipii ăștia noi de stil corporatist Îl fac să rîdă, cum urmăresc ei fiece capriciu al modei, fluturîndu-și cozile lor tinere și tari și Își fac să lucească În lumină coarnele perfect lustruite. Și sînt gata să lucreze douăzeci și patru de ore din douăzeci și patru, șapte zile din șapte, pentru gloria companiei. CÎnd se cere liniște pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
directorul Vieții noi va fi desființat atît în calitate de poet, cît și de șef de școală: „dar d-l Ovid mai e și sprijinitorul teoretic al simboliștilor; e un șef de școală. Cînd ai o poziție socială însemnată, îți poți permite capriciul titulaturilor” (ibid.). Ca argument ironic în sprijinul acestei afirmații este citat un articol sociologic al lui G. Duhamel, din Mercure de France, „asupra școlilor literare”. Importanța acordată versantului individual al literaturii (și rolului personalității) este completată de cea acordată versantului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
surprinzător în asemuiri și imagini inedite. Întîlnim la puțini astfel de legături neașteptate și reale”. Întîlnim și aici sugestii expresioniste („țîșnește stridența poftei ca un șuier drept de sirenă”, „artă-naivă, simplă, capricioasă, țîșnită”). Relevantă este viziunea libertății poetice care, din „capriciu aristocratic”, explorează teritorii noi, neumblate: „Încă un capriciu - aristocratic - al acestui postillon al poeziei. Versul e un bici, tremură, șerpuie sau se sparge în vînt, din mîna poetului. Și goana cu zurgălăi îl duce prin drumurile cele mai afundate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
puțini astfel de legături neașteptate și reale”. Întîlnim și aici sugestii expresioniste („țîșnește stridența poftei ca un șuier drept de sirenă”, „artă-naivă, simplă, capricioasă, țîșnită”). Relevantă este viziunea libertății poetice care, din „capriciu aristocratic”, explorează teritorii noi, neumblate: „Încă un capriciu - aristocratic - al acestui postillon al poeziei. Versul e un bici, tremură, șerpuie sau se sparge în vînt, din mîna poetului. Și goana cu zurgălăi îl duce prin drumurile cele mai afundate și nebătute” (în Cronica, an I, nr. 13, 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
exfoliant cu extract de caisă și o cremă Darphin străveche, care pretinde că te revigorează și te revitalizează. Pregătesc o baie fierbinte (la ce sînt bune weekendurile În care nu ai grijă de copii, dacă nu să-ți satisfaci cîteva capricii, Îmi zic) și mă Întind În spumă, savurînd senzația Împachetării faciale și luxul unui răsfăț pe care nu mi l-am mai Îngăduit de cînd s-a născut Tom. După vreo două ore, abia de mă mai recunosc. Îmbrăcată În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
pentru că ea a acceptat rațiunea crimei. Altfel, n-ar fi fost posibil ca un împărat să ceară senatorilor să-i sărute picioarele și să-i aleagă calul consul. Nici ca el să închidă grânarele, decretând foamea obligatorie; sau, dintr-un capriciu, pentru că într-o zi nu-i plăcea cum îi stătea cuiva capul pe umeri, să omoare... Tuturor acestor orori ce le-a opus Roma? ― Caligula a fost înjunghiat. ― Crima nu ține locul unei morale cu ajutorul căreia să poți lupta, real
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
având în vârf capete tăiate și părți de corp sfârtecate. Apa nemișcată din canale și din șanțuri răsfrângea acele trofee. După această priveliște s-au ivit zidurile masive și numeroasele turnuri ale cetății, cu greu ascunse de zăgazul ridicat în contra capriciilor lagunei. Am fost pur și simplu uimiți: nici măcar Pavia nu se putea lăuda cu asemenea fortificații. Cu cât ne apropiam de porți, cu atât lumea din jurul nostru devenea mai numeroasă. Intra și ieșea din strada principală printr-o seamă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
care-i ascultase pe ceilalți. Fără ca măcar unul dintre ei să o asculte pe ea. Se Îndreptă spre biroul șefului de departament și, chiar dacă nu avea dreptul la pauză și nici nu avea programare, o ignoră pe secretara ocupată cu capriciile unui fax și bătu la ușă, hotărâtă. Nu așteptă să fie invitată să intre. Șeful, care era la telefon cu logodnica lui, o săgetă cu o privire uimită. — Ce vrei? o apostrofă impertinent. Nu-și amintea numele operatoarei nr. 7
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
deflagrației o Împrăștia departe. Asta venise să-i spună la Battello Ubriaco. Dar Zero o prinse strâns de Încheietura mâinii și ea tăcu, căci băiatul nu Îi ceruse să-i demonstreze că sentimentele ei pentru el nu erau doar un capriciu, nici nu-i ceruse să-l părăsească pe tatăl lui, iar această confesiune inutilă ar fi stricat totul. Elio nu avea nici vină, nici merit pentru ceea ce se Întâmplase În după-amiaza aceasta. Posibilitatea, finalitatea, obișnuința, abandonul - totul zăcea În ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cunoscut Zogru, care îi știa toate gândurile și-i simțea toate durerile cu uimire și compătimire, dar și cu un fel de interes, ca atunci când îți pare rău de unul și te gândești că, la urma urmelor, îți faci un capriciu ajutându-l. Prin Zugrav a cunoscut-o și pe Nălbica. Era o femeie retrasă, care zâmbea cu grijă și răspundea tot așa la întrebările amabile ale lumii: Ce să fac, stau aici pe scări ori cos o haină ori fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
în fața mănăstirii, unde a sărit într-un arnăut și după aceea într-un servitor pe care l-a scos pe poartă și l-a făcut să alerge până la conacul lui Gligore Ionașcu. Voia să doarmă cu acesta mai mult din capriciul de a se ști într-un loc familiar. Servitorul a bătut în poartă și-a spus că are răvaș pentru Gligore și, cum era îmbrăcat cu anteriu de vătășel domnesc, slugile l-au chemat pe dată. N-a fost nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
i-a dat târcoale de la distanță, aciuat în Ancuța, apoi în Cătălin și în Daniel, așteptând parcă să surprindă ceva, un amănunt important prin care să poată să-și regăsească poziția pierdută. Se gândea la zilele în care doar din capriciu nu voia să intre în Andrei Ionescu și-i venea să râdă că acele vremuri s-au aureolat într-un timp atât de scurt. Simțea nevoia să-l saboteze, să-i facă rău, să-l umilească într-un fel sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
tînăra femeie locotenent intra la SRPJ, iar el cîștiga a cincisprezecea ediție a competiției Drumul Romului. Se Întorceau și unul și celălalt pe insula lor de Îndată ce le era cu putință, numai că, de vină să fi fost hazardul calendarului sau capriciul soartei, nu erau niciodată acolo În același timp. Singura lor legătură o constituiau Gildas, Loïc și Anne, frații și cea mai bună prietenă a ei, care erau totodată prietenii cei mai buni și sora lui. Datorită lor, el reuși să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și, privind-o cu detașare, vorbi cu o voce lipsită de inflexiuni, luîndu-i pe cei doi polițiști drept martori. - E frumoasă, nu-i așa? Costă scump, frumusețea... De cînd o cunosc, nu i-am refuzat nimic, am cedat la toate capriciile ei, i-am Împlinit toate gusturile legate de lux. Casă, bijuterii, blănuri, voiaje, nimic nu e Îndeajuns de frumos pentru ea... Și are nevoie de tot mai mult...Pentru ea muncesc și la cabinetul medical, și la laborator, ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
un gust pronunțat pentru sclipici și artificial. Totul mirosea din plin a parvenit. Construită prin anii ’70, casa, situată În preajma fabricii de faianță, era o clădire impunătoare În stil neo-breton. Cele două turnulețe care o străjuiau nu se datorau vreunui capriciu de arhitect, ci voinței nedisimulate a Yvonnei de a rivaliza cu familia Kersaint. De atunci Încolo, cu sau fără voia acesteia din urmă, aveau să fie două castele pe insulă. În interior, copiile făcute după lucrurile vechi alternau cu marmura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
fraged, mlădindu-se sub atingerea pârâiașelor prelinse de-a lungul trupului ei. Un lujer bucuros în răsfățul atingerii sale de lumină, trezit abia atunci la viață și molcom, nedumerit, șovăitor descoperind frumusețile Lumii. Se privi în oglinda mare cât peretele. Un capriciu al arhitectului, din anii când începuseră să câștige mai bine și își reamenajaseră apartamentul. Trecuse Stelian în vremea aceea la minister iar ea, cam tot pe atunci, se transferase de la uzină în centrală și primise relația cu arabii. Se studie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
asta? bâigui distrat, scărpinându-se la ceafă și pornind spre birou. Așa ceva ... așa ceva nu s-a mai pomenit. Dintr-o dată, în mintea lui Frank se revărsară toate imaginile lumii de afară din care făceau și ei parte doar printr-un capriciu al naturii. Tocmai ei, care ar fi preferat să trăiască pe o insulă decât să se complice cu relații intercomunitare, să fie lăsați să-și vadă de treaba lor, de războiul lor liniștit și legitim, din moment ce nimeni din Whipie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
la ea cu-atâta furie c-a simțit cum îi plesnește ceafa. Să-mi mulțumești? Laura, ai greșit filmul. Eu sunt în filmul ăla în care soțul, care a avut grijă de copil aproape toată viața acestuia, îl pierde, din cauza capriciului neveste-sii, care nu e niciodată acasă, dar suferă de egocentrism și de impresia că poate să facă orice-și dorește și care se decide să-i ia copilul soțului după ce prietena ei îi spune că acesta a avutoaventură. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
durere, În curbura ei Întunecată posibilitatea unei alte existențe, fărĂ Îndoială că aș fi murit. Și toți oamenii de pe pământ ar muri și viața ar Înceta dacă nu ar exista această scânteie de grație la care avem acces prin cine știe ce capriciu sau calcul complicat al sorții, pentru a ne reinventa și reînnoi. locul acesta pe care l-am Întrezărit o secundă Îmi era cunoscut de o veșnicie, de pe vremea de dinainte de a mă naște, când posibilitățile erau infinite și această stare
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]