1,858 matches
-
călăreții albi mergeau, În ritmul caravanei, fără a schița vreo intenție de apropiere. Aceia nu erau dușmani. Dar tânărul nu-și amintea să fi avut, pe acele meleaguri, nici prieteni. Așa că era mai prudent să schimbe, chiar din acea noapte, caravana și tactica. Asfințitul soarelui nu era departe. În curând avea să Înceapă prima noapte În care va trebui să dispară. Și să redevină, din nou, Nimeni. 5 octombrie 1475, limita sud-vestică a deșertului Gobi Amir făcu semn de oprire și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
trecuse pe Drumul Mătăsii, ci mersese drept spre acest loc. Înainte de a Începe căutările voia să Înțeleagă ce se petrecuse, chiar dacă avea de recuperat o distanță extrem de mare. Dacă acel străin exista, el trebuia să se ascundă Într-una din caravanele care se Îndreptau spre vest. Iar caravanele Înaintau foarte Încet. Vânturile acoperiseră cu nisip aproape totul. Amir descălecă și păși printre micile movile ce păreau a fi cadavre. Răscoli nisipul cu vârful cizmei și descoperi o platoșă de piele ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spre acest loc. Înainte de a Începe căutările voia să Înțeleagă ce se petrecuse, chiar dacă avea de recuperat o distanță extrem de mare. Dacă acel străin exista, el trebuia să se ascundă Într-una din caravanele care se Îndreptau spre vest. Iar caravanele Înaintau foarte Încet. Vânturile acoperiseră cu nisip aproape totul. Amir descălecă și păși printre micile movile ce păreau a fi cadavre. Răscoli nisipul cu vârful cizmei și descoperi o platoșă de piele ce purta semnul șarpelui și al săgeții. Făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
jumătate stâncos, pe jumătate nisipos. El era un punct firesc al traseului care scurta ocolurile Drumului Mătăsii, ieșind mai aproape de granița cu China. Prin urmare, Cuceritorii se grăbeau. Dacă se grăbeau și aleseseră această scurtătură, Însemna că până acolo nici o caravană nu văzuse călătorul pe care Îl căutau. Asta mai Însemna că acel călător avusese de parcurs o distanță uriașă, deci venea de undeva din estul Chinei. Cu siguranță, Însă, ajunsese acolo Înaintea lor. Acolo, unde? Amir urcă cu agilitate una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Amir ridică mâna În aer, ca și cum ar fi vrut să simtă mai bine ușoara adiere. Părea a fi aflat unul din răspunsuri. Luptătorul necunoscut fusese ajutat de vânt. Deșertul Gobi era vestit prin ucigătoarele furtuni de nisip care Îngropaseră, odinioară, caravane Întregi. Și, Întâmplător, vântul bătuse În ziua aceea. Cuceritorii nu putuseră vedea nimic, fiindcă, asemeni adierii care bătea chiar atunci, direcția vântului fusese de la est la vest. Nisipul le intrase În ochi. Dar asta nu explica viteza incredibilă cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nimic. Cei doisprezece se Întoarseră la cai și, Însoțiți de căpitanul Petru, Își pregătiră bagajele pentru plecarea la Suceava. În vreme ce Moldova aștepta vești, aventura lor Începea. 20 octombrie 1475, Drumul Mătăsii, Între Urumqi și Samarkand Călăreții În burnuzuri albe părăsiră caravana, dar se opriră În apropierea ei. Era a patra pe care o cercetaseră cu de-amănuntul În răstimpul a trei zile. Nu găsiseră nici un semn. Dispariția călătorului n-avea, totuși, nici o logică. Fusese acolo, În prima caravană, cea cu mătăsuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
burnuzuri albe părăsiră caravana, dar se opriră În apropierea ei. Era a patra pe care o cercetaseră cu de-amănuntul În răstimpul a trei zile. Nu găsiseră nici un semn. Dispariția călătorului n-avea, totuși, nici o logică. Fusese acolo, În prima caravană, cea cu mătăsuri și pietre prețioase. Semnalele omului lor din interiorul grupului fuseseră clare. Tânărul căutat se afla acolo, În mijlocul negustorilor. Nu fusese nevoie de intervenția luptătorilor Ak Koynlu pentru protecția lui, fiindcă totul păruse În regulă. Mai rămânea doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sosit, ca oaspetele să fie invitat În fața stăpânului Uzun Hassan. Moussa aflase și că un grup de războinici mongoli, Închinători ai semnului șarpelui și săgeții, trecuseră cu puțin timp Înainte spre Samarkand. Nu se opriseră nicăieri și nu căutaseră nici o caravană. De aceea, prezența lor nu alertase pe nimeni. Știrile sosite prin rețeaua Apărătorilor spuneau, totuși, că acel grup reprezintă un mare pericol. Graba cu care se deplasau indica o misiune clară, cu un termen scurt de Îndeplinire. Misiunea lor putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
motiv anume. Ar fi Însemnat stârnirea unui nou conflict cu o forță care depășea cu mult puterea lui Uzun Hassan. Cel mai ciudat lucru dintre toate, Însă, era dispariția călătorului cu ochi albaștri. Două zile la rând fusese semnalat În interiorul caravanei, iar Într-o noapte pur și simplu se evaporase. În zori, semnalele iscoadei Oilor Albe anunțau dispariția. Oamenii lui Uzun Hassan fuseseră nevoiți să oprească grupul de negustori și să verifice fiecare călător. Nu, omul căutat nu se mai afla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Oamenii lui Uzun Hassan fuseseră nevoiți să oprească grupul de negustori și să verifice fiecare călător. Nu, omul căutat nu se mai afla acolo. Urmaseră trei zile de goană prin stepele fostului regat al Persiei și de verificare a tuturor caravanelor aflate În regiune. Nu mai găsiseră nici un semn. Nici călătorul, nici măcar cei doi cai dintre care unul Încărcat un un sac destul de greu. Nimeni nu-i văzuse. - Ar fi putut, oare, să părăsească Drumul Mătăsii? Întrebă unul din luptători. -Da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cumnat al domniei tale este ambasador. Ce vești ai de pe Drumul Mătăsii? Întrebarea venise prin surprindere. Oană ezită o clipă, apoi răspunse: - Uzun Hassan a pierdut urma călătorului necunoscut undeva Între Urumqi și Samarkand. Călăreții Oilor Albe au scotocit toate caravanele. Nimic. Partea bună a veștii este că nici Cuceritorii n-au reușit să-l găsească. Grupul de luptători mongoli a ajuns până la deșertul Gobi și apoi s-a Întors spre Samarkand. În cel mult două săptămâni cred că vor sosi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Se zvonea că Dehli ajunsese victima unui joc murdar pentru putere, iar armata Punjab încetase de mult să mai fie o entitate. Separându-se de ceilalți comandanți, activitățile lui Ala-u-din se rezumau la mici hărțuieli sau la raiduri asupra unor caravane. Timp de câteva luni, el și oamenii săi n-au făcut altceva decât să frământe sub copitele cailor ținuturile fertile, ușurându-i pe țărani de recolte și de vite. A fost o viață sănătoasă, în aer liber și oricine și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
așa ceva. Profesorului i se dă un valet, iar un om care a lucrat cândva într-o casă europeană, dintr-un district învecinat, este angajat ca bucătar-șef. În cele din urmă, cad de acord ca frații lui Yusef să păzească caravana. La sfârșitul săptămânii, lăsându-i pe finlandezi pe camioanele lor, iar pe Short proptit în pat cu plosca la șold și câteva cutii de fasole, expediția poate porni pe ultimul tronson al călătoriei, iar profesorul Chapel se leagănă periculos pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
către Dharma, lumini zâmbesc departe de samsará, prin flori de lotus unde cântă karma stropită cu arome din matará. Eternul Buddha îmi dezleagă sutra și urc cu gând curat către Nirvana; sunt botezat din nou în Brahmaputracătre Tibet îmi caut caravana. Ploi de martie Răstignit e cerul pe ninsoare, norii se adapă din fântână; tot pândind semințele-n ogoare, cântec vechi, de ploaie, îl îngână. Nu e mult de când s-au spart în cioburi, troienind amurguri despletite, și în paltini, aninate
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
că, într-un fel, era diferit de cel pe care-l priviseră în trecut. Dar, când oamenii din Kai priveau enormul tezaur și rezervele de muniții mutate în noua capitală, odată cu palanchinurile și cu șeile aurii ale întregului clan și caravana șerpuitoare de care trase de boi întinzându-se pe nenumărate leghe, își recăpătau siguranța că au o provincie puternică. Aceleași sentimente de mândrie îi urmăreau de pe vremea când Shingen încă mai dăinuia printre soldați și chiar printre oameni de rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
că în fața iubirii voința nu face două parale?” “Știam, nepricopsitule. Și tocmai de asta îți vorbesc, pentru a nu ajunge în momentul în care ai fi în stare să te sinucizi pentru o dragoste neîmplinită. Priceput-ai? Ori câinii latră, caravana trece?” Priveam la bătrân întrebându-mă dacă el băuiește măcar ce luptă duc eu în această clipă... Nu mică mi-a fost mirarea însă când i-am văzut un început de zâmbet în colțul gurii și o anume lumină în
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
de înaintarea civilizației, de influența invadatorilor și de exterminarea fără deosebire a animalelor nisipurilor, și știut era, pe toată întinderea Saharei, că ospitalitatea lui Gacel Sayah nu avea seamăn de la Tombuctu până la malurile Nilului, cu toate că furia lui se abătea asupra caravanelor de sclavi și a „vânătorilor nebuni“ ce îndrăzneau să se aventureze pe pământurile lui. Tata m-a învățat, spunea el, să nu omori decât o gazelă, chiar dacă turma fuge și îți trebuie trei zile s-o ajungi. Eu mă refac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
nisipuri nesfârșite și munți sfidători, la paisprezece zile de drum de El-Akab, pentru că nimeni în afară de el nu râvnea la cel mai neospitalier pământ din cel mai neospitalier deșert. Rămăseseră în urmă pentru totdeauna vremurile glorioase când tuaregii luau cu asalt caravane sau îi atacau urlând pe militarii francezi și se duseseră, de asemenea, zilele de jafuri, lupte și moarte când alergau ca vântul pe întinderile de pământ, mândri de porecla lor de „bandiți ai deșertului“ și „stăpâni“ ai nisipurilor Saharei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
părul lui foarte alb, ce se confunda deseori cu nisipul, făcându-l invizibil când în spatele lui se afla vreo dună înaltă. Nu exista mehari mai iute și mai rezistent de partea aceasta a Tamanrasset-ului, și un bogat negustor, proprietarul unei caravane de peste trei sute de animale, se oferise să i-l schimbe pe cinci de-ai lui, la alegerea sa, dar n-a acceptat. Gacel știa că dacă într-o bună zi, din cine știe ce motiv, i s-ar fi întâmplat ceva în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
soare și căldură, cuptorul pustiit și înnebunitor exercitau o stranie fascinație asupra lui Gacel, fascinație ce se născuse într-o noapte, cu mulți ani în urmă, când la căldura iubitoare a focului auzise vorbindu-se pentru prima dată de „marea caravană“ și cei șapte sute de oameni și două mii de cămile ale sale care fuseseră înghițiți de o „pată albă“, fără ca vreunul dintre oameni sau dintre animale să se mai fi întors vreodată. Se îndrepta de la Gao la Tripoli și era considerată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
de oameni și două mii de cămile ale sale care fuseseră înghițiți de o „pată albă“, fără ca vreunul dintre oameni sau dintre animale să se mai fi întors vreodată. Se îndrepta de la Gao la Tripoli și era considerată cea mai mare caravană pe care bogații negustori din neamul haussa o organizaseră vreodată, călăuzită de cei mai experți cunoscători ai deșertului, ce transporta pe spinările unor mehari aleși o adevărată comoară de fildeș, abanos, aur și pietre prețioase. Un unchi mai de departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
călăuzită de cei mai experți cunoscători ai deșertului, ce transporta pe spinările unor mehari aleși o adevărată comoară de fildeș, abanos, aur și pietre prețioase. Un unchi mai de departe al lui Gacel, al cărui nume îl purta, ce păzea caravana cu oamenii săi, dispăruse pentru totdeauna, de parcă n-ar fi existat niciodată, de parcă ar fi fost doar un vis. Mulți au fost cei care, în anii următori, au întreprins nebuneasca aventură de a găsi urmele caravanei, cu vaga speranță de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
îl purta, ce păzea caravana cu oamenii săi, dispăruse pentru totdeauna, de parcă n-ar fi existat niciodată, de parcă ar fi fost doar un vis. Mulți au fost cei care, în anii următori, au întreprins nebuneasca aventură de a găsi urmele caravanei, cu vaga speranță de a pune stăpânire pe niște bogății ce, potrivit unei legi nescrise, aparțineau celui care era în stare să le smulgă nisipurilor, dar nisipurile își păstraseră bine taina. Nisipul era capabil să înăbușe sub mantia lui orașe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
sosise violent și pe neașteptate, purtat în brațe de aliatul său, vântul, și se năpustise asupra călătorilor, învăluindu-i și transformându-i într-o altă dună între milioanele de dune din erg. Câți au murit după aceea urmărind visul miticei caravane pierdute, nimeni nu putea spune, și bătrânii nu încetau să-i roage pe tineri să renunțe la această smintită încercare: — Ceea ce deșertul vrea pentru el aparține deșertului, spuneau. Ferească-l Alah pe cel ce încearcă să-i răpească prada... Gacel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
care îl împinseseră pe Mubarrak să încalce una dintre cele mai sfinte tradiții targuí și nu găsi nici unul. Era o călăuză a deșertului; o călăuză bună, fără îndoială, dar o călăuză targuí avea datoria să se angajeze doar ca să îndrume caravanele, să caute urmele vânatului sau să-i însoțească pe francezi în ciudatele lor expediții în căutare de amintiri ale strămoșilor. Niciodată, sub nici o formă, un targuí nu avea dreptul să pășească fără voie pe domeniul altui imohag, și cu atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]