1,394 matches
-
ce cărți ai, chiar dacă ai fost servit. Profesorul: Evelin, ai să lași garanție costumul de zbor. Evelin: Profesore, eu plătesc, dar te sfătuiesc să te mai uiți o dată la cărți. Profesorul: Plătește și-ți mai cer poate... Evelin: Profesore cu careu de popi vrei să căștigi? Profesorul: Careu de popi? De unde știi? Evelin: Te-am privit în ochi și am văzut ce cărți ai. Profesorul: Ai văzut în ochii mei ce cărți am?! Evelin: în știința pe care voi o numiți
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
Profesorul: Evelin, ai să lași garanție costumul de zbor. Evelin: Profesore, eu plătesc, dar te sfătuiesc să te mai uiți o dată la cărți. Profesorul: Plătește și-ți mai cer poate... Evelin: Profesore cu careu de popi vrei să căștigi? Profesorul: Careu de popi? De unde știi? Evelin: Te-am privit în ochi și am văzut ce cărți ai. Profesorul: Ai văzut în ochii mei ce cărți am?! Evelin: în știința pe care voi o numiți criminalistică se știe de mult că-n
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
pe care voi o numiți criminalistică se știe de mult că-n retina ochilor unei victime rămăne imaginea criminalului dar nu s-a găsit cum să fie “developată”. Profesorul: Da, cunosc teoria. Dar, spune ce carte ai? Eu am un careu de popi! Evelin: O chintă într-o culoare... Profesorul: O chintă?! Evelin: Da, o chintă cu as de treflă în coadă. Le desfășoară pe masă. Profesorul: Mă predau. Intră Ela și-i poftește la masă. Continuăm după masă și te
Invazie extraterestră Volumul 1 by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1245_a_2206]
-
fel de ași? Despre ce fel de mâneci, arătând ba că totu-i alb, ba că totu-i negru!? Și atunci În fața ochilor Îi apărea răposatul Ippolit, mulgându-și halatul ca pe-o capră. Din mâneci se scurgeau când un careu de dame, când un careu de ași... - Nimeni? Întrebă ea nedumerită. - Da, nimeni, repetă Extraterestrul, turnându-și un pic de votcă În pahar și dând-o repede pe gât. A trecut vremea când pentru credință se tăiau capete. Strămoșii mei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
fel de mâneci, arătând ba că totu-i alb, ba că totu-i negru!? Și atunci În fața ochilor Îi apărea răposatul Ippolit, mulgându-și halatul ca pe-o capră. Din mâneci se scurgeau când un careu de dame, când un careu de ași... - Nimeni? Întrebă ea nedumerită. - Da, nimeni, repetă Extraterestrul, turnându-și un pic de votcă În pahar și dând-o repede pe gât. A trecut vremea când pentru credință se tăiau capete. Strămoșii mei au avut de pătimit. Casele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
de Dorothy, în țara Vrăjitorului din Oz. Ceea ce socialismul nu putea intui era că zidul se crăpa spre a lăsa să treacă contururile unor lumini, lumini ce aduceau cu ele promisiunea visului care putea fi împărtășit, departe de pionieri, de careurile de adunări, de orele de educație politică și de disciplina nătângă a lecturilor obligatorii. Facultatea de a visa nu putea fi castrată, iar culorile nu puteau fi exilate la nesfârșit. Culorile Pentru mine, ca și pentru o întreagă generație căreia
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
multor clădiri, toate cu parter, construite din chirpici. Regula de aur: când te-mbraci militar întâia oară ferește-te. Iar dacă ți se fură oarece, ia-ți oareceul de la altul. Mi-a dispărut centura, am furat centura de la altul. În careu, la inspecție, toată lumea avea centură! Totul, și mamă și tată la companie, era plutonierul major Popa Ion, gras de nu putea intra pe ușă, cu două bărbii veșnic însiropate de sudoare sau de ușoara scurgere de creier, că materie cenușie
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
spumă, toată numai zâmbet, umplând cu gemetele sale aerul jilav. După plecarea sa, În capul scării apăru pentru câteva clipe, Îmbrăcat În ținută de gală, inginerul Edward Satanovski, care, pocnind din două degete, transformă frunzele aruncate de Oliver Într-un careu de ași, după care, făcând o piruetă În fața femeii-ușă, dispăru În salonul vecin... Stând țeapăn ca un stâlp În mijlocul camerei, cu tălpile Înfipte În linoleum și aripile sprijinite de tavan, masterandul răsucea În minte toată această Întâmplare, fără să poată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
sau ca o coroniță „Împletită” din urechi de câine. Când veni ospătărița să strângă resturile de la masă, golind scrumierele de mucuri și lăsând În locul lor altele, curate, inginerul Edward, pocnind din două degete, transformă urechile de câine Într-un triplu careu de ași, iar perechile de urechi de pe pleoape le acoperi cu doi șeptari, unul de caro, altul de treflă. Chelnerița scoase un strigăt ascuțit, scăpă tava și cârpa jos, zbughind-o În fugă la bucătărie. Între timp, Satanovski intrase parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
o anumită ordine pe masă. În mijlocul cercului trasă un triunghi cu laturi gale, În centrul căruia desenă, muindu-și degetul arătător În zațul de cafea, soarele. Trasă apoi cu grijă și configurația celorlalte planete ale zodiacului. Deasupra Vărsătorului puse un careu de ași și deasupra Scorpionului desfășură din mânecă o chintă roială. După care despărți zodiile. Degetul său arătător trasă un drum ce ieșea din Casa Soarelui, străbătea Karl Marx, Piața Unirii și se-nfunda la gară. Și un alt drum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Toate astea, deci, i‑au fost Înmânate mamei, la spital, a doua zi de la moartea lui. Totul era menționat cu minuție În Enciclopedie, nu lipsea nici măcar batista, nici cutia de țigări „Morava“ ori Politika ilustrată În care dezlegase parțial un careu de cuvinte Încrucișate. Urma apoi o listă cu numele medicilor, al infirmierelor, al vizitatorilor, ziua și ora când a fost operat (când doctorul Petrović l‑a deschis și l‑a Închis la loc, Înțelegând că operația era zadarnică: sarcomul prinsese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
de mititei prăjiți la foc aprig, făcut cu cărbune de mangal. Sări în mijlocul lor, trăgând cu arma de vânătoare în aer. După două asurzitoare bubuituri, urlă: Bandă de codoși și de poponari! Ceată de poștărițe! Măcar să vă fi aliniat în careu de front, așteptându-ne, special, pentru când sosirăm noi, boșii! Pufni într-un râs cu hohote, emisar cu rol împăciuitor, provocând urletele de entuziasm ale oaspeților, care se speriaseră cumplit la prima lui manifestare de aparentă ostilitate și de prigonire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
o futută. Pușca-i muierea ta, atingi lin trăgaciul, ca pe lindic, ții respirația, pac! și cade pe spate. Uită-te, boule, prin cătare, când ochești și trage, trage, bă, a căzut de bătrână prostănacule... Acum, gata, la masă, în careu adunarea, masca pe muian! Poftă bună! Respiră și înghite, oștean! Pâine neagră, uscată, secară necernută, nedospită, mestecată ca o gumă cu aromă de cartofi înăcriți, deasupra câteva așchii de margarină râncedă, înghețată, ce nu se lasă întinsă și o jumătate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de tute. Mare magistru în ale vieții gândirii acest tute! Căci problema vieții constă în a ști să profiți de hazard, în a ști cum să faci pentru a nu ți se „cânta cele patruzeci de puncte“, dacă n-ai careu de regi sau de valeți, sau a le cânta tu când ți le servește întâmplarea. Ce bine zice Montesinos în Quijote: „Răbdare și să tăiem cărțile“! Maximă cum nu se poate mai profundă a înțelepciunii quijotești! Răbdare și să tăiem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
Coloșenco un univers fascinant încă din copilărie. El se străduiește să readucă în atenția contemporanil or personalități literare și istorice ale trecutului. Dar nu oricum, ci î ntr‐o manieră mai puțin obișnuită și nu chiar la îndemâna oricui, aceea a careurilor rebusistice. Dând frâu liber pasiunii sale și încercând s‐o concretizeze, Serghei Coloșenco lansa, în 1999, o serie specială, Bib lioteca Rebus a Editurii Sfera, debutată printr‐ o apariție inspirată din viața și opera lui Mih ail Sadoveanu. I‐au
OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
văzuse și fusese martora unor trăiri de mare intensitate și a unor mari frustrări, le acoperi toate acestea cu umbrele sale cenușii spre negru. A doua zi, dimineață, după ce s-au făcut paturile și Înviorarea, toți elevii se adunară În careu, pe grupe, erau câteva sute de tineri. Va o căuta din ochi pe Xenia, era curios de felul cum trecuse peste noaptea În care el, treaz sau adormit, fusese numai cu ea. O zări prin mijlocul careului, apoi urmă un
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
se adunară În careu, pe grupe, erau câteva sute de tineri. Va o căuta din ochi pe Xenia, era curios de felul cum trecuse peste noaptea În care el, treaz sau adormit, fusese numai cu ea. O zări prin mijlocul careului, apoi urmă un moment care Îl nedumeri: fata (fata lui!) făcu un semn cu mâna ridicată și rosti scurt: Atenție! Pe platou Își făcuse apariția profesorul acela frumos spre care se Îndreptase Xenia după ce au dansat „Tango d’amore”. Xenia
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
lași! Te poți considera exmatriculat și văzând că băiatul se Îndreaptă agale către ușă, Îi aruncă vorbe grele: Crezi că-ți bați joc de mine, mă pedepsești, ai greșit adresa dobitocule, mototolule, tocilarule! S-au mai văzut abia luni la careul de dimineață, atunci când fata cu o față lividă a venit la el și i-a Întins un caiet sau o carte, șoptindu-i: Gata! Hai să fim deștepți! Bine? Bine! Băiatul găsi În carte un bilet scris cu migală: M-
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
distantă, dar mie nu-mi reușea niciodată. îîntrebând „Cum e? Sunt destul de distantă?“ nu ajungi, fără îndoială, prea departe.) întreaga colecție de bărbați din jurul meu uitase să mai respire. O priveau fascinați în timp ce își scotea ziarul și începea să rezolve careul de cuvinte încrucișate. — Se crede grozavă, a zis Mike în bătaie de joc. Și asta pentru că a scris o carte când avea doar șaptesprezece ani. Chiar a scris-o? Eram extrem de intrigată, dar mă străduiam să n-o arăt. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
ziar și s-a uitat către noi dezgustată, după care a ridicat două degete. Eram sfâșiată de sentimente contradictorii, o profundă admirație și o gelozie cumplită. —în fiecare zi rezolvă cuvintele încrucișate din The Irish Times, mi-a șoptit Clarence. Careul ăla, cel mai dificil. Și nu mănâncă niciodată nimic, a adăugat Eamonn cel cu fața ca o lună plină și un fund pe măsură. —O cheamă Misty O’Malley? am întrebat eu cu voce scăzută. —Ai auzit de ea? m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
din când în când de ropote de palme sparte deasupra capului, câteva flotări și... gata. Aveți un sfert de oră să vă spălați, să vă faceți paturile la fel cum le-ați găsit și să coborâți în curtea școlii, la careu. Spălătorul era o încăpere de vreo zece metri lungime, avea chiuvetele montate pe mijloc, care mai de care mai infecte și mai înfundate, oglinzi mătuite de vreme în care căutai să te vezi doar prin anumite colțuri, apă pe jos
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
stăteam întinse pe iarbă, dacă nu era în preajmă vreun vizitator. Când era prea cald, chiuleam. Așa se face că s-a enervat un nene pe noi, un colonel sau ce-o fi fost. Ne-a chemat pe toate în careu și, roșu de indignare, ne-a muștruluit, adăugând, în culmea furiei, că, în fond, n-avem decât să rămânem soldați, că armata nu-i pentru oricine și nici nu e obligatorie... Aha! Carevasăzică nu era obligatorie! Îi ieșise lu’ nenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
înot bine (copilărisem pe malul Oltului), victima tot așa. Fapta mea eroică stârni senzație în oraș. Am fost dat la ziar, cu poză, iar directorul liceului îmi aduse elogii pentru curajul și abnegația mea în fața tuturor elevilor liceului adunați în careu în curtea școlii. Multă vreme am rămas poreclit "Salvatorul". Și mărturisesc că nu-mi displăcea. Într-o bună zi, văduva închise restaurantul. Se ruinase. A-tunci am părăsit-o fără nici o strângere de inimă, așa cum scapi de un obiect nefolositor. E
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
șleampătă și dezgustător de îngălată cum se statornicise obiceiul în ultimii ani. BULEVARDUL REGINA ELISABETA În fiecare an au schimbat sala de clasă. 1945, 1946, 1947... Toate clasele dădeau în holul central, cu pardoseala lui lucioasă de mozaic, toată numai careuri albe și negre, ca o tablă de șah. Holul era mare poate cât toate cele cinci săli de clasă la un loc. Uneori, în recreația mare, în rarele zile când nu ieșeau în curte din cauza ploii, aruncau la țintă cu
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
ei intrarea dinspre curte. Trei trepte coborau dinspre holul central către ușa veșnic încuiată, cu geamuri mate, ce da în Strada Principală. De acolo se filtra, venind dinspre stradă, o lumină odihnitoare, care se reflecta, gălbuie, în luciul pardoselii cu careuri negre și albe. Într-o zi în clasă și-a făcut apariția un elev nou. Dogaru. S-a răspândit numaidecât vestea că tatăl lui e activist de partid. În prima recreație s-a învârtit printre ceilalți fără să intre în
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]