2,375 matches
-
într-atâta viața, încât să ajungi să o aperi cu înverșunare pe a altuia? Nu știu. Nu-mi displăcea meseria mea de comisionar. Aveam... Aiurea! îl întrerupse Carol cu dispreț, ridicându-se într-o rână. Aveai pe dracu'. E o caricatură de viață să participi la viața altora. Ești un personaj auxiliar. Un ratat. Un figurant într-o piesă. Ăla care intră în scenă cu tava în mână să anunțe nașterea, nunta sau moartea altora, dar niciodată nașterea, nunta sau moartea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
funestul plan la îndeplinire? Se joacă cu paradoxurile... Le speculează..." Da! răspunse Filip. Chiar dacă aș face-o numai din conștiinciozitate. Conștiinciozitate?! îl îngână Carol sincer mirat și indignat. Ce-i aia? O mâncare exotică? O boală de piele? Sau o caricatură a conștiinței? Conștiinciozitatea mercenarului! Exact ce-ți spuneam. Mercenarul ajunge să-și riște viața pentru a putea supraviețui. Paradoxal, nu?! Trebuie să omoare și până la urmă să moară, pentru a putea trăi. Aici zace bravul mercenar Filip, care cu conștiinciozitate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
mănânce după mine? Sau tout simplement îi plăcea dulcețul? Mă uitai la el să văd dacă nu este un ironic, dar părea de bună-credință. Într-un picior, cu o țigară spânzurată de buză, cu vorbe franțuzești intercalate displăcut, Coco făcuse caricatura grotească a întregii mele sensibilități. Îmi căzu capul pe umăr. Fără să-și explice bine motivul, Coco pricepu că mă jignise. Vru s-o dreagă și făcu o reflexie profundă pentru capul lui mic și frizat: - Eu nu te înțeleg
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
răspuns din acele care-i caracterizau toate slăbiciunile: - Nu-i nimic. Acum el plătește! ...Suflețel moale! Ca nisipul dimprejur, cu care mă joc în voie ca să-mi mângâi mâna. Dar cu toată observația mea, aveam o satisfacție imensă. Irina făcuse caricatura întregii ei afecții pentru acel Marcu. N-aveam să-l invidiez niciodată, chiar dacă, sărmanul, ar fi ignorat rolul pe care fusese silit să-l joace sau ar fi avut mai puțină perspicacitate ca mine, sau ar fi interpretat cu bunăvoință
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
lectură, în afara duratei sale personale și integrat altor ritmuri, trăind într-o altă "istorie". Majoritatea celor "fără religie" nu sânt de fapt eliberați de comportamentele religioase, de teologii și mitologii, fiind uneori prinși într-un adevărat hățiș magico-religios, degradat până la caricatură și, prin urmare, greu de recunoscut. Procesul desacralizării existenței umane a dat naștere adesea la forme hibride de magie trivială și de religiozitate de fațadă. Nu ne gândim nicidecum la nenumăratele "religii mici" care au răsărit precum ciupercile în orașele
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
la Coimbra se zbat între un exasperant complex de inferioritate - care-i face să privească scârbiți și cu ură moravurile, instituțiile și cultura tradițională - și un profetism revoluționar plin de candoare. Cincizeci de ani de pseudo-liberalism transformă Portugalia într-o caricatură; nu mai exista monarhia tradițională de odinioară - dar Portugalia nu devenise încă o țară europeană, asemenea Franței. În comparație cu Parisul, pentru "generația de la Coimbra" nu este nimic bun în Portugalia. Acei puțini cărturari care au acces la luminile Europei se îngrozesc
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
s-ar fi putut afla un înalt funcționar roman, îngrijit de servitori germanici; acum, însă, se întâmpla contrariul: semnele vremurilor! Dacă el nu ar fi avut mamă burgundă, cu ușurință Gundovek i-ar fi putut părea, îmbrăcat cum era acum, caricatura grotescă a unui roman în togă din vremuri apuse. Trebuia să-i recunoască, în schimb, o anumită regalitate naturală; mai mult, nu-i putea nega, în ciuda lipsei de instruire, o capacitate de înțelegere și o vioiciune a minții demne de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
o privire dreaptă și acea elasticitate felină în mers și în mișcări tipică, în general, celui deprins cu mânuirea armelor; alții - nu puțini, într-adevăr - păreau mai mult a fi simpli țărani, animale de rezistență, iar alții dădeau impresia de caricaturi de oameni: slabi și palizi, cu trupul deformat, îi pândeau pe noii-veniți cu priviri neîncrezătoare, atunci când nu erau fățiș ostile. Cei mai mulți purtau haine de țărani, dar nu lipseau pantaloni, tunici și jambiere militare ori hlamide fin țesute, care trebuie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
și mai tare sub fard. O față încordată, contorsionată, ochii dilatați. Veni spre el cu un mers ciudat și lipsit de grație. Degetele ei îi apucară brațul; și, grele ca de piatră, îi striveau carnea, deasupra încheieturii. Rosti cu o caricatură a vocii ei normale: - Ce ai auzit? Ce ai auzit? Brutalitatea ei îl sperie, îl șocă. Spuse stânjenit: - Nu mare lucru. Era prea greu să disting. Dar am auzit destul ca să... - Dar nu știi! Nu știi adevărul? Furia îl părăsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
într-atâta viața, încât să ajungi să o aperi cu înverșunare pe a altuia? Nu știu. Nu-mi displăcea meseria mea de comisionar. Aveam... Aiurea! îl întrerupse Carol cu dispreț, ridicându-se într-o rână. Aveai pe dracu'. E o caricatură de viață să participi la viața altora. Ești un personaj auxiliar. Un ratat. Un figurant într-o piesă. Ăla care intră în scenă cu tava în mână să anunțe nașterea, nunta sau moartea altora, dar niciodată nașterea, nunta sau moartea
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
funestul plan la îndeplinire? Se joacă cu paradoxurile... Le speculează..." Da! răspunse Filip. Chiar dacă aș face-o numai din conștiinciozitate. Conștiinciozitate?! îl îngână Carol sincer mirat și indignat. Ce-i aia? O mâncare exotică? O boală de piele? Sau o caricatură a conștiinței? Conștiinciozitatea mercenarului! Exact ce-ți spuneam. Mercenarul ajunge să-și riște viața pentru a putea supraviețui. Paradoxal, nu?! Trebuie să omoare și până la urmă să moară, pentru a putea trăi. Aici zace bravul mercenar Filip, care cu conștiinciozitate
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
care trăiseră la o distanță atât de mare una de cealaltă, păreau a fi fost făcute aproape după același calapod. Nu cumva gârbova și necruțătoarea bătrânețe, ajustând puțin câte puțin fiecare trăsătură, fiecare gând, fiecare simțământ, reduce ființa umană la caricatură, la o fantoșă a sa, făcându-l să semene mai degrabă cu cine știe ce specie de animal ce-a existat cândva pe planetă și a dispărut În cursul evoluției sau cu un fenomen al naturii și nicidecum cu ceea ce a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
târziu, altcineva i-a provocat pe vecini vopsindu-și casa în verde. În copilărie, Jina a crezut c-ar putea să fie orice - profesoară, om de știință sau pilot - dar, ajunsă-n liceu, abandonase deja trei posturi în favoarea desenatului de caricaturi pe la festivaluri stradale, a voluntariatului la studiul de artă și a contribuțiilor murale de pe autostradă. La optsprezece ani, deja căpătase obiceiul de a-și lua slujbe pentru care nu era plătită. Două dintre cele trei cele mai bune prietene ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Fusese încăpățânată, dar abătută, mereu plină de speranță și astfel constant dezamăgită. Alice nu era o piesă de senzație apărută peste noapte. Scria de cincisprezece ani, iar asta se vedea. Sertarul ei cu farduri era jalnic, hainele ei erau o caricatură de nădragi cu elastic în talie, cămăși supradimensionate și pijamale. Fiecare frază proastă pe care o scrisese reprezenta acum un rid în jurul gurii, fiecare respingere și recenzie jignitoare erau acum o cicatrice ca de vărsat de vânt, încă un fir
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
detergent ieftin se amesteca neinspirat cu parfumul ei puternic și dulceag. Încercam să găsesc ceva la acea femeie care să-mi placă, să pot s-o primesc în suflet dar în acele momente mintea mea o percepea ca pe o caricatură. Avea părul despletit și vopsit blond iar chipul ei îmi amintea de Miss Pyggy, purcica din Mupets. Oare ea se vedea frumoasă? Nu aveam putere să râd și doar un zâmbet îmi scăpă prin colțul gurii. De ce-ți rânjești
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
pot să fiu doar cercetătoare obiectivă. Memoria îmi e plină și de viața mea între toate acestea. Dacă nu mă înțeleg pe mine ca parte a procesului, o să înțeleg, vorba lui Moromete, ce-ngroapă pisica. Uite, acum când vorbește o caricatură parlamentară ca senatorul Dumitrașcu, mi-e rușine de mine, ca și când eu aș face un gest exhibiționist în public. Să nu mă întrebi de ce mă transsubstanțializez cu o persoană de această speță, de ce îl simt pe unul ca ăsta ca pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
octombrie 1999 și mai 2000, cu mici inserții ulterioare, marcate în text. La Wassenaar, în Olanda, The Netherland Institute for Advanced Study. Termenul „tiran” are conotații mereu negative, dar sună a cineva spăimos și impunător. Nu este tocmai inspirat pentru caricatura nefericită și bâlbâită de Ceaușescu. Între timp au început să apară mărturiile acelor ani. Am în față, de exemplu, volumul Anii 80 și bucureștenii, editat de Muzeul Țăranului Român și publicat la Editura Paideia în 2003. În 2004 a apărut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
într-o doară, Doamne, ce tip frumos. Când îmi voi lua zborul spre Cal pentru renovare, când voi păși gol în cabinet cu cecul în mână, cred că știu ce voi spune: „Dă-le-ncolo de schițe. La gunoi cu caricaturile astea. Vreau să fiu ca Fielding. Da, fă-mă ca pe Goodney. Dă-mi o față ca a lui.“ * După cum am mai spus, eu și 1984 ne înțelegem de minune. O acțiune redusă la strictul necesar, fără zorzoane, condusă fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
din nou la suprafață, în ultimul capitol, unde urâtul se manifestă pendulând între esență și aparență, prin ordinar, meschin, slăbiciune, josnic, obișnuit (mediocru), întâmplător, inevoluat, dezgustător, grosolan, ceea ce este mort și gol, hidos, absurd, scârbos, rău, fărădelege, fantomatic, diabolic și caricatură. În societatea contemporană oamenii se îndreaptă, mai cu seamă, către nonvalori și le ridică pe acestea la rang de artă. Negativismul din interiorul sufletului îl face pe om să-și creeze un mod de viață urât, să-l accepte ca
Un urât frumos în societatea contemporană. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Ionela Alexandra Răstoacă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_950]
-
perfecte în rolul social. Materialului comic al lui Caragiale i s-a potrivit bine tehnica veche a paiațeriei, după cum indică cel dintâi Paul Zaiafopul. S-a observat că gustul pentru formele vechi ale comicului este și „gustul pentru burlesc și caricatură, pentru tehnica paiațeriei și a oricărei modalități a teatrului popular”<footnote I.Constantinescu, op. cit., p. 70. footnote> , Caragiale aparținând mimus-ului greco-latin. Acestor idei li se mai poate adăuga aceea că însuși Caragiale întrebuințează în locul termenului „personajele” pe acela de „oamenii
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
mai rămas decât impulsul agresiv al lui Pampon și predispoziția spre iertări „lăcrămoase” a lui Crăcănel. Amândoi abordează o pretenție de prestanță. Iancu Pompon este tipul cavalerului fără teamă, a omului de onoare, toate acestea fiind subminate în piesă de caricatura gravă. Sentimentul iubirii capătă la el o aureolă mistică și se însoțește cu ideea de jertfă. În confesiunile pe care și le fac reciproc Mița și Pampon, aflați în situații similare, ambii trădați și hotărâți să se răzbune, se ajunge
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
viața ca teatrul - astfel se poate defini specificul viziunii lui Caragiale ca dramaturg. În această privință, opera sa este o excepțională cronică a evoluției burgheziei, prezentată în toată gama de viziuni comice: de la cronica binevoitoare până la satiră și de la simpla caricatură, la grotescul monstruos: „simt enorm și văd monstruos”, zice Caragiale. Având simțul și gustul comicului enorm, Caragiale sa îndreptat cu deosebire spre caricatură. Despre aceasta, Paul Zarifopol notează: „Caricatura în opera lui Caragiale este îndeobște [...] amuzantă. Caragiale a fost un
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
evoluției burgheziei, prezentată în toată gama de viziuni comice: de la cronica binevoitoare până la satiră și de la simpla caricatură, la grotescul monstruos: „simt enorm și văd monstruos”, zice Caragiale. Având simțul și gustul comicului enorm, Caragiale sa îndreptat cu deosebire spre caricatură. Despre aceasta, Paul Zarifopol notează: „Caricatura în opera lui Caragiale este îndeobște [...] amuzantă. Caragiale a fost un demon al veseliei”<footnote Paul Zarifopol, Publicul și arta lui Caragiale, Introducere la Opere I, II, I. L. Caragiale, în Pentru arta literară, București
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
de viziuni comice: de la cronica binevoitoare până la satiră și de la simpla caricatură, la grotescul monstruos: „simt enorm și văd monstruos”, zice Caragiale. Având simțul și gustul comicului enorm, Caragiale sa îndreptat cu deosebire spre caricatură. Despre aceasta, Paul Zarifopol notează: „Caricatura în opera lui Caragiale este îndeobște [...] amuzantă. Caragiale a fost un demon al veseliei”<footnote Paul Zarifopol, Publicul și arta lui Caragiale, Introducere la Opere I, II, I. L. Caragiale, în Pentru arta literară, București, Editura Minerva, 1971, vol.I, p.
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
distincți, în interiorul speței umane. Diversificarea tipologică s-a realizat la Caragiale, după cum a observat primul Titu Maiorescu, prin extracția socială a acestor tipuri. Gravul decalaj dintre esență și aparență al civilizației burgheze și mahalalei intelectuale este ilustrat de minune prin caricatură. Dispunând de un simț mimetic excepțional, Caragiale a folosit caricatura sub forma parodiei. Ilustrative sub acest aspect sunt discursurile ilogice și lăcrimoase ale politicienilor. S-a mai reproșat lui Caragiale lipsa analizei psihologice a personajelor (Gherea). Caragiale era de părere
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]