2,211 matches
-
oprit toate căutările. - Și atunci mi-am dat seama că vreau să plec. Că vreau să plec din Veneția, și, Întâi de toate, vreau să revin În Moldova. Alături de tatăl meu. Că nu mă interesa nici bogăția familei Frassetti, nici carnavalul perpetuu din Orașul Lagunei. Tânărul se opri din nou, ca să-și adune gândurile, dar reluă repede. - De fapt, era vorba de un drum mult mai lung. Un drum la capătul lumii. Erina se abținu să spună ceva, dar Întoarse capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ci un om cu reflexe de luptător. Această idee Îl consternă. Își spuse, Însă, că misiunile secrete duc probabil la halucinații și că un agent sub acoperire Începe să vadă pretutindeni alți agenți sub acoperire, astfel Încât lumea ajunge un vast carnaval al măștilor, asemeni celui venețian. Nu scăpase deci de Veneția. Nici nu-și dorise vreodată să scape, fiindcă Veneția era imaginea perpetuă a frumuseții și a opulenței. Voise să scape doar de partea ei superficială, de afectare, de minciună, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pentru canapeaua circulară care permitea o mișcare de rotație leneșe în jurul orizontului tapetat de tablouri. O prefera, mai ales pentru că avea un număr oarecare de tablouri vechi, achiziții proprii, care locuiau pereții permanent, ca niște gazde statornice, oferind ospitalitate indulgentă carnavalului .mobil al expozițiilor lor. Când expoziția nouă era valoroasă, ele intrau în umbră, se stingeau în fața vieți vii a celorlalte; dar când era inferioară, ieșeau în evidență, consolatoare. Nu cunoșteau farmecul spontan al opiniei critice, nici lupta, nici victoria, în
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
în diferite locații din țară, unde poeții și prozatorii au găsit și s-au încărcat cu energia vitală actului de creație, unde au socializat cu ceilalți creatori de frumos și unde s au distrat până în zori dansând sau organizând un carnaval ad-hoc. Prin efortul conjugat al celor peste 3000 membri Esențe și a conducerii acestei rețele literare s-a creat o oază de lumină, unde invităm pe toți cititori noștri să-și potolească setea de frumos. Nicolae Stancu LILIANA ALBU Sunt
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
timpului stau clipe suspendate... Ne deșteptăm în zori zâmbind a împlinire. Ninsorile de altădată sunt uitate! Liniște neliniștită într-un amurg de gând Am rătăcit un vis, Aud stele plângând... Mi-e sufletul proscris. Tăcute rime dorm Sub măști de carnaval Cu zâmbet slut, diform, Visând plutiri pe val. în infinite zări Se risipesc trohei, Se tânguiesc chemări, Dar muți sunt ochii mei. Lira am îngropat în veșnice tăceri. Cândva, de-mi va fi dat Vor fi și primăveri. Trecutul apus
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
fi La Hanul lui Mînjoală ar putea să le scrie și alții, cum le-a și scris (M. Sadoveanu), sau chiar multe din "momente", în care transcripția limbajului pestriț de mahala nu trece într-adevăr dincolo de "comicul pur" (D-ale carnavalului, Articolul 214 etc). Asta nu înseamnă că gheara leului nu e prezentă și în ele, ca peste tot în ceea ce a scris, și că nu-i aparțin, împreună cu teritoriul pe care și l-a descoperit și al cărui unic proprietar
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
român are capacitatea de a reînnoi comedia pe o experiență ce datează de aproape un secol și în care credeam că nu se mai poate spune nimic nou; totuși, am avut surpriza să descoperim un nou Caragiale în D-ale carnavalului, sau o nouă manifestare a comicului când apare un nou autor de comedie. Actorii se adaptează perfect, cu intuiții proaspete, la noua viziune a comicului. Dar din. aceste mari calități de comedian rezultă și cusurul actorului român. El îți crează
Imposibila întoarcere by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295610_a_296939]
-
sa măgarul: „Gemea un neam neavând ce face/ Păzit de măgărari cu torbă/ Cum cutezai să spui o vorbă,/ Veneau urgent să te înșface,/ Să nu arunci vreo defăimare/ Înspre măgarul cel mai mare... Și-au spus-o unii-n carnaval/ C-ar fi măgarul genial!” (A fost și nu mai este!). Măgarul judecător: „...Aș avea acuma vilă/ Doar cu starea mea civilă?/ ...Îmbrăcați ca niște corbi,/ Magistrații parcă-s orbi/ În corupția generală, nu-i nici un corupt în sală!” (Oare
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pe mine. Tot localul era dezinhibat, liber, tânăr, animat și colorat. Cu excepția mesei noastre. Cu ochii minții, vedeam cum imaginea se schimba de la culori vii în sepia, în momentul când se ajungea la mine și la Chris, cum muzica de carnaval și râsetele se transformau într-o tăcere care se târa anevoie. Eram ieșiți din ritm, nu făceam parte din lumea aia, semănam cu un cadru dintr-un film de artă european, un film mohorât care aterizase din întâmplare în mijlocul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
Doar ți-am spus ce scria bătrânul despre tangou, dansul de la șold în jos“. Oho, vorbea ca la carte, musiu. Zâmbea nea Gică, avea n-avea chef, îi plăcea jocul. O lua chiar înaintea măscăriciului, să-l provoace. „Cum ziceai, carnavalul este sărbătoarea tristeții? Bucurie disperată, așa ziceai. Nevoia de bucurie este boala lor și bucuria este masca tristeții, așa ziceai? Bucurie dușmănoasă, cu ură, așa ziceai?“ Nu aștepta răspunsul, o ținea înainte nea Gică, nu-i dădea timp lui Tolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu-ți vină a crede! El, Tolea Dominicus Anatolea vorbea despre fanfaroni! Ca la o teză de doctorat vorbea fanfaronul. Să te apuce năbădăile, nu alta. Privirea brusc mărită a ascultătorului nu îl intimida, bineînțeles. „Simț teatral înnăscut, asta e. Carnaval, circ, tristețe. Politicianul, armata sunt în aceeași lume. Și football-ul, desigur. O viață mereu în așteptare, amantissime... Când aștepți, improvizația pare o salvare.“ Săptămâni, luni, până tema se epuizează, până nea Gică nu mai întreabă nimic, saturat peste poate, până când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
așteaptă. Florin strânge hârtiile, Marga semnează, Florin Dinu semnează, Ortansa Teodosiu adună ceștile și scrumierele. Pupături Florin, pupături Ortansa, plecăciuni Florin, piruetă Ortansa, gata, suntem singuri, între noi nu mai e decât canapeaua, devenită scaun, instrumentul psihiatrului. — Ți-a plăcut carnavalul? — No comment. — Cum de ai venit aici, la spital? Înseamnă că e ceva urgent. S-a întâmplat ceva? Ce s-a mai întâmplat? — Păi... nimic. Doctorul își scoase ochelarii. Își trecu palma peste ochiul drept, sănătos, apoi peste ochiul stâng
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
obișnuită să se uite la televizor, ceea ce mi-a amintit de David Minor și de rigiditatea convingerilor sale religioase. Oare soțul Aurorei izgonise televizorul din casă? Convingerile sale erau atât de puternice, încât dorise să își protejeze fiica adoptivă de carnavalul frenetic al culturii pop americane, acel bâlci fără nici un Dumnezeu de luciri și gunoaie care se revărsa la nesfârșit din toate tuburile catodice din țară? Poate. Nu aveam să aflăm nimic despre Minor până ce Lucy nu avea să ne spună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
hlizindu-se spre frate-său: chiar c-a înnebunit. Lui Rafael i se păru pe moment că i se atrage atenția c-a luat-o razna, intrând astfel în rândul lumii, păi, bineînțeles că-i o nebunie generală, atotstăpânitoare, un carnaval de balamuc, iar de-acum, contempla surprins cârdul de femei răsfirate pe mijlocul străzii, și Roșioara, împroșcând dezgustată, ce mare distracție și votu’ ăsta? Atâta lume strânsă grămadă, de parcă s-ar da cine știe ce bunătăți, toată lumea asta cu foamea-n gât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
părintelui lor fondator, Ali. Dacă, pentru moment, populația Persiei este, În mare majoritate, sunnită, șiismul are deja acolo câteva insulițe, mai ales În orașele-oaze Kom și Kashan, unde s-au perpetuat tradiții ciudate. În fiecare an, se celebrează, printr-un carnaval burlesc, aniversarea uciderii Califului Omar. Cu acest prilej, femeile se fardează, pregătesc dulciuri și fistic prăjit, copiii stau pe terase și varsă șuvoaie de apă asupra trecătorilor, strigând cu voioșie: „Dumnezeu să-l blesteme pe Omar!” Se confecționează un manechin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
are de spus Flash lumii întregi? În limba engleză. Abia se golise sticla de Pepsi și se arătau rufe spălate cu cel mai indicat detergent, că și auzeai în televizor bang și au. Batman și Robin. Purtau măști ca de carnaval, dar nu le ardea de glumă. Ei n-aveau o navă spațială, ci un batmobil și Pinguinul trebuia să-și păzească pielea. America. Partea frumoasă era că aici trăiau eroii. Exista câte unul pentru orice împrejurare și orice loc: pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
cu inima, cu capul, cu nările... Pe urmă ieșeam de acolo, și ea era prima care-mi diseca anatomic cu sarcasm și ranchiună religiozitatea profundă, orgiastică a acelei lente dăruiri de sine, săptămână de săptămână, lună de lună, Întru ritul carnavalului. Tot atât de tribal și vrăjitoresc, zicea ea cu ură revoluționară, ca și riturile fotbalistice, unde-i vezi pe dezmoșteniți cheltuindu-și energia combativă și sentimentul revoltei, pentru a practica descântece și făcături și a obține de la zeii unei lumi, oricare ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
trenulețului de vacanță, ne îndreptăm spre Mamaia. Malul mării e pustiu. Gheretele care vara umplu miile de burți cu mici, bere și gogoși sunt acum prada vântului puternic. Hotelurile jerpelite aduc și ele cu niște blocuri bucureștene vopsite ca de carnaval, înaintea alegerilor. Litoralul e deprimant și asta îmi face bine. Nisipul, altă dată galben, e plumburiu, valurile înalte par de păcură. Albi au rămas doar pescărușii, dar și ei țipă disperați. Briza îmi ridică părul în vârful capului, mirosul sărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
cumpătul, instruindu-l pe Vierme: Privește pe drum, Boss! Nu sta prea aproape de fereastră! Ce vezi? Păi, nimic... Ba nu! Uite! Sunt trei cai și trei călăreți! Mascați, băi, să fiu eu al...! Cu mantii sau cu robe lungi, de carnaval, pe ei! Unul, negru, unul, alb și unul stacojiu. Sunt la capăt, sub reflectoarele de la batalele de păcură, înspre bodega lu' Mariusache și spre cimitir. Stau nemișcați. Nu știu ce naiba fac. Par că se sfătuiesc... Războiul, Cucerirea, Foametea! Exterminatorii! Vânătorii! Cavalerii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
ar fi tocmai departe de aceste origini. La extrema cealaltă, actul de injuriare (de la justus/injustus/injuria) avea rezervate anumite zile în calendarul roman, cînd oamenilor le era permis să-și „înjure zeii”, un fel de rit de răsturnare precum carnavalurile de mai tîrziu („digitus impudicus”, de pildă, pe care și-l arată astăzi șoferii nervoși, în chip de înjurătură, este o „descoperire” romană - ne amintește Adrian Majuru). În continuare, o serie lungă de înjurături au o origine religioasă, de la blesteme
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
am început să accept situația, dar până și frica asta e, de fapt, mai mult ceea ce ar trebui să simt decât ce simt cu adevărat (cu adevărat simt o dorință de a râde cu lacrimi, totul mi se pare un carnaval, o farsă comică). M-au așezat aici, între Elisabeta și o bătrână sălbăticită rău, cu pareză facială. Tanti Laura are un colț al gurii lăsat până la bărbie și clipește doar dintr-un singur ochi. Pe celălalt și-l închide cu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
unei pluralități de stări și contexte ce-i solicită și epuizează vitalitatea primară. Simțul interiorității este puternic atrofiat iar sondarea rezonanțelor ce răzbat din propria ființă se dovedește a fi primejdios neglijată. Omul tinde spre rolul unei marionete într-un carnaval de promisiuni și înșelări dezolante. Aici orice eșec nu determină începuturi de luciditate ci ambiția narcotică a obținerii unei victorii consolatoare printr-o nouă încercare. Un cerc al pierderii de sine își manifestă dinamica necruțătoare ca resort al inconștientei alergări
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
realului și susținută constant de chipul fals al celor răi. În ce constă energia și forța de seducție și înșelare a acestei măști? Pe cine reprezintă și ce ascunde? A fi naiv înseamnă aici a te afla în iureșul unui carnaval unde actorii dincolo de personajele lor te privesc în nuditatea frivolă a propriei onestități, a propriei deschideri și oferiri de sine. Acești actori sunt integrați în turbulența valsului ce animă balul mascat al existenței cotidiene. Bal mascat termenul extrem de uzitat ne
Transcendența activă by Marius Cucu [Corola-publishinghouse/Science/1085_a_2593]
-
și deodată fac ochii mari, apoi mă strâmb, nemulțumit. Cum ? ! Da, este chiar ea, chiar Sophie, cu toate că abia am recunoscut-o ! Parcă s-ar fi travestit în grădinăreasă ! Nu s-ar putea spune că o asemenea ținută ostentativă, ca de carnaval, ar fi pe gustul meu ! în primii ani era atât de stăruitoare să știe ce anume nu agreez la toaletele, la pălăriile ei ! La felul cum conversează ! Bărbații nu au gustul modei, pe ei doar anume lucruri îi interesează, obișnuiește
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
la spate... Ia vezi! Ăla e portofelul tău, dar cu banii mei În el... scamatoria asta nu-mi iese de fiecare dată. Răcanul Îi Întinde, cu capul vîrÎt Între umeri, pachetul de țigări și un pumn de bancnote murdare. E carnaval, au luat-o toți razna. De la locul de fumat, oriunde te-ai uita, se Întîmplă ceva cretin, În mai puțin de o jumătate de oră tot acest tablou animat se umple de absurd. PÎnă la urmă devine chiar comic, pierderile
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]