14,997 matches
-
lucioase, țesute de-o mână dibace. În mijloc de casă, soră cu patul se răsfăța într-un picior-tulpină o măsuță. Metalul colorat ca lămâia fusese presărat cu flori de nu-mă-uita de pictorul darnic. Pe tablaua rotundă a mescioarei trona o casetă de argint cu pereții filigranați, necunoscută mie. Lăsa vederii fluturi-monede și minunate flori de olmaz - inele, cercei, medalioane și broșe... Țin minte cum a fost de parc-ar fi acum... M-aplec. Privesc și respir sacadat. Ca un fur pofticios
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]
-
scap de pedeapsă! Dar nu am răgazul, că-n ușa deschisă apare chiar năluca dorită și glasul bunicii cântă: Ești aici? Ce bine-mi pare! Degrabă te du la culcare, căci zorii grăbiți din urmă te-or prinde! Referință Bibliografică: CASETA CU BIJUTERII / Angela Dina : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1997, Anul VI, 19 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Angela Dina : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
CASETA CU BIJUTERII de ANGELA DINA în ediţia nr. 1997 din 19 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/385328_a_386657]
-
îl lovise în adâncul sufletului său de copil, lacrimile jucau în ochișorii lui albaștrii ca azurul cerului. -Ba da, de aceea îi vei zice, că eu ți-am dat suma de bani pentru a completa banii puși de Gilă în casetă. Mihaela a intrat în casă bucuroasă că are vești, la vederea lui Florin a izbucnit: -Vino-n brațele mele copil iubit, în sfârșit ai reușit să vii! -Femeia l-a îmbrățișat și sărutat pe amândoi obrajii, bucuria era atât de mare
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ X de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2255 din 04 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385345_a_386674]
-
amar de ani, iar Florin plângea pentru părinții lui pe care nu-i știa și lăcrima de bucurie pentru familia ce tocmai se năștea. -Florine, să nu uit, ai grijă să umbli din nou în ascunzătoarea lui Gilă, să iei caseta de acolo, apoi să i-o dai Mihaelei . Nu este bine să mai rămână în acel loc, posibil să dea cineva peste ea. Mai bine o ținem noi, iar când apare băiatul, i-o dăm. Vreau să privim cu mai
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
privea în adâncul de smarald al ochilor- , va trebui să mergem pe la diferite magazine cu specific de ”bijuteri” să vedem cine a lucrat medalionul și lănțicul, dar să descifrăm și cele două inițiale. -Da Mihai așa vom face, după ce avem caseta. Mihaela se uita cu drag la copil, avusese pentru el tot timpul o anumită atracție, nu și-o putea explica, poate unde îl știa un copil al nimănui. Din prima căsătorie avea o fată, la divorț soțul ei, care era
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
este în spatele lui? Cine îl ține de mână? -Nu știu Mihaela, dar voi afla. Ai apucat să vorbești cu Florin? Ce ți-a spus? -Văd că ești îngrijorat, am vorbit astăzi cu el, mi-a spus că diseară va lua caseta, iar mâine o voi lua de la el. Odată ce avem caseta, poate vom avea și o pistă pe care să mergem. Acum mănâncă, te rog, -femeia a pus palma ei peste mâna lui, bărbatul a tresărit, îi făcea bine mângâierea femeii
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
Mihaela, dar voi afla. Ai apucat să vorbești cu Florin? Ce ți-a spus? -Văd că ești îngrijorat, am vorbit astăzi cu el, mi-a spus că diseară va lua caseta, iar mâine o voi lua de la el. Odată ce avem caseta, poate vom avea și o pistă pe care să mergem. Acum mănâncă, te rog, -femeia a pus palma ei peste mâna lui, bărbatul a tresărit, îi făcea bine mângâierea femeii, simțuri de mult adormite se trezeau încet la viață. A
DOI PRIETENI, MIHAI ȘI GILĂ IV de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/385346_a_386675]
-
să-i văd, să-i ascult și să le strâng mâna la începutul anilor nouăzeci, când au venit la noi să ne bucure cu cântecele de suflet. Trec anii și mă bucur de ei nu doar prin intermediul CD-urilor și casetelor, sau când îi mai „prind” la televizor, ci și aievea. La 11-12 iunie 2001 la Buzău a avut loc Festivalul Național de Epigramă Cât e Buzăul de mare. Fiind invitat la acest prestigios festival m-am înarmat cu cele mai
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92363_a_93655]
-
citeau câte 5 epigrame inedite, iar după fiecare recital să evolueze câte un artist invitat. Atunci am avut ocazia să-l admir pentru prima dată din sală pe cunoscutul interpret de muzică populară Gheorghe Gheorghe, care mi-a dăruit o casetă cu ultimele sale înregistrări. Îmi vine și mie rândul. Ies pe scenă și dau glas primei epigrame. În sală - ca-n orice sală, care râde, care aplaudă, în dependență cum i-a plăcut epigrama. Totodată trag cu urechea și la
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92363_a_93655]
-
televiziune. Reporterii și crainicele transmiteau LIVE de la Teatrul Național, de la Prefectură, Primărie, Spital sau Poliție, direct către platourile Observatorului din București. Toate aceste instituții sunt și astăzi colaboratorii noștri. La filmări, echipe formate din cel puțin doi oameni, adunau pe casete cadre și informații de ultimă oră care se trimiteau la București cu trenul de noapte, sau mai târziu prin poștă. Atunci când știrile trebuiau transmise în timp real, Nea Vasile, cel mai vechi cameraman al Antenei, alerga cu sufletul la gură
Antena 1 Transilvania: ÎN TULBURĂTOAREA EXPEDIŢIE A CONTEMPORANEITĂŢII [Corola-blog/BlogPost/92440_a_93732]
-
să cred că o identific a fi doamna Carmen Dumitrescu, deși nu am vorbit cu ea niciodată despre acest subiect, a zis că ”dacă nu mai mințiți, să vă numiți „Adevărul” și nu ”Scînteia poporului”. Toate acestea au rămas pe caseta de la televiziune. M-am întors în redacție, nu mai știu unde s-a dus Erhan și am spus acest lucru. „Domnilor o idee mult mai bună este să ne numim „Adevărul”. Obiecții au apărut imediat. De genul acesta. „Ce „Adevărul
Tinerii eroi și năpârcile. Iluzii seculare și glorii de o zi [Corola-blog/BlogPost/93185_a_94477]
-
au schimbat România pentru totdeauna. Mai mult, devine membru al Consiliul Frontului Salvării Naționale, organismul care în 23 decembrie a preluat conducerea țării la acea vreme. Adrian Sarbu a fost cel care a filmat așa-zisul “proces al soților Ceaușescu”, casetă care a stârnit controverse când a ajuns să fie difuzată de anumite posturi străine de televiziune. Cei care au participat la Revoluție spun că Sarbu era un apropiat al lui Silviu Brucan, care l-a introdus pe regizor în sediul
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93357_a_94649]
-
University, Manhattan, Kansas, și pasionată pictoriță, de când a ieșit la pensie, și care locuiește în Pacific Palisades, zona LA-ului, sora lui Teodor (Dorel) Zamfir (cel ce a adus „pe sub tejghea” filme din vest în România prin larga distribuție de casete video pe care a făcut-o în anii 80 de acerb comunism - a se vedea filmul „Chuck Norris vs. Communism; iar mai recent Ana Blandiana și Romulus Rusan (pentru care am organizat un eveniment în iunie 2015 cu ocazia vizitei
O ROMÂNCĂ ADEVĂRATĂ (II) de EMILIA ȚUŢUIANU în ediţia nr. 2346 din 03 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383056_a_384385]
-
forța sa este erodată de tehnici noi de comunicare. De cele video, în special. De cele sonore. De cele parapsihologice. Omenirea se străduiește să-și distrugă condeierii. Artiștii verbului. Ai metaforei. Ai epitetului. Nu vor mai exista cărți. Totul pe casete; depozitat în dischete. Redat numeric. Filmic. Prin semnale sonore imperceptibile acum. „Va fi un dezastru!” Așa au decretat și susținătorii cinematografului mut: „Cel sonor va fi un prăpăd!”. Repeți eroarea; gândește-te că nu s-a aflat cuvântul - cuvintele - care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
Ospitalierii mai izbutesc să țină parapetul preț de un ceas, până când se ridică mareea... — Norocul nu ne era scris În stele, frate. Dar poate că ai dreptate, să mai aruncăm o dată zarurile... răspunse bărbatul așezat la masă, arătând spre o casetă Întărită cu balamale de fier, care se afla deschisă pe podea. Grăbit, cu ajutorul tovarășului său, Își depuse scrierea Înăuntru, după care o Închise cu o curea din piele. Pe masă era o spadă lungă, cu garda după modelul cruciat, vârâtă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Pe masă era o spadă lungă, cu garda după modelul cruciat, vârâtă În teacă. O luă și dădu să și-o Încingă la șold. Dar mai apoi se răzgândi și se Îndreptă grabnic spre ușă, urmat de celălalt, care ținea caseta strânsă sub braț. De cum ieșiră, fură izbiți de vacarmul nebun al bătăliei. Răpăitul tobelor Însoțea asaltul sarazinilor asupra ultimului bastion aflat Încă În posesia creștinilor, Volta d’Acri. Străbătură o porțiune de ziduri, printre creneluri. Sub ochii lor, În valea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
chiar sub sculptura de la prora. Vârful unei lăncii le trecu primejdios pe lângă creștete, printre strigătele de amenințare. Nu vrem să urcăm! Dar luați asta, pentru numele lui Dumnezeu! strigă cel mai vârstnic dintre cei doi, În timp ce tânărul ridica pe creștet caseta, cu forța pe care i-o dădea disperarea. Într-un colț de la castel prova era un mic grup de refugiați, Înveșmântați În straie nobiliare, care se zgâiau năuciți la cumplita scenă. La acel strigăt, unul dintre ei se dezmetici. Părăsi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
refugiați, Înveșmântați În straie nobiliare, care se zgâiau năuciți la cumplita scenă. La acel strigăt, unul dintre ei se dezmetici. Părăsi femeia pe care o strângea În brațe, apropiindu-se de bord. Se Întinse În jos și izbuti să Înșface caseta din mâinile tânărului. — Ce trebuie să fac cu ea? Întrebă. — La Templu. Să ajungă acolo, răspunse bărbatul, arătând spre stindardul de la pupa. — Ce-i Înăuntru? Se pare că nobilul se pregătea să adauge ceva, Însă glasul său fu Înăbușit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
măsură să mă ajuți... poate că știința dumitale... continuă Teofilo fără să răspundă la Întrebare. Mai rămase o clipă nemișcat, ca și când ar fi voit să depășească o ultimă perplexitate, iar apoi se apropie de un scrin. Îl deschise și scoase caseta perfect cubică, făcută din Întunecatul și prețiosul lemn african iubit de faraoni. Meșteri ceva scurt pe una din laturi. Dante auzi o ușoară declanșare și Îl văzu ridicând un mic diblu. Probabil că acționase vreo Încuietoare ascunsă, Întrucât cutia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
când te-ai ridicat, ai băgat mâna În buzunar și ai apăsat butonul de pauză. Vroiai, probabil, să nu irosești banda pe un dialog care n-avea a face cu povestea propriu-zisă, fiindcă la un moment dat trebuia să schimbi casetele, nu? Îmi Închipui că te-ai fi cerut la baie ca să rezolvi problema... Certitudinea am avut-o când te-ai reașezat În fotoliu, tot cu mâna În buzunar; nu stă nimeni așa Într-un fotoliu, e nenatural și incomod. Plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
de existența ei, de faptul că a părăsit vitrina, poposindu-i, În sfârșit, În brațe. Îmi prelungisem așteptarea, inclusiv Încercând să-mi imaginez ce revelații voi afla Între acele coperte din piele, foarte dichisite, Închizându-se ca un fel de casetă prevăzută cu o mică Încuietoare-sigiliu. Venirea Evelinei Îmi Întrerupsese exercițiul de Încântare așteptândă. Nu În totalitate Însă; doar exacerbase dorința de a reveni cât mai repede În cameră să văd ce și cum. Fiecare cu comoara lui. Probabil că de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
vanilie, migdale. E aniversarea domnului D. Împlinește 42 de ani. Primii musafiri au și sosit cu nelipsita sticlă de vodcă Moscovskaia și cu clasicul buchet de garoafe. Doamna E. agită aerul În cele trei Încăperi Într-un perpetuum mobile, schimbă caseta, pune florile În vază, răspunde la telefon, aduce de la bucătărie platouri noi cu lacherdă, limbă În aspic, pateuri cu ciuperci. Pe servanta veche din lemn de cireș sculptată În motive florale, se află cele douăsprezece pahare de cristal cu picior
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
că s-a răsuflat. — Atunci aia cu Bulă: am acasă doi căței, Azorică și Grivei, cine-i pupă-n cur pe ei? Da voi ce complotați aici? Vreți să-l asistați pe Guță cînd o adoarme pe... mai bine căutați caseta aia cu Julio Iglesias. — HÎhîhÎ! PÎnă și venerabila noastră amfitrioană e moartă după Sulio! Doamna E. se duce vădit iritată la bucătărie. Domnul D. moțăie În fotoliu. Algazi s-a adîncit În lectură. Niki Bârsan s-a tolănit pe canapea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fost că i-a adus filmul lui Engelhard ca să-l developeze, care i-a comunicat disperat trista veste, smulgându-și cămașa de pe el. Că pe cuvântul lui, nu a mai văzut una ca asta, dar, când să scoată rola din casetă, în plin soare, o fi primit lumină. Și c-ar putea să-l recompenseze cu un film nou, neprihănit și să nu se descurajeze, pentru că sigur e foarte talentat. A doua greșeală a fost că, în speranța unui câștig cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
să ciugulesc rămășițele de pește și cartofi sau să mă duc la sală, și am făcut alegerea cea virtuoasă. Dar în timp ce-mi căutam tricourile vechi și pantalonii pe care îi port la sală, mi-am adus aminte de caseta mea preferată, o compilație indi-grunge la care am muncit cu spor acum câteva săptămâni și pe care o tot ascult de atunci, care se afla acum în walkman. Iar walkmanul se afla în unul din sertarele biroului de recepție din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]