1,635 matches
-
prafului de pe „teren”, răscolit de dansul picioarelor noastre tinere și neobosite, încălțate în tenișii epocii. * O amintire despre o amintire. O amintire din copilăria tatei pe care el mi-a povestit-o, în copilăria mea, la Cluj, în parcul de castani în care se afla un lac artificial, după ce ne-am plimbat, într-o după-amiază, cu barca (îmi amintesc deci și locul și împrejurările în care mi-a - ne-a? eram parcă mai mulți copii în jurul lui, colegi de-ai mei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
știu că limba Lui întrece orice gândire, dar ar putea să-mi dea un semn cât de mic că neliniștea mea nu îi este indiferentă... Înainte de a ajunge la intersecția unde marea șosea Sveavägen se bifurcă, atunci numai am observat castanii mari care flanchează drumul de o parte și alta: din arbori cădeau frunze visătoare, începuse „plecarea frunzelor”, mi-am zis. Mai erau și alți arbori: pruni sălbatici, tei și alții neidentificabili, dar castanii își trimiteau frunzele palmate parcă direct pe
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Sveavägen se bifurcă, atunci numai am observat castanii mari care flanchează drumul de o parte și alta: din arbori cădeau frunze visătoare, începuse „plecarea frunzelor”, mi-am zis. Mai erau și alți arbori: pruni sălbatici, tei și alții neidentificabili, dar castanii își trimiteau frunzele palmate parcă direct pe trecători, deci și pe mine. Erau „mâinile” castanilor peste capul și umerii mei, erau mângâierile pe care nu le primisem de mult în viața mea ascetică. Era poate chiar felul Lui subtil, poetic
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
și alta: din arbori cădeau frunze visătoare, începuse „plecarea frunzelor”, mi-am zis. Mai erau și alți arbori: pruni sălbatici, tei și alții neidentificabili, dar castanii își trimiteau frunzele palmate parcă direct pe trecători, deci și pe mine. Erau „mâinile” castanilor peste capul și umerii mei, erau mângâierile pe care nu le primisem de mult în viața mea ascetică. Era poate chiar felul Lui subtil, poetic, interior de a-i mângâia pe cei trăind fără iubire. Apoi am auzit căzând fructele
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
peste capul și umerii mei, erau mângâierile pe care nu le primisem de mult în viața mea ascetică. Era poate chiar felul Lui subtil, poetic, interior de a-i mângâia pe cei trăind fără iubire. Apoi am auzit căzând fructele castanului, cu acel: poc, poc, poc, precum sunetele unui pianoforte, sunetele provocate de mâini tari de virtuoz fără nume. Ce înseamnă a fi scriitor și ce înseamnă a fi arbore, castan, de exemplu? Din afară se pare că e vorba de
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pe cei trăind fără iubire. Apoi am auzit căzând fructele castanului, cu acel: poc, poc, poc, precum sunetele unui pianoforte, sunetele provocate de mâini tari de virtuoz fără nume. Ce înseamnă a fi scriitor și ce înseamnă a fi arbore, castan, de exemplu? Din afară se pare că e vorba de o mare libertate, suprema libertate în spațiul misterios al cuvântului. Și pentru arbore la fel. A scrie, a pune în afară ceva din lăuntrul meu și ăsta ar fi poate
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
Din afară se pare că e vorba de o mare libertate, suprema libertate în spațiul misterios al cuvântului. Și pentru arbore la fel. A scrie, a pune în afară ceva din lăuntrul meu și ăsta ar fi poate și rostul castanului, în suprema, intima noastră libertate, limitată de un timp necunoscut al creației. Mă întreb cu teamă: oare se poate trăi fără iubire? Această întrebare o puneam mereu frumoasei mele prietene Sânziana (Pop), când eram foarte tinere și bântuiam coclaurii țării
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de lucru, probându-ne de fiecare dată generozitatea. Sânziana avea o cerșetoare îmbătrânită prematur de alcool, dar cu fața încă tânără, da, cu soarele pe față. Ea mulțumea râzând, bătând din palme, ca și cum ar fi făcut atenți chiar zeii din castanii de pe bulevard. Cerșetorii mei erau mai puțin pitorești, dar cu aceleași fețe pline de mister în care se ascundeau divinități surâzătoare. Fără îndoială că acei cerșetori care se încredeau în bunătatea noastră, iubirea noastră specială pentru ei, ne-au dat
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
a scos o pipă și s-a ocupat cu aprinderea ei. Un fumător de pipă este un om serios; măcar un om "așezat" tot este. Noi tăceam ca niște oameni serioși. Au început să se lase, peste noi, frunzele unui castan. Tăceam, era plăcut să simt aroma fumului; "parfumat cu levănțică?", l-am întrebat. Da, sigur, dar îi pun și felii uscate de morcov, tutunul capătă, astfel, o dulceață specială. Și, o să mă credeți, mi-a spus dânsul, ține și de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a scăzut numărul fumătorilor de lulea, care nu este periculoasă, noul meu prieten m-a întrebat pe cine caut pe aici, pe Strada Motocicletei. Pe nimeni. Habar n-aveam că această străduță, modestă, cu case curate, aliniate, și cu câțiva castani care își scutură frumoasele lor frunze galbene, se numește atât de ciudat, Strada Motocicletei. Nu găseam în mintea mea o explicație. Nu am întrebat nimic. Mi-a spus, fără să-l întreb, domnul de lângă mine: "Strada este relativ nouă, eu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
a fost construită de familia Milani și cu acest nume e și cunoscută. În timpul nopții o lumină caldă și liniștită luminează întreg complexul edilitar: o priveliște evanescentă și visătoare spre vârfurile înalte și rare ale chiparoșilor și umbrele compacte ale castanilor de India și cele ale teilor absoarbe chiar și privirea celui mai grăbit automobilist. O vreme localitatea a fost sediul diferitelor instituții religioase: benedictini, canonici regulari, părinții olivetani, părinții filipini. În 1810 hoarda iconoclastă a trupelor napoleoniene a profanat biserica
Sfântul Ioan Calabria : Biografia oficială by Mario Gadili () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100980_a_102272]
-
misiune... Îmbătătoare situație de crisalidă devenită fluture și ca noroc suprem pe pămînt francez, unde trăisem dintotdeauna, în cadrul prestigios al Parisului. Parisul acelor timpuri a fost prea adesea descris ca să-i mai amintesc pe larg fizionomia și farmecul. Pe vremea "castanilor și a echipajelor", atît de bine descrisă de D-na de Gramont-Clermont-Tonnerre, Parisul își etala frumusețea și podoabele fără nici unul din acele neajunsuri pe care trebuiau fatalmente să se impună mai tîrziu progresul mașinismului combinat cu dezvoltarea industrială și comercială
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
fațade nobile, retrase, de palate particulare și nici o firmă de magazin, nici un panou de reclamă nu lăsa să se prevadă ofensiva unei invazii viclene a comerțului de lux, astăzi stăpînul ei absolut de la un capăt la celălalt. Verdele închis al castanilor nu cedase încă sub pretextul stingerii speciei locul triștilor platani care, departe de bazinul mediteranean, înalță ramuri răsucite, parcă bolnave de artrită, deasupra trunchiurilor a căror scoarță ce se cojește amintește de îngrozitoare boli de piele. Chiar pe această avenue
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
pepinieră de subrete vioaie pentru operete de renume: Oscar Strauss cu Waltzer traum și Lehar cu Văduva veselă abia scrisă, erau cei care, la sosirea mea, dețineau marele succes, iar orchestrele de prin restaurante și din cîrciumi reproduceau ariile sub castanii din Venedig in Wien și alte grădini din Prater și din Ring. Richard Strauss, în culmea renumelui, tocmai prezentase Salomeea și Electra. Foarte sigur pe el, în timpul unui dejun dat la Legația noastră, s-a proclamat Victor Hugo al muzicii
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
la Codăiești până pe la 1987. Roata sa de olar și piese de ceramică reprezentative pentru ceea ce confecționa se află, acum, la muzeul sătesc Tăcuta, al soților Rotaru. La Dumești se prefigura crearea unui puternic centru de ceramică datorită meșterului popular Castan Jenică. Continuând undeva tradițiile din Tansa care a aparținut ținutului istoric al Vasluiului el lucra, acolo, ghivece, farfurii din lut, în ornamentarea cărora predominau elementele vegetale - frunza de vie, lalelele - și zoomorfe. Culorile sale preferate erau alb, albastru, maro, roșu
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
o pubescență scurtă și oblică. În nordul, centrul și sud-estul Europei, rară. l=1,15-1,30 mm. -ab. nigrescens Rtt. Corpul negru-unicolor. 5 Scydmoraphes geticus Saulcy Corpul alungit, galben-roșcat sau roșcat-maroniu, acoperit cu o pubescență gălbuie. Uneori elitrele pot fi castanii. Capul transvers, mai îngust decât pronotul cu ochii mai mari și mai bombați la ♂, la ♀ ei au dimensiuni mai reduse. Suprafața capului netedă, nepunctată, prevăzută cu o pubescență fină și rară. Articolele antenale 3-6 au lungimea și lățimea egală, articolul
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
antenelor ating jumătatea corpului. Specie europeană. În locuri mlăștinoase, sub resturi vegetale descompuse. l=0,8-0,95 mm. 6 Ptenidium pusillum Gyllenhal (apicale Er., evanescens Matth.) Dorsal ușor convex, negru, prevăzut cu o pubescență albicioasă, rară. Elitrele adesea maroniu-închise, sau castanii de nuanță mai deschisă spre vârf. Antenele cu funiculul gălbui și măciuca roșcat-maronie, ele depășesc jumătatea lungimii corpului. Picioarele galben-roșcate. Marginile laterale ale pronotului au o bordură îngustă, iar gropițele bazale interioare ale pronotului sunt mai mici și mai superficiale
Coleoptera Romaniae/Vol.3: Staphylinoidea i Silphidae : Agyrtidae, Leiodidae, Scydmaenidae, Ptiliidae by PAUL GÎDEI () [Corola-publishinghouse/Science/707_a_1222]
-
iar în 1934 inițiază, împreună cu G.M. Zamfirescu, Titus Hotnog, Bogdan Amaru, Constantin Argeșanu și pictorul Ștefan Dumitrescu, lunarul „Cadran”. Editorial a debutat în 1912, cu placheta Lacrimi de copii, urmată, în 1924, de culegerea de „cântece și balade” Au înflorit castanii. Productiv se arată însă prozatorul: culegerile de nuvele și schițe Casă cu muscate albe (1925), Poveștile lui Hinu Ion (1925) ș.a., românele Porunca inimii (1933), Drumul dragostei (1934), Turnuri în apă (1935; Premiul „Ion Heliade-Rădulescu” al Academiei Române) ș.a., dar și
TELEAJEN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290121_a_291450]
-
acolo, era mort, era bătrân deja și atunci... În curte stăteați toți Împreună sau pe zone geografice? În tot timpul zilei eram În curte. Ce făceai În curte? Fie că Îți mai căutai o zdreanță, dacă mai stăteai sub un castan la umbră, că erau castani În curte, sau, dacă nu, te-ai plimbat de jur-Împrejur, că era o curte destul de mare. Și grupuri-grupuri Îi vedeai plimbându-se... Se lucra și la ateliere, că erau ateliere de țesătorie, unde se produceau
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
deja și atunci... În curte stăteați toți Împreună sau pe zone geografice? În tot timpul zilei eram În curte. Ce făceai În curte? Fie că Îți mai căutai o zdreanță, dacă mai stăteai sub un castan la umbră, că erau castani În curte, sau, dacă nu, te-ai plimbat de jur-Împrejur, că era o curte destul de mare. Și grupuri-grupuri Îi vedeai plimbându-se... Se lucra și la ateliere, că erau ateliere de țesătorie, unde se produceau țesătură subțire din bumbac... Acolo
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
curtea asta era o altă poartă și intrai În curtea dormitoarelor... Aici erau cele două clădiri de care v-am spus și mai era o clădire unde se mânca... Era sufragerie. Și În mijloc era mănăstirea, bisericuța, mărginită de niște castani splendizi, care atunci erau Înfloriți, și așa o impresie frumoasă Îți făcea... Și-n partea astalaltă era carantina: două dormitoare, unde erai primit... De la sufragerie era o altă poartă, care dădea În curtea atelierelor, că acolo se lucrau covoare și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
25 de ani condamnare sau care erau pe viață, alea erau separat Închise, În altă cameră... Pe-ale nu le vedeam, numa’ de la geamuri... Câteodată, când mâncam, În timpul pauzei de masă, la sufragerie, ne dădea voie să ne plimbăm printre castani și, care voiam, mergeam să ne rugăm În fața mănăstirii... O jumătate de oră aveai voie. Apăi mâncam repede și ne plimbam, ș-atunci le vedeam, că săracele apăreau la geamuri, că nu erau obloane... La Mislea nu existau obloane, numai
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
de zile am fost scutite de maior, și un căpitan i-o luat locul până s-o Întors Îndărăt. Dar ce ne-o putut urî omul ăla după aceea... Odată venea și ne pândea..., v-am spus că erau niște castani mari, și se-ascunde după ei și ne prive’ când intram Înăuntru. Și după ce luam dejunul, ne Încolonam În fața porții de la ateliere și o milițiancă ne făcea controlul, că no, să nu ducem ceva lingură cu noi, sau ce știu
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
când intram Înăuntru. Și după ce luam dejunul, ne Încolonam În fața porții de la ateliere și o milițiancă ne făcea controlul, că no, să nu ducem ceva lingură cu noi, sau ce știu eu ce. Și el ne pândea de-acolo după castan... Și-odată, o colegă de-a noastră, deținută, venea din dormitor, că s-o dus să-și ieie ceva, și nu o văzut-o, că era În spatele lui, și ne privea și zice cu-atâta ură: „Iepele dracului!”. Ha, ha
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
a fost ștefan, dar nu cred că cu el se sfătuia Sadoveanu ci cu bunicul lui Nicolae. Le scriu În acest sens. Sărut mâna doamnei și vă Îmbrățișez pe amândoi, Ion Olteanu Adresele: Ing. Alex. Țibulcă Eufrosina Țibulcă Piatra-Neamț, Str. Castanilor 29 Fălticeni, Str. Pictor Băeșu, 25 3 București, 12 mai 2001 Dragă Domnule Eugen Dimitriu, Mulțumesc mult pentru tot ce-ați făcut pentru mine, mirarea lui Dumnezeu astăzi. Tot ce-mi notați apreciez și vă mulțumesc Încă o dată. Dacă vă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]