13,823 matches
-
în picioare. Nici noi nu suntem de mult aici și am știut eu că o să vrei să te așteptăm. Cina e un pic cam prea bine făcută, așa că vei avea nevoie de astea. Îmi dădu o pereche de mănuși din cauciuc și apoi se uită la Deubel țâfnos: — Te așezi cu noi la masă, inspectore? Deubel se strâmbă: — Aș prefera să nu, dacă nu vă supărați, domnule. În mod normal aș sta, dar am eu însumi o fiică de vârsta asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
spus: — Vreau să îi aplici o lucrătură ca de la Brigada de Moravuri. — Da? Cât de dură? — Ca un vals îndrăcit. Becker rânji și își termină băutura: — Să-l obosesc? Pricep ideea. Își deschise haina și scoase un scurt baston de cauciuc cu care se lovi ușurel cu nerăbdare în podul palmei. — O să-l mângâi cu asta. — Ei bine, sper că știi mai multe despre cum se folosește ăla decât știi despre Parabellumul ăla pe care-l porți. Îl vreau pe tipu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
decât știi despre Parabellumul ăla pe care-l porți. Îl vreau pe tipu’ ăsta viu. Speriat de moarte, dar viu. Ca să răspundă la întrebări. Ai băgat la cap? Nu vă faceți griji, zise el. Sunt expert cu micuțul ăsta din cauciuc. Doar o să-i fac pielea zdrențe un pic, o să vedeți. Oasele le putem lăsa până altă dată, când veți da ordin. Chiar cred că-ți place asta, așa-i? Să-i faci pe oameni să se pișe pe ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
măi, zise Felix. Aplecându-se de spate, omul își dădu jos tubul de oxigen ce era prins ca un rucsac, îl aduse în fața lui, răsuci strâns un manșon, închizând probabil oxigenul, apoi trase afară din globul de pe cap mațul de cauciuc și la urmă își deșurubă și globul, așezându-l la picioare lângă tub. — Să mă omori - zise omul ștergându-se de sudoare -, da’ nici până astăzi nu m-am putut obișnui cu toată fierăria asta. Da’ dacă astea sunt condițiili
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
106) făcându-ne să râdem prin sugestiile umoristice sugerate: „Alege-s-ar prazul și pulberea de el”;”Ceasul meu rămâne în urdă , din cauza asta am pierdut curca de șapte”; „E răcit, are grilă și îi curge basul”; „Aveți pisme de cauciuc?”; „Îmi place poezia „Iarna pe oliță” Prin ideile de echilibru și armonie ale ființei umane, constituite în modele durabile și care se pot regăsi în timp la Esop, Racine, La Fonaine, I.L.Caragiale, considerați clasici, creația literară a lui Teodor
ACE PENTRU COJOACE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 976 din 02 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364384_a_365713]
-
nici mai sărăcăcioasă, nici mai arătoasă decât majoritatea caselor din zonă, un pic mai măruntă decât altele din vecini, cu o curte înconjurată de un gard făcut din lemne tinere de copac și cu o poartă lălâie, având balamale din cauciuc gros, luat de cine știe pe unde. Nu apucă să se îndepărteze prea mult de acea locuință, că fu tulburat din visarea lui de călător fără griji, de țipete de femeie. Erau țipete de durere, țipete de disperare. Nu știa
ANA, FIICA MUNŢILOR -ROMAN CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1107 din 11 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363801_a_365130]
-
diverse probleme pe care le aveau de rezolvat în zilele următoare. În acest timp, Emanuela scoase hamurile și hățurile din locul în care le ținea tătăl său, la umbră, să nu le usuce soarele și le duse la căruță. Verifică cauciucurile căruței cu atenție, să nu aibă pană și să fie bine umflate, apoi scoase calul, pe Cătălin, un armăsar de toată frumusețea și foarte cuminte, blând... Zicea tatăl Emanuelei că animalul nu poate fi altfel decât stăpânul și avea dreptate
ÎN MÂNA DESTINULUI...(5) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362713_a_364042]
-
prin toate locurile cunoscute unde știam că se putea duce și nu am găsit-o. Epuizat mai mult sufletește m-a așezat pe prag. Lângă mine odihnea buchetul de ghiocei. Toți ghioceii aveau ochii stinși. Îngândurat am observat urmele unor cauciucuri. Cu siguranța aici a fost o mașină. Ana mea a fost răpită de lângă mine. Trebuia să o caut. Am pus ghioceii într-un pahar cu apă și am pornit spre oraș. Nu știam de cine să întreb. Ane erau multe
VOLUMUL PARADIGME de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1507 din 15 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362728_a_364057]
-
zică amândoi, pe rând, ” Da”, și să fie pentru nu știu a câta oară, din nou căsătoriți. Prin urmare, încă la intrarea într-un magazin, oricare ar fi el, izbit de mirosurile înțepătoare de detergenți, de portocale, de preșuri din cauciuc, de dulciuri, de ambalaje de tot felul și de stofe noi, de foșgăiala proprie marilor magazine și de vacarmul pe care-l crea un nou șlagăr, aproape o manea la modă, lui Sinu îi apărea nu a doua sau a
ULTIMELE LECTURI ALE LUI SINU de NICOLAE SUCIU în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362805_a_364134]
-
Nimeni nu le încălca proprietatea, nimeni nu-i deranja, de nimeni nu trebuiau să se ferească. Puteau să lase în curtea așa neîngrădită orice obiect, el nu va dispărea niciodată. Am văzut roți de mașină înșiruite lângă pereții caselor cu cauciucurile pe ele, așa cum și le-a schimbat proprietarul de la cele de iarnă la cele de vară și nimeni nu le subtiliza cum desigur s-ar fi întâmplat imediat la noi. Erau flori crescute lângă temelia blocurilor, pe o palmă de
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1440 din 10 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363272_a_364601]
-
soarta ei. Ce vremuri... Beiușul meu drag, mi-e dor de tine... de acele vremuri când învârteam cercul pe stradă. Un joc simplu care îți dădea dexteritate și echilibru. Un cerc de metal sau chiar o roată de bicicletă fără cauciuc și un băț... Aceasta era jucăria care trebuia să o faci să alerge... și tu după ea desigur... până când scoteai limba de un cot! Mi-e dor de stradă Burgundia Mare unde am locuit când eram mic, întotdeauna în chirie
BANCA AMINTIRILOR (11) – BINŞU ŞI BINŞENII SĂI de GEORGE GOLDHAMMER în ediţia nr. 1815 din 20 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/362324_a_363653]
-
Nimeni nu le încălca proprietatea, nimeni nu-i deranja, de nimeni nu trebuiau să se ferească. Puteau să lase în curtea așa neîngrădită orice obiect, el nu va dispărea niciodată. Am văzut roți de mașină înșiruite lângă pereții caselor cu cauciucurile pe ele, așa cum și le-a schimbat proprietarul de la cele de iarnă la cele de vară și nimeni nu le subtiliza cum desigur s-ar fi întâmplat imediat la noi. Erau flori crescute lângă temelia blocurilor, pe o palmă de
NOUL EL DORADO PENTRU ROMANI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360960_a_362289]
-
ușa se mișca un clopoțel care era auzit din toate camerele. Prăvălia era mare, cu tijghele masive cu geamuri, iar în cutii erau expuse mărfurile. Galantare mari, rafturi înțesate cu marfă diversificată, încălțăminte agățată de șireturi, opinci din talpă și cauciuc, vopseluri, textile, nasturi, șuruburi, topoare, furci, coase, cuie toate mărimile. „Făceam prăjituri în casă, ruladă cu magiun sau nucă, cozonac, clătite cu dulceață de vișine și le scoteam la vânzare”. - Aveam în prăvălie, continua bunica cu povestirea, și cuptoare, sobe
O FILĂ DIN ALBUMUL CU AMINTIRI de ION C. HIRU în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360773_a_362102]
-
acest truditor al satului când gropile și bolovanii străzii au fost acoperite cu asfalt în 1968. Putea să manevreze altfel roaba sa, înlocuind roata din fier cu spițe cu o roată pe care un binevoitor a aplicat un cerc din cauciuc masiv. Se mândrea cu obiectul muncii lui, îl îngrijea, ungea rulmenții, spăla bena din tablă, mereu gata să meargă la moară să macine azi pentru unul, mâine pentru altul. Cum nu există pădure fără uscături, aveam și noi în sat
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360868_a_362197]
-
acest truditor al satului când gropile și bolovanii străzii au fost acoperite cu asfalt în 1968. Putea să manevreze altfel roaba sa, înlocuind roata din fier cu spițe cu o roată pe care un binevoitor a aplicat un cerc din cauciuc masiv. Se mândrea cu obiectul muncii lui, îl îngrijea, ungea rulmenții, spăla bena din tablă, mereu gata să meargă la moară să macine azi pentru unul, mâine pentru altul. Cum nu există pădure fără uscături, aveam și noi în sat
DOMNEŞTIUL OAMENILOR SIMPLI de ION C. HIRU în ediţia nr. 229 din 17 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360867_a_362196]
-
succesive și cu șanțul din mijlocul arenei. Acolo au luptat gladiatori, iar sângele lor negru s-a infiltrat în pământul umed. Doru frânează brusc în spatele unei căruțe pline cu dovleci galbeni. Plouă din ce în ce mai tare, ștergătoarele bat ritmat din aripile de cauciuc. Printre ruine a dat colț iarba. Firele verzi, însetate de lumină, dantelează oasele cetății, îngropând, milimetru cu milimetru, craniul poros în care a fost odată memorie și voință. Lanurile de porumb mărginesc forul roman, cu tulpinile lor uscate, arămii prin
CĂLĂTORIE de MIHAELA GHEORGHIU în ediţia nr. 1618 din 06 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/360913_a_362242]
-
educație sanitară erau mult mai bine situate pe statul de plată și foarte bine văzute de tovarășul inspector, respectiv tovarășul director. Sau ce să mai vorbim de profesorul de gimnastică, cel căruia elevii cu umorul lor de neînțeles îi spuneau Cauciuc, apreciind astfel flexibilitatea sa de excepție, bănuită a se datora lipsei coloanei vertebrale, care după nici doi ani de la încadrare avea toate sporurile posibile, inclusiv cele de vechime în muncă timp de treizeci de ani. În aceste condiții este ușor
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367829_a_369158]
-
cu spartul nu era vorbă în vânt fiindcă tocmai îl turnase, cu documente și fotografii, un nemernic, pentru niște foloase și favoruri mai speciale de la niște eleve bine pregătite pentru viață. Însă nici el nu ajunsese director de florile mărului ! - Cauciuc! Profesorul de gimnastică intră în biroul directorial săltând în pas gimnastic. Exercițiu nu glumă! Zâmbi cleios cu privirile fugind pe pereți, fără să rostească un cuvânt, deoarece era foarte politicos. - Tăticu’, dacă-n trei zile Crocodilu’ nu dispare, ne pregătim
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367829_a_369158]
-
de tăiat sare la ocnă, că șefu’ ăl mare are toate cărțile în mână și nu prea văd să aibă simțu’ umorului. Mist! Asta cu mistu’ o văzuse în filmele de pe casete, cu polițiști americani frumoși, inteligenți și totdeauna victorioși. Cauciuc se mistui ca un fum, iar peste douăzeci și patru de ore se prezentă la director cu un plic plin cu poze. Pozele îl arătau pe profesorul de matematică făcând pozne cu două eleve din clasa a opta. - Heheheeeee, behăi satisfăcut directorul
FARMECUL DE NEDESCRIS AL ŞTIINŢEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1311 din 03 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/367829_a_369158]
-
lui nenea Ionel! E îndesat ca un taur, are gâtul ca buturuga de spart lemne, căciula îi stă pe ceafă, cămașa descheiată la gât, un pulover găurit și descheiat, fără haină, fără mănuși în mîinile ca niște lopeți, cizme de cauciuc pe gerul lui Noe... Îmi întoarce privirea! - Nu glumesc! Știu că ești pescar, ăăă, scuze, cel mai mare pescar, d-aia am venit, să mâncăm colea o prăjeală de caras proaspăt, mmmm, și-o oală cu vin negru cu spumă
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
și se așează pe mal. - Să te văd cum mânuiești toporul, nepoate! Gheaț? Nuuu! Beton? Ăla e moale ca untul! Granit? He, joacă de copii! De zece ori mai dură ca diamantul era suprafața lacului! Sărea toporul de parcă loveam în cauciuc de tractor! Așchiile intrau prin salopetă, blugi și izmene, zgâriind pielea! Transpirația rămânea țurțuri pe sprâncene și în bărbie, mâinile mă dureau! - Te descurci nepoate, buuun, dă-i bătaie, zicea nenea Ionel, cu aceeași căciulă dată pe spate, cu pieptul
PRĂJEALA, AUTOR VASILE DUMITRU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1349 din 10 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/367647_a_368976]
-
sală se sting la comandă și se reaprind nu mult după ce ți-a băgat ceva frică în oase și-ai tras la repezeală două-trei cruci pentru a te putea apuca din nou de mancat! Printre materialele folosite, plasticul și pânza, cauciucul, piatra și apa compun acest decor fantastic pe care restaurantul ți-l pune generos la dispoziție. Nu știu ce feluri de mâncare am servit, nu mă interesează acest aspect atâta timp cât „burta” cere să-i fie rotunjită circumferința și să-i fie scos
HAI-HUI CU TRAMCARUL PRIN FRISCO... de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 174 din 23 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367021_a_368350]
-
mai arătoasă decât majoritatea caselor din zonă. Era o casă de munte, un pic mai măruntă decât altele și cu o curte înconjurată de un gard făcut din lemne tinere de copac și cu o poartă lălâie cu balamale din cauciuc gros, luat de cine știe pe unde. Nu apucă să se depărteze prea mult de acea locuință, că fu tulburat din visarea lui de călător fără griji, de țipete de femeie. Erau țipete de durere, țipete de disperare. Nu știa
ANA, FIICA MUNTILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 184 din 03 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367043_a_368372]
-
pe langă care vom trece în aceeași zi fără a o vizită - reprezintă un model de seismologie aplicată fiindu-i turnata o nouă fundație, în care aderenta armaturilor de beton și oțel se sprijină pe un sistem de amortizoare de cauciuc, ce permite o înclinație de 125 cm în jurul axului (blocului) central, respectiv 62 cm într-o parte, tot atât în cealaltă, este conceput și verificat să reziste la cutremure de peste 8 grade pe scara Richter. Referință Bibliografica: Pălitura cosmică din
PĂLITURA COSMICĂ DIN 1906 DIN SAN FRANCISCO de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 171 din 20 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367246_a_368575]
-
totala. Pe ușa larg deschisă au intrat și alți săteni. Aceștia erau cunoscuți ca fiind bețivii comunei. Starea lor era de avansată ebrietate. Și‑au stins țigările pe fața de masă de pe birou și, curățându‑și noroiul de pe cizmele de cauciuc pe covorul aproape nou, au început să mă înjure și să mă amenințe cu moartea. - Te‑am prins, primărițo! Ai încurcat‑o, javră comunistă! Acum ești pe mâna noastră și vie nu vei scăpa. Dacă ai armă scoate‑o și
CAPITOLUL IV de DORINA STOICA în ediţia nr. 1087 din 22 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363596_a_364925]