KorAP: Find »[drukola/base=cavou & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...45 46 47 48 >

1,196 matches

Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864

dat să ai copii. Și apoi, luciul rece al marmurei tombale nu proiectează o imagine pertinentă într-o simbolistică a ratării. Ștefan: Atunci despre ce e vorba? Ilie: (după o pauză, rar, grav și chibzuit) Mă tot gîndesc la un cavou. Ștefan: (izbucnind în rîs) Dom' le m-ai dat gata! Mă, dacă-mi spuneai că vrei să-ți faci două vile, nu mi-o spuneai atât de grav și hotărît. (după încă o priză de rîs) Cum, adică, te tot

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
rîs) Dom' le m-ai dat gata! Mă, dacă-mi spuneai că vrei să-ți faci două vile, nu mi-o spuneai atât de grav și hotărît. (după încă o priză de rîs) Cum, adică, te tot gîndești la un cavou? Ilie: (nezdruncinat) Uite-așa. Mă gîndesc la un cavou. Ștefan: Ia stai puțin. Bine. Un cavou, pentru cine? Ilie: Pentru mine. Ștefan: Cum pentru tine? Ilie: Pentru mine și pentru Mina. (pauză) Dacă vreți, îl facem în comun cu voi

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-mi spuneai că vrei să-ți faci două vile, nu mi-o spuneai atât de grav și hotărît. (după încă o priză de rîs) Cum, adică, te tot gîndești la un cavou? Ilie: (nezdruncinat) Uite-așa. Mă gîndesc la un cavou. Ștefan: Ia stai puțin. Bine. Un cavou, pentru cine? Ilie: Pentru mine. Ștefan: Cum pentru tine? Ilie: Pentru mine și pentru Mina. (pauză) Dacă vreți, îl facem în comun cu voi. Patru locuri. Vera: Nu. Nu, cumnate, mulțumesc de invitație

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
două vile, nu mi-o spuneai atât de grav și hotărît. (după încă o priză de rîs) Cum, adică, te tot gîndești la un cavou? Ilie: (nezdruncinat) Uite-așa. Mă gîndesc la un cavou. Ștefan: Ia stai puțin. Bine. Un cavou, pentru cine? Ilie: Pentru mine. Ștefan: Cum pentru tine? Ilie: Pentru mine și pentru Mina. (pauză) Dacă vreți, îl facem în comun cu voi. Patru locuri. Vera: Nu. Nu, cumnate, mulțumesc de invitație. Mina: Da, eu nu știu ce ți-a venit

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
Ilie: Pentru mine. Ștefan: Cum pentru tine? Ilie: Pentru mine și pentru Mina. (pauză) Dacă vreți, îl facem în comun cu voi. Patru locuri. Vera: Nu. Nu, cumnate, mulțumesc de invitație. Mina: Da, eu nu știu ce ți-a venit ție cu cavoul așa deodată. Ilie: Nu mi-a venit acum și nu deodată... Mă gîndesc la el de mult... (oarecum euforic) Și nu cred că m-am, gîndit rău. Ștefan: Bine, măi Ilie, cînd toată lumea se zbate pentru o casă, pentru o

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
mult... (oarecum euforic) Și nu cred că m-am, gîndit rău. Ștefan: Bine, măi Ilie, cînd toată lumea se zbate pentru o casă, pentru o haină, pentru o excursie în străinătate, pentru o bijuterie, două, acolo, tu te zbați pentru un cavou! Nu înțeleg. Ilie: (cu aerul că a pus mîna pe firele unei afaceri grozave, aproape conspirative) Uite c-am să-ți explic de ce mă zbat. Și-ai să înțelegi. Dom' le mașină nu-mi iau pentru că n-am bani. Și

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
eu sigur. E clar? Ștefan: (toți au rămas neclintiți, muți în fața elocvenței lui Ilie) Mă, așa cum le spui tu, apar cam clar, ce mai! Ilie: Sigur că e clar. (savurînd) Așa că la banii mei nu-mi pot permite decît un cavou cu două locuri. Suprapuse. Nu costă mult, nu mi-l ia nimeni și nici nu fac greutăți celor care or să mă conducă. Dom' le, eu găsesc că e singurul lucru serios și durabil: un cavou. Oricum, rămîne ceva de pe urma

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
pot permite decît un cavou cu două locuri. Suprapuse. Nu costă mult, nu mi-l ia nimeni și nici nu fac greutăți celor care or să mă conducă. Dom' le, eu găsesc că e singurul lucru serios și durabil: un cavou. Oricum, rămîne ceva de pe urma mea. Mai beți o țuică? (toarnă în pahare: pauză în care nimeni nu e în stare să intervină). Totuși, Ilie Popescu nu se cantonează în obsesiile lui funerare. Ca într-o piesă de Albee, el va

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
mereu o altă minciună de bună credință: autoiluzionarea. În căutarea disperată a unei certitudini, funcționarul de la Asigurările sociale își fabrică soluții utopice cu care se îmbată: idealul muncii "corecte", maniacale, menit să-l readucă pe linia de plutire în organigramă; "cavoul" plasament în jurul căruia se concentrează sensurile vieții; "calul verde" încercare furibundă de a reface căsnicia, grav amenințată prin "credința în comun". Cum? Prin exercițiul de a-și forța soția să creadă în existența concretă reală domestică a unui cal imaginar

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
fără ca Ilie să observe; îl privește, apoi, caldă) Hai să ne culcăm. Hai, lasă-l, acum e noapte! Condamnat al o viață ale cărei sensuri sînt din ce în ce mai greu de identificat, Ilie, ca mulți oameni, e hotărît să-și facă propriul cavou... "E cea mai bună investiție"; mașina sau casa, dacă ar fi avut bani să le cumpere, l-ar fi dus în colimatorul miliției, mai ales dacă ar fi fost cumpărate cu bani cinstiți. Într-un regim în care bisericile au

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
acasă, nu se teme de eventualități nedorite se dovedește, la prima încercare severă, un discurs fals, găunos, înțesat de complexe Cu ce seamănă asta?... Aluziile la realități pe care le-am suportat în "epoca aia de aur coclit" (expresie din Cavou bar) sînt străvezii, după cum se vede. În anii cînd propunea spre reprezentare acest text a cărui demnitate subzistă în temeritățile pe care le emite, Constantin Popa își asuma, s-ar putea spune, riscurile unui disident. Un disident virtual. Muiate într-

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
evenimentelor, puterile necurate își devorează proprii slujitori ultimul pe care rafala "mașinii de vînt", de intensități apocaliptice, îl mătură, ca pe orice alt gunoi, este "El la puterea N" el (prietenul, fratele, tînărul, dînsul, dumnealui, excelența sa, amantul, preotul). Constantin Popa Cavou bar Referințe critice Măștile absurdului În gama de stări a acestui teatru, un diez la cheie poartă exasperarea. Exasperările, antrenînd escaladarea în iluzoriu sau, dimpotrivă, căderea în apatie, au, după cum se poate constata, o dublă motivație dramatică, propagîndu-se în cercuri

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
critice Măștile absurdului În gama de stări a acestui teatru, un diez la cheie poartă exasperarea. Exasperările, antrenînd escaladarea în iluzoriu sau, dimpotrivă, căderea în apatie, au, după cum se poate constata, o dublă motivație dramatică, propagîndu-se în cercuri concentrice. În Cavou bar, însă, piesa de care urmează să ne ocupăm, politicul se dispensează de învelișurile în care în primele trei piese, se disimulase, țîșnind în jeturi, izbucnind în trombă. Afirmații incomode, întrebări scormonitoare, îndoieli și ardori sînt slobozite impetuos, cu o

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
țîșnind în jeturi, izbucnind în trombă. Afirmații incomode, întrebări scormonitoare, îndoieli și ardori sînt slobozite impetuos, cu o nervoasă participare, dintr-un preaplin al cugetului ajuns la capătul răbdării. Încă un revoltat, deci, în dramaturgia lui Constantin Popa: Octav, din Cavou bar. Unul din tinerii care, la (ceea ce ei credeau că e) Revoluție, au ieșit nepăsători, nesăbuiți, superbi în stradă, înfruntînd gloanțele vidia, tancurile sumbre, toată urgia forțelor de represiune. Vom muri, dar vom fi liberi!", " Nu plecăm acasă, morții nu

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
încuiați și celor neîncrezători simple aiurări. Într-o lume anapoda varianta neserioasă a absurdului el, integrul, ajunge să fie socotit un bezmetic. Încît, vine vremea cînd dezesperatul Octav, îngrețoșat de vicleimul atîtor rele, schimbă drama cu o farsă, deschizînd un "cavou bar", tocmai bun pentru morții care nu și-au dorit vreodată la viața lor barem un cal verde. Cu somațiile, cu neliniștea și cu neîmpăcările ei, cu acea patetică implicare ce colorează îndeobște rostirea dramaturgului, piesa (în al cărei final

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
zonele de activitate politice, economice, culturale nedreptatea marginalizării celor care au suferit în regimul comunist, îmbogățirea în afara oricăror norme etice sau legislative și, în sfîrșit, absența oricărei perspective de schimbare, adică ratarea a însăși revoluției; aceasta ar fi problematica piesei "Cavou bar". Întrebăriel care se zbat în acest discurs, pe care l-am vrut politic, militant, sînt grave, cu atât mai grave cu cît nu duc la răspunsuri cît de cît clare. Cine a făcut revoluția? A fost revoluție? Cine ar

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
adică poate mori ep scenă... Vax! Gh. P. unu: Ei, uite, îți promit că am să mor în fotoliu..., sau în baie..., sau în tramvai... Gh. P. doi: (privind cu atenție scena, cu cortina trasă) Zău că are ceva de cavou...; uite, dacă-i pui colea o cruce... și doi îngerași pe laterale... Exact ce trebuie! Gh. P. unu: Păi nu toate scenele sînt niște morminte? Mai abitir decît albumele alea soioase?! Ia zi-i! Păi nu-s toate scenele niște

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
de ce nu te uiți în dosar? Gh. P. unu: N-am chef..., nu mă interesează... Gh. P. doi: Pe dracu nu te interesează...! Nu te uiți pentru că dosarele astea, ca și albumele, sînt tot niște morminte... cum spui tu..., niște cavouri secrete..., în care trăiește celălalt mort al nostru..., și întrebarea e dacă mortul acela a murit cu adevărat..., sau dacă nu cumva mai trăiește... Și de aici tot deranjul ăsta... care ne face rău..., care ne face bine... Gh. P.

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
o să vă vină să rîdeți..., nici să plângeți...; dacă n-o să aveți chef să vă duceți acasă..., sau la restaurant..., dacă n-o să știți încotro să vă duceți..., să știți că ați plecat pe drumul spre dumneavoastră... Deocamdată, SOMN UȘOR. Cavou bar In memoriam Sfîntului Corneliu Coposu IAȘI aprilie-iunie 1995 Personajele: Octav Groparul Mona Marieta Costache Matei Preotul Dascălul Securistul Femeia în doliu Doctorul Turistul scoțian Nae Țigani (trei care vor juca și rolurile fantomelor) PARTEA ÎNTÎI (Două treimi din scenă

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
în cort) Octav: Bine, mama, și? Marieta: Uite, ți-am adus... o să vezi în sacoșă. Octav: Da nu stați? Luați loc! Marieta: Stați domnu' doctor. Eu... ți-am spus... vreau să intru în cimitir... să văd ce mai e cu cavoul ăla al nostru... pînă acum i-au furat lacătele de trei ori... Și fotografiile... Ce sălbăticie! Octav: Luați loc, dom' doctor... Stați. Marieta: Bine, eu am plecat... și mă-ntorc... (pleacă spre cimitir, pe lîngă gard) Octav: Nea Socrate, vrei

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
Adică m-am gîndit să-ți fac un serviciu... Octav: Nu zău! Probabil că eu va trebui să-ți fac minimum două... Matei: Mă, tu ascultă aicea... Ce-ai zice să te mut de-aici? Octav: Unde? Matei: Într-un cavou. Octav: Păi nu crezi că te cam grăbești...! Matei: Nu, nepoate, că vreau să te mut nu ca mort, ci ca viu... Octav: Din ce în ce mai bine... Matei: Mă, uite la ce m-am gîndit; tu, ca fost revoluționar... Octav: Te exprimi

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
dă-te, domnule, cu lumea...! Octav: Mă dau, Nea Matei, mă dau... Matei: Așa că eu îți propun o îmbunătățire a situației în care te afli... să faci un salt... Octav: Direct în groapă... Matei: Nu, frate, mă gîndeam la un cavou..., nu ți-am spus?! Octav: Da eu nu-s chiar atât de pretențios... Matei: O ții una și bună... Uite, am vorbit și cu maică-ta, și cu taică-tu... deci, m-am gîndit să pornim o afacere... oleacă de

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
să mai luăm cîte o gură de whisky, urîte-s paharele astea de plastic... astea-s bune numai la sifon, hai, și să ne-ntoarcem la ale noastre; domnule, pe scurt, îți propun să deschidem un bar... un bar într-un cavou... în cimitir... eu zic că-i o idee cum nu se poate mai originală... și mai eficientă... Ce zici? Octav: Stai puțin... stai puțin... Nu mă lua așa c-amețesc! Mai dă-mi niște whisky... Va să zică un bar într-un

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
în cimitir... eu zic că-i o idee cum nu se poate mai originală... și mai eficientă... Ce zici? Octav: Stai puțin... stai puțin... Nu mă lua așa c-amețesc! Mai dă-mi niște whisky... Va să zică un bar într-un cavou! (rîde) Ce zici, mama? Marieta: Eu zic că-i o idee foarte bună... că toată lumea face azi cîte ceva ca să... trebuie bani... asta e... Octav: Ce zici, tăticule? Costache: ...Da... numai că noi avem un cavou mic... nu cred că

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
un bar într-un cavou! (rîde) Ce zici, mama? Marieta: Eu zic că-i o idee foarte bună... că toată lumea face azi cîte ceva ca să... trebuie bani... asta e... Octav: Ce zici, tăticule? Costache: ...Da... numai că noi avem un cavou mic... nu cred că... Matei: Lasă, cumnate, c-am rezolvat-o și pe asta... Am dat deja anunțul: "Schimb cavou două locuri stare de funcționare cu cavou stil orice epocă". Mamă, și sînt niște cavouri prin cimitir! Monumente, nu altceva

[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]