2,337 matches
-
persoane, din care 14.500 erau în serviciul militar activ. Armata cazacilor de la Baikal a participat la reprimarea Răscoalei boxerilor (1899 - 1901), la luptele Războiului ruso-japonez (1904 - 1905) și la cele ale Primului Război Mondial. În timpul războiului civil, cea mai mare parte cazacilor din Transbaikalia au participat în mod activ sub comanda atamanilor „albi” Grigori Semionov și Roman Ungern von Sternberg la luptele împotriva „roșiilor”. A existat însă și un număr de cazaci care au luptat de partea bolșevicilor. După înfrângerea atamanului Semionov
Cazaci de la Baikal () [Corola-website/Science/318443_a_319772]
-
cele ale Primului Război Mondial. În timpul războiului civil, cea mai mare parte cazacilor din Transbaikalia au participat în mod activ sub comanda atamanilor „albi” Grigori Semionov și Roman Ungern von Sternberg la luptele împotriva „roșiilor”. A existat însă și un număr de cazaci care au luptat de partea bolșevicilor. După înfrângerea atamanului Semionov, aproximativ 20% dintre cazacii din Transbaikalia au emigrat în Manciuria, unde și-au înființat noi stanițe. În 1920, Armata cazacilor de la Baikal, ca și alte armate ale cazacilor, a fost
Cazaci de la Baikal () [Corola-website/Science/318443_a_319772]
-
participat în mod activ sub comanda atamanilor „albi” Grigori Semionov și Roman Ungern von Sternberg la luptele împotriva „roșiilor”. A existat însă și un număr de cazaci care au luptat de partea bolșevicilor. După înfrângerea atamanului Semionov, aproximativ 20% dintre cazacii din Transbaikalia au emigrat în Manciuria, unde și-au înființat noi stanițe. În 1920, Armata cazacilor de la Baikal, ca și alte armate ale cazacilor, a fost desfințată de către guvernul sovietic.
Cazaci de la Baikal () [Corola-website/Science/318443_a_319772]
-
luptele împotriva „roșiilor”. A existat însă și un număr de cazaci care au luptat de partea bolșevicilor. După înfrângerea atamanului Semionov, aproximativ 20% dintre cazacii din Transbaikalia au emigrat în Manciuria, unde și-au înființat noi stanițe. În 1920, Armata cazacilor de la Baikal, ca și alte armate ale cazacilor, a fost desfințată de către guvernul sovietic.
Cazaci de la Baikal () [Corola-website/Science/318443_a_319772]
-
număr de cazaci care au luptat de partea bolșevicilor. După înfrângerea atamanului Semionov, aproximativ 20% dintre cazacii din Transbaikalia au emigrat în Manciuria, unde și-au înființat noi stanițe. În 1920, Armata cazacilor de la Baikal, ca și alte armate ale cazacilor, a fost desfințată de către guvernul sovietic.
Cazaci de la Baikal () [Corola-website/Science/318443_a_319772]
-
Cazacii siberieini au fost cazacii care s-au așezat în Siberia începând cu secolul al XVI-lea, după cucerirea acestei regiuni de către Ermak Timofeevici. La început, întreaga populație rusă din Siberia, în special „servitorii țarului” (cлужилые люди, supuși ai monarhului care
Cazaci din Siberia () [Corola-website/Science/318456_a_319785]
-
Cazacii siberieini au fost cazacii care s-au așezat în Siberia începând cu secolul al XVI-lea, după cucerirea acestei regiuni de către Ermak Timofeevici. La început, întreaga populație rusă din Siberia, în special „servitorii țarului” (cлужилые люди, supuși ai monarhului care aveau anumite obligații fiscale
Cazaci din Siberia () [Corola-website/Science/318456_a_319785]
-
lor de persoane care nu erau legați în niciun fel de stăpânii feudali, dar care nu erau nici țărani în adevăratul înțeles al cuvântului. Cei mai mulți dintre acești oameni veneau din partea de nord-vest a Rusie și aveau prea puține legături cu cazacii din regiunile Donului sau Zaporijiei. Împăratul Alexandru I a creat în 1808 „Armata cazacilor siberieni’’. Armata cazacilor din Semirecie a fost creată în 1867 în paralel cu Armata siberiană, pentru satisfacerea nevoile militare imperiale în Kazahstan și Kîrgîzstan. Cazacii siberieni
Cazaci din Siberia () [Corola-website/Science/318456_a_319785]
-
care nu erau nici țărani în adevăratul înțeles al cuvântului. Cei mai mulți dintre acești oameni veneau din partea de nord-vest a Rusie și aveau prea puține legături cu cazacii din regiunile Donului sau Zaporijiei. Împăratul Alexandru I a creat în 1808 „Armata cazacilor siberieni’’. Armata cazacilor din Semirecie a fost creată în 1867 în paralel cu Armata siberiană, pentru satisfacerea nevoile militare imperiale în Kazahstan și Kîrgîzstan. Cazacii siberieni au participat la aproape toate conflictele militare ruse din secolele al XIX-lea și
Cazaci din Siberia () [Corola-website/Science/318456_a_319785]
-
nici țărani în adevăratul înțeles al cuvântului. Cei mai mulți dintre acești oameni veneau din partea de nord-vest a Rusie și aveau prea puține legături cu cazacii din regiunile Donului sau Zaporijiei. Împăratul Alexandru I a creat în 1808 „Armata cazacilor siberieni’’. Armata cazacilor din Semirecie a fost creată în 1867 în paralel cu Armata siberiană, pentru satisfacerea nevoile militare imperiale în Kazahstan și Kîrgîzstan. Cazacii siberieni au participat la aproape toate conflictele militare ruse din secolele al XIX-lea și al XX-lea
Cazaci din Siberia () [Corola-website/Science/318456_a_319785]
-
cu cazacii din regiunile Donului sau Zaporijiei. Împăratul Alexandru I a creat în 1808 „Armata cazacilor siberieni’’. Armata cazacilor din Semirecie a fost creată în 1867 în paralel cu Armata siberiană, pentru satisfacerea nevoile militare imperiale în Kazahstan și Kîrgîzstan. Cazacii siberieni au participat la aproape toate conflictele militare ruse din secolele al XIX-lea și al XX-lea. Armata cazacilor siberieni a fost dizolvată în mod oficial în 1918. Un mare număr de cazaci siberieni a format unități militare și
Cazaci din Siberia () [Corola-website/Science/318456_a_319785]
-
Semirecie a fost creată în 1867 în paralel cu Armata siberiană, pentru satisfacerea nevoile militare imperiale în Kazahstan și Kîrgîzstan. Cazacii siberieni au participat la aproape toate conflictele militare ruse din secolele al XIX-lea și al XX-lea. Armata cazacilor siberieni a fost dizolvată în mod oficial în 1918. Un mare număr de cazaci siberieni a format unități militare și s-a alăturat forțelor „albe” de sub comanda amiralului Kolceak, implicate în lupta împotriva „roșiilor” - bolșevici. În timpul celui de-al Doilea
Cazaci din Siberia () [Corola-website/Science/318456_a_319785]
-
militare imperiale în Kazahstan și Kîrgîzstan. Cazacii siberieni au participat la aproape toate conflictele militare ruse din secolele al XIX-lea și al XX-lea. Armata cazacilor siberieni a fost dizolvată în mod oficial în 1918. Un mare număr de cazaci siberieni a format unități militare și s-a alăturat forțelor „albe” de sub comanda amiralului Kolceak, implicate în lupta împotriva „roșiilor” - bolșevici. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cea mai mare parte a cazacilor siberieni a luptat în rândurile Armatei
Cazaci din Siberia () [Corola-website/Science/318456_a_319785]
-
în 1918. Un mare număr de cazaci siberieni a format unități militare și s-a alăturat forțelor „albe” de sub comanda amiralului Kolceak, implicate în lupta împotriva „roșiilor” - bolșevici. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cea mai mare parte a cazacilor siberieni a luptat în rândurile Armatei Roșii. A existat un număr de cazaci siberieni care s-a alăturat Diviziei I din cadrul Corpului al XV-lea SS de cavalerie cazacă. Ei au fost încadrați în Regimentul al 2-lea și Brigada
Cazaci din Siberia () [Corola-website/Science/318456_a_319785]
-
s-a alăturat forțelor „albe” de sub comanda amiralului Kolceak, implicate în lupta împotriva „roșiilor” - bolșevici. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, cea mai mare parte a cazacilor siberieni a luptat în rândurile Armatei Roșii. A existat un număr de cazaci siberieni care s-a alăturat Diviziei I din cadrul Corpului al XV-lea SS de cavalerie cazacă. Ei au fost încadrați în Regimentul al 2-lea și Brigada I. În 1945, cei mai mulți dintre cazacii siberieni căzuți prizonieri la Aliații occidentali au
Cazaci din Siberia () [Corola-website/Science/318456_a_319785]
-
Armatei Roșii. A existat un număr de cazaci siberieni care s-a alăturat Diviziei I din cadrul Corpului al XV-lea SS de cavalerie cazacă. Ei au fost încadrați în Regimentul al 2-lea și Brigada I. În 1945, cei mai mulți dintre cazacii siberieni căzuți prizonieri la Aliații occidentali au fost predați de către aceștia autorităților militare sovietice în cadrul Operațiunii Keelhaul. Tradiția militară a cazacilor siberieni este continuată în zilele noastre de către un regiment de infanterie din Borzia din cadrul Regiunii militare siberiene.
Cazaci din Siberia () [Corola-website/Science/318456_a_319785]
-
de cavalerie cazacă. Ei au fost încadrați în Regimentul al 2-lea și Brigada I. În 1945, cei mai mulți dintre cazacii siberieni căzuți prizonieri la Aliații occidentali au fost predați de către aceștia autorităților militare sovietice în cadrul Operațiunii Keelhaul. Tradiția militară a cazacilor siberieni este continuată în zilele noastre de către un regiment de infanterie din Borzia din cadrul Regiunii militare siberiene.
Cazaci din Siberia () [Corola-website/Science/318456_a_319785]
-
muncitori aduși la muncă forțată (OST-Arbeiter - „muncitori răsăriteni”). „Muncitorii răsăriteni” au fost de multe ori tratați la reîntoarcerea lor în URSS precum trădătorii, fiind deportați în regiuni îndepărtate ale țării, interzicânduli-se anumite drepturi. Soarta cea mai grea au avut-o cazacii care au făcut parte din Corpul al XV-lea SS de cavalerie cazacă din cadrul Waffen-SS, rudele lor, ca și ustașii iugoslavi, care au fost repatriați din regiunile de ocupație americană și britanică din Germania și Austria în URSS, respectiv în
Operațiunea Keelhaul () [Corola-website/Science/318461_a_319790]
-
Printre repatriații cu forța s-au numărat și emigranții „albi”, care nu fuseseră niciodată cetățeni sovietici, dar care luptaseră de parte Germaniei Naziste împotriva Uniunii Sovietice. Printre deportați s-au aflat personalități ale emigrației precum generalul Andrei Șkuro și atamanul cazacilor de pe Don, Piotr Krasnov. Deportările emigranților albi contravenea angajamentelor asumate de delegația britanică la Conferința de la Ialta, prin care aceștia se angajau să predea doar cetățenii sovietici, care avuseseră această calitate după 1 septembrie 1939. (Vedeți și: Trădarea cazacilor). Ultima
Operațiunea Keelhaul () [Corola-website/Science/318461_a_319790]
-
atamanul cazacilor de pe Don, Piotr Krasnov. Deportările emigranților albi contravenea angajamentelor asumate de delegația britanică la Conferința de la Ialta, prin care aceștia se angajau să predea doar cetățenii sovietici, care avuseseră această calitate după 1 septembrie 1939. (Vedeți și: Trădarea cazacilor). Ultima repatriere forțată din cadrul Operațiunii Keelhaul, care a implicat selectarea și transferul ulterior a aproximativ 1.000 de „ruși” din lagărele Bagnoli, Aversa, Pisa, și Riccione, ca urmare a aplicării „Directivei NcNarney-Clark Directive”, a început pe 14 august 1946. Au
Operațiunea Keelhaul () [Corola-website/Science/318461_a_319790]
-
consolida stăpânirea asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În sat s-au așezat apoi cazaci de la gurile Dunării și țărani iobagi fugiți de pe moșii din provinciile centrale din Rusia. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul Basarabiei (cunoscută sub denumirea de
Baccialia, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318486_a_319815]
-
Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Zolocari a fost fondat în anul 1812 de către cazacii transdanubieni pe locul unei tabere militare turcești. Mai târziu, în 1818, s-au stabilit aici țărani iobagi ucraineni fugiți de pe moșiile unde lucrau. Ei au denumit colonia Liman. În secolul al XIX-lea au fost construite în sat trei biserici
Zolocari, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318484_a_319813]
-
Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. Satul Cișmele a fost fondat în anul 1818 de către cazacii de la gurile Dunării. Mai târziu, s-au stabilit aici țărani iobagi fugiți de pe moșii din provinciile centrale din Rusia. În urma Tratatului de la Paris din 1856, care încheia Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia a retrocedat Moldovei o fâșie de pământ din sud-vestul
Cișmele, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318485_a_319814]
-
1818 s-au stabilit în Bugeac mii de coloniști bulgari și găgăuzi din sudul Dunării care au vrut să scape de asuprirea turcească. Pe lângă aceștia, au mai venit aici țărani iobagi ucraineni și ruși fugiți de pe moșiile din Rusia, precum și cazaci din trupele de la gurile Dunării. În dorința de a eterogeniza componența etnică a Basarabiei și de a reduce ponderea elementului moldovenesc, autoritățile ruse le-au pus la dispoziție coloniștilor terenuri arabile, scutindu-i pe timp de 10 ani de plata
Raionul Tatarbunar () [Corola-website/Science/318469_a_319798]
-
asupra Basarabiei, autoritățile țariste au sprijinit începând de la începutul războiului stabilirea în sudul Basarabiei a familiilor de imigranți bulgari și găgăuzi din sudul Dunării, aceștia primind terenuri de la ocupanții ruși ai Basarabiei. În anul 1817 s-au stabilit în sat cazaci din trupele rusești cantonate la gurile Dunării. La începutul secolului al XIX-lea, conform recensământului efectuat de către autoritățile țariste în anul 1817, satul Noroșei (Nerușai) făcea parte din Ocolul Chiliei a Ținutului Ismail . În urma Tratatului de la Paris din 1856, care
Nerușai, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318474_a_319803]