11,246 matches
-
Mai au patru copii de crescut. Doar încredințându-l autorităților și-au putut permite internarea lui. După care l-au vizitat din ce în ce mai rar. Și spunând asta, pe fondul unei balade lente cântate la chitară, domnul W. va începe să plângă. Ce-și dorește cel mai mult și mai mult e să iubească pe cineva. Să facă domnișoaragoste de-adevăratelea. Să nu moară virgin. Chiar în clipa aia, cu lacrimile prelingându-se din ochii lui roșii de drogat, va spune: — Te rog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ce se iscase, cu mințile rătăcite și convinsă că nimeni nu o putea atinge, copila își dădu în petic și spuse cu toată energia: Vaco! "Ferește-te de furia omului răbdător" auzise cândva, fără să priceapă rostul acestor vorbe. De ce-și amintea acum de asta? Bica o privi cu un calm care o înfioră și dispăru în camera sa. Luana încremeni locului. De ce îi bătea inima atât de tare? De ce se înfricoșase? Ce putea să-i facă? Dacă se atingea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
întorsese din drum. Adora să-i lase pe ceilalți cu gura căscată. Inima i se înmuie, toată groaza trăită cu câteva minute mai înainte se topi, se relaxă și plină de satisfacție continuă să dea iama în plăcintele calde. După ce-și reveni din șoc, Dan spuse ironic: De ce te-ai dat de gol? Data viitoare mă puteai păcăli din nou. Luana începu să râdă, din toată inima, cu toată gura, așa cum îi era felul. Data viitoare?! Data viitoare să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
și zeci de probleme, de toate felurile. Cunoscându-și școlarii ca pe propriul buzunar, ea sesiză că Luana învăța mecanic, înșiruind pe tablă cârduri de demonstrații, ajutată doar de o memorie de invidiat nu și de un studiu aprofundat. Luana, ce-mi "pictezi" tu aici e memorie și nu judecată. În felul ăsta n-ai să ai rezultate prea bune la treaptă. Cu oarece emoții în ce privea reușita la examenul de matematică, cu o inimă cât puricele la gândul celui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai afecta lipsa veșnică a lui Ștefan, că nu-l mai aștepta aruncându-și, din cinci în cinci minute, ochii pe ceas. Uitară să mai facă dragoste, să mai dialogheze. Ea citea sau urmărea emisiunile de la televizor, el adormea imediat ce-și așeza capul pe pernă. Cândva, chiar și supărată, privindu-l, îi tresărea sufletul și-l dorea, o excitau trupul bine făcut, gura copilăros desenată, ochii mari și calzi, mângâierea tandră și pricepută. Acum, rarele momente care-i aduceau împreună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
se așeză pe marginea patului, îi luă mâinile într-ale lui și le lipi de buze. Ea îl privi absentă, cu gândurile aiurea. Te iubesc, Luana. Știi asta, nu-i așa? Ea nu știa și nici nu mai conta, tot ce-și dorea era un copil. Sesizând indiferența ei, bărbatul își pierdu elanul. Se duse la fereastră și își afundă privirile în zarea neagră. Femeia spuse, dezamăgită: Tu nu vrei copii... Ștefan o privi dezarmat și dureros impresionat de frumusețea ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cu o afecțiune nealterată, cu o pornire greu de stăpânit de a-i săruta buzele și chipul drag. Li se împăienjeniră ochii dar nici unul nu știu cum să spună că încă se mai iubesc, că le este cumplit de dor și tot ce-și doresc e să plece, împreună, acasă. Bărbatul o invită la o pizza. Ca altă dată, zâmbi Luana. Ca altă dată, răspunse Ștefan. În timp ce așteptau să fie serviți, se priveau cu aviditate, lăsându-și ochii să se îmbete cu armonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
asta dar nu mai contează, iar concluzia a fost că de când ai venit tu aici nimic nu mai merge cum trebuie. Suntem alături de tine și te compătimim pentru nefericirea ta dar nu putem accepta să faci în curtea noastră tot ce-ți trece prin cap. Nu știu ce hotărâre vom lua în ce te privește dar, până atunci, te rog să-ți vezi lungul nasului și să iei aminte la tot ce ți-am spus. Femeia suspină și mai sorbi o gură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
pentru care pornise tirada. Mai greu era cu Sanda. Luana suferea s-o vadă atât de tristă și amărâtă, lipsită de un moment în care să-și tragă sufletul. Mama muncise din greu s-o crească, să-i ofere tot ce-și dorea. Trăise o viață singură, avea dreptul la liniște și fericire. Nu merita un astfel de tratament. Încerca, în fel și chip, să schimbe atitudinea soțului ei față de unicul suflet care le oferea ajutor dar îndărătnicul nu se lăsa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
la prânz, o sunase la birou. La celălalt capăt al firului nimeni nu ridicase receptorul. Alertat de nenumăratele apeluri rămase fără răspuns, hotărî să meargă la fabrică. La poartă îi fu interzis categoric să intre. Rugă atunci pe îndărătnicul slujbaș, ce-și apăra instituția de parcă în ziua următoare i-ar fi rămas moștenire, s-o anunțe pe doamna Noia de la registratură că este căutată. Invitat să aștepte, Ștefan nu reuși să-și găsească locul. Va insista, la nesfârșit, până o va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mâinile încleștate ca la rugăciune. Te rog, Luana, revin-o printre noi! Întoarsă lângă perete, numai și numai din vina bărbatului ce sporovăia cu încăpățânare, fetița știu cine-i vorbește. Cunoștea această voce, îi fusese, cândva, foarte dragă. Pe măsură ce-și aducea aminte creștea, ca o altă Alice în Țara Minunilor, se transforma din copil în femeie. Recunoscu glasul lui Ștefan, ascuns și nevăzut în spatele zidului, care-i cerea cu fermitate să se trezească. Strigătul lui avu efect de tunet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
obraji cu buzele dulci de copil și fugi să se joace. Ștefan o ajută să se întindă în pat și-o întrebă dacă vrea să mănânce. Femeia nu răspunse. Se lovise de îndărătnicia ei de-a nu vorbi imediat după ce-și revenise. Neștiind ce și cât își amintește din cele ce i s-au întâmplat, își petrecu zile întregi povestindu-i, cu o grijă atentă, înșiruirea de evenimente prin care trecuse. Rezemată de perna moale, Luana fixa un punct al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
clovni. Nu-s decât niște băieți ca mine, se gândea Adam, atâta doar că ei au arme! Când s-au apropiat de treptele verandei au șovăit și au schimbat câteva cuvinte. Erau prea departe, el n-a putut să audă ce-și spuneau. Apoi doi dintre ei au intrat În casă, iar când au ieșit, erau cu Karl. Nu-i puseseră cătușe. Până să urce În camion și să dispară după prelata lăsată, i-a urmat fără grabă, cu mersul lui
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a apucat de subțiori și l-a pus În șezut. Nu-i drept! Ia mâna de pe bicicletă ori Îți ard una un’te doare mai tare! — Oho-ho, ia te uită cine dă din gură, s-a auzit vocea croncănită. și ce-oi fi având tu de gând să faci? Să-l ajuți pe mototolul ăsta? Ia uită te la el cât e de mic! Uită-te la piciorușele alea dolofane! Chiar că nu face s-o iei pe coajă pentru el
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pricep de ce-i zici așa, e o persoană cumsecade, sunt sigur de asta. Dar nu poate să-ți hotărască viitorul În locul tău. Nu mai poate nici măcar pentru el să hotărască ceva, toți olandezii sunt trimiși Înapoi În Olanda. și tu ce-ai să faci? O să te duci În Olanda cu el? Muzica se auzea mai tare, mai stridentă, Însă Adam nu deslușea cuvintele cântecului. A dat din umeri. Da, așa cred. — și când o să fii acolo? Ce-o să faci atunci? Crezi
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
crezi că ar trebui să mă Însor cu o fată de prin partea locului și să facem o grămadă de copii? Eu mi-aș dori un copil indonezian. Un băiat. Unul asemenea mie, dar mai bun și mai fericit, tot ce-aș fi putut eu să fiu și n-am fost. Am trăi Într-o casă de pe malul mării, asemenea celei din copilăria mea În Buru, doar că de data asta n-ar mai fi În ea nefericire, ci doar râsete
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Lasă, nu te ngrijora, Z, Adam e-un băiat deștept, n-o să creadă el tot ce-i Îndrugă Din, știe să-și poarte și singur de grijă! Ei bine, am greșit! — Urma să mă ajute să-mi găsesc fratele. Tot ce-aveam de făcut era să-i dau o mână de ajutor pentru o cauză dreaptă. Z a oftat. Lui i s-a părut că se Încrunta, că Încerca să nu spună nimic, de parcă ar fi vrut să-și stăpânească iritarea
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
urmă, departe de acest oraș, Margaret părea să aibă o viață plină de daruri. Răstimpul ăsta nu durase mult, un an, poate ceva mai mult, dar parcă Îi umpluse toată canavaua adolescenței, astfel Încât, ori de câte ori se gândea la copilăria ei, tot ce-și amintea era că fuseseră atâtea și-atâtea lucruri de oferit și de primit. Poate că asta venea odată cu vârsta, neînsemnatele Întâmplări ale tinereții capătau o dimensiune exagerată. „Să n-ai niciodată, dar niciodată Încredere În memorie, pentru că nu-ți
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a răspuns. Trăsăturile lui Johan nu-i reveniseră Încă, dar ce Își amintea e că nu semăna deloc cu el, era mai Înalt, mai arătos și mai voinic. O față migdalată, veșnic În penumbră. Pentru mo ment, asta-i tot ce-și amintea. Îmi pare rău, a spus Zubaidah, trebuie să fie dureros să-ți amintești toate astea. Nu, a răspuns el. Dacă cineva Îți e adesea În preajmă e dure ros când pleacă. Dar nu-i decât atât, durere. Dar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
În cele din urmă au izbutit să iasă pe aleea care ducea la casa ei. Au Încetinit ca să nu calce câinii tolăniți la umbra săracă a unor arbori de papaya. Când s-a oprit, Margaret a zărit pe fereastră Întocmai ce-și imaginase, pe Mick așezat și pe Bill plimbându-se neli niștit de colo colo. Doar că el nu se plimba nervos, așa cum se așteptase ea. Era În picioare, foarte răbdător, privea cu atenție pe cineva, o a treia persoană
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Adam a stat lângă Karl și l-a ținut de mână până când a adormit. Margaret și Bill au ieșit din cameră, iar Adam i-a auzit discutând afară. Încercau să nu ridice glasul, Însă el, cu toate că nu auzea prea bine ce-și spuneau, a Înțeles despre ce era vorba. Pentru el nu mai conta acum dacă pleacă sau nu din țară. Tot ce dorea era să nu se mai despartă de tatăl lui. — Cu totul Împotriva principiilor mele, a explicat Z
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
vreo zece ani. Găsise toate actele contabile într-o devălmășie de nedescris, luni întregi, zi și noapte reconstituise evidențele contabile, își neglijase familia și organismul și acum spunea oricui voia să-1 asculte că de atunci se pricopsise cu ulcerul gastro-duodenal ce-1 însoțise ceas de ceas, primăvară de primăvară, mereu. Uneori, atunci cînd ducerile deveneau de nedescris și limba îi încleșta în gură, se încovoia peste birou și așa, cocoșat, cu fața galben-pămîntie, cu ochii plecați, își urmărea durerea interioară, evoluînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
văzuse procedând la fel odată, în autobuz, după ce cumpărase biletul și observase că nu se perforase corect. Își mușcase buza șovăind între intenția de-a mai composta odată biletul sau de-al lăsa așa, zicându-și, probabil în gând, fie ce-o fi, dacă scap de un eventual control, mai pot perfora odată biletul și mâine și-l strecurase în buzunar, privind peste umărul unui bătrân, pe fereastră. Viorica terminase de cules, printă cele două pagini și i le înmână Carminei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
după o noapte cu febră mare. Ajunse acasă istovită, o dureau îngrozitor pulpele și asta pentru că după multă vreme încălțase pantofi cu toc. Dar nu putea sta locului o clipă, mergea prin apartament, căuta din ochi ceva și nu știa ce. Intră în baie, se privi în oglindă, lăsă capul pe spate și urlă prelung, din gâtlej. Observă că pe tavan înflorea o pată negricioasă de igrasie. Vecinii de sus aveau instalația sanitară defectă, mereu le spunea, dar ei nu luau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
păstrează-le sănătoasă, că eu nu cumpăr, ca pe urmă să se deșire pe ici pe colo la prima spălătură. Cum vrei, cucoană, mi-a răspuns ea înțepată, lasă că are cine să le cumpere la prețul acesta și încă ce-o să le cumpere. Și ce vrei acum, o întrebase bărbatul în timp ce-și încărca furculița gospodărește cu mazăre și-și tampona pe sub mustață cu bucăți de pâine buzele unsuroase după care le băga în gură. Să te duci tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]