4,822 matches
-
târârea. se folosesc numai genunchii. efortul trebuie să atingă limita superioară a durerii. mâna se duce la frunte. ca urmare, în creștetul capului răsare altă zi sau altă noapte, funcție de alegerea din secunda renunțării... când se iese din muzeul de ceară al trăirilor, uitarea se ține la piept. restul devine fundal vesel, pentru comentariile reporterilor de ocazie. adunați în curtea muzeului, dărâmă argumentele aruncând lumânări aprinse în ziduri. azi, muzeul trăirilor de ceară e închis. se așteaptă obiecte noi. și drumul
MUZ-EU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340876_a_342205]
-
secunda renunțării... când se iese din muzeul de ceară al trăirilor, uitarea se ține la piept. restul devine fundal vesel, pentru comentariile reporterilor de ocazie. adunați în curtea muzeului, dărâmă argumentele aruncând lumânări aprinse în ziduri. azi, muzeul trăirilor de ceară e închis. se așteaptă obiecte noi. și drumul e închis... Notă: muz - muză ; eu-eu Referință Bibliografică: muz-eu / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 584, Anul II, 06 august 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu
MUZ-EU de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 584 din 06 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340876_a_342205]
-
fiecare frunză și-n fiecare rug de floare/ În fiecare nor și-n cer un geamăt de culoare/ ... E chipul mamei mele izvorul dintre stânci/ ... E chipul mamei mele luceafărul de seară/ Un murmur de lumină în sufletu-mi de ceară./” Nesigur, dar pios, el cere ajutorul celei ce i-a dat viață în clipele de grea cumpănă. „În fiecare ceas al vieții, dă-mi plâns de alăută,/ În fiecare zi cu soare, o rugă-mi împrumută!/” Rugăciunea către mama sa
GHEORGHE A. STROIA – ALBASTRU GLAS DE ÎNGER SAU O RAZĂ DE LUMINĂ PENTRU SUFLETUL NOSTRU de ION CATRINA în ediţia nr. 1200 din 14 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340900_a_342229]
-
scoatem la lumină? S-o lăsăm vântului s-o bată, soarelui s-o ardă, ploii s-o curețe, frigului s-o congeleze, zăpezii să-i facă flori de gheață, apoi o ducem sub fum de lumânare, pe care să picure ceara. Iertării și toleranței. De ce, Doamne, omul simte tot timpul dorința de a vicleni prin cuvinte? Nu ca să facă rău, nu să ocărască, ci din plăcerea de a mângâia cuvintele într-o țesătură de idei neașteptată, aruncată pe hârtie ... De ce mă
EU AM PITICI PE CREIER... DE ACEEA SCRIU ! de CONSTANTIN T. CIUBOTARU în ediţia nr. 581 din 03 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/340887_a_342216]
-
Devotament > AURE DE NICHEL Autor: Llelu Nicolae Vălăreanu Publicat în: Ediția nr. 1550 din 30 martie 2015 Toate Articolele Autorului Vei schimba numele lucrurilor de mine puse și nu te vor asculta. Se vor prelinge din ochii tăi cuvinte de ceară peste venele deschise cu inflorescențe în buchetul sângelui cât flacăra lemnului. Nu vor mai fi ploi de stele false. Se vor săpa fântâni în gradinile cântecului, copacii ascultă-n urechile frunzelor cum vântu-și răcorește oasele ascuțite printre florile îmbrăcate-n
AURE DE NICHEL de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1550 din 30 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340985_a_342314]
-
nu e prost destul, dacă nu e și fudul.” Fudulia-i un păcat moștenit din veac în veac cu care îți dă în cap. Tărtucața-i cât ... un melc are însă un defect: E înceată și vicleană și lasă urme de ceară Lipicioasă, albicioasă, pusă la deștepți în față Să se-mpiedice de ea, Că prea le merge mintea. Prostul nu știe ce-i iertarea, Arma lui e răzbunarea. Pentru tot golul din sine S-a răzbunat și pe mine. Dacă ar
ÎN CUŞCA PROSTULUI de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1168 din 13 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340973_a_342302]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > VINDE-MĂ TĂCERII Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Mi-s pașii îngropați în urmele de ceară Ale tăcerii grele ce curge peste noi; Mai cântă o albastră minune pe afară, Afară dintre nuferi și lacrimi de noroi. Cu limbile ascunse într-un oftat nebun O floare de lumină aruncă peste ape O umbră germinată-n cuvinte
VINDE-MĂ TĂCERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341265_a_342594]
-
munții, București, 1954 (în colaborare cu Francise Munteanu); • Antoine de Saint-Exupery, Micul Prinț, prefață de Eugen Schileru, București, 1962; • Leon Negruzzi, Extraordinarele aventuri ale lui Rodolphe Durant. Gangsterul. Politicianul, București, 1974 (în colaborare cu Dana Konya-Negruzzi). Ben Corlaciu - Efigii în ceara În parcul acela imens, într-o seara, oamenii vineți, fără plămâni, scriau lapidar, cu ambele mâini, un cuvânt pe un petec de ceara. Cuvântul acela suna: ftizie. Fiecare însa-l scria diferit, cu același condei de lemn înnegrit si-aceeași
BEN CORLACIU de BORIS MEHR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341447_a_342776]
-
ale lui Rodolphe Durant. Gangsterul. Politicianul, București, 1974 (în colaborare cu Dana Konya-Negruzzi). Ben Corlaciu - Efigii în ceara În parcul acela imens, într-o seara, oamenii vineți, fără plămâni, scriau lapidar, cu ambele mâini, un cuvânt pe un petec de ceara. Cuvântul acela suna: ftizie. Fiecare însa-l scria diferit, cu același condei de lemn înnegrit si-aceeași nesănatoasă beție. Cei ce-așteptau sa le vina rândul mureau fără cei dinaintea lor. Ca un pumnal, condeiul se îndreptă spre pieptul tuturor
BEN CORLACIU de BORIS MEHR în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341447_a_342776]
-
exprimării și dicția incantatorie este cizelată până la narcisism.Poeta „arde” pentru fiecare durere a semenului, dând carnație obsesiilor închise în versuri rafinate, în exerciții de virtuozitate,fără a cădea în decorativism:Fruct din floarea dorului.../ Din durerea viului/ Ard în ceara gândului,/Flacăra cuvântului.(Dor).Pentru a materializa ideea pe care o dorește să o abordeze în poeziile sale, poeta a înțeles să dea formă materiei.Cu cât plăsmuirea se apropie mai mult de idee,cu atât iese mai mult în
POEZIA CU OBRAZUL CELĂLALT AL LUNII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341421_a_342750]
-
babii, adu-i colac cu măr ... Cum știe mumă-ta să-l facă, nu-l face nime'... Și măi adu-mi o țâră de lut răzuit din patru colțuri de vatră din casă di la voi și nouă lumini de ceară. Ț-oi descânta de năroc și de deochi, că tare ești frumόsă! La marjinea Streiului s-o descălțat, înfierbântată, și-o intrat cu picioru' drept în apă. Și l-o tras iute ‘năpoi, că apa i s-o părut cam
BICIUL de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341425_a_342754]
-
pot răbda, simt că mi se apropie sfârșitul. Când conița Corina a intrat peste noi în salonul conacului din Poienari, ne-a strigat din pragul ușii, că o să ne pedepsească pentru toată viața. Conașul se făcuse galben ca turta de ceară când a văzut-o că are în mână un pistol, iar eu m-am ascuns în spatele lui. A întins mâna cu arma spre noi și ne-a amenințat că ne termină, dar sărăcuța!... că aproape nici n-am observat când
PARTEA A XI-A PARIUL BLESTEMAT *SFÂRŞIT* de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 769 din 07 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341399_a_342728]
-
lase problemele personale la ușă.” Îi era atât de greu când omul cel mai drag ei era sub pământ. După ce își salută studenții, stinse, spre surprinderea lor, brusc lumina. Pe întuneric, își scoase din geantă, cu derutantă încetineală, pastilele de ceară. Le puse în formă de cerc pe catedră și le aprinse pe rând, concentrându-se asupra fiecărei mișcări. Apoi, înfipse în fiecare din ele câte o lumânare albă și aprinse fiecare coloană de ceară cu aceeași răbdare. Studenții erau tăcuți
DE LUMINAŢIE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342015_a_343344]
-
geantă, cu derutantă încetineală, pastilele de ceară. Le puse în formă de cerc pe catedră și le aprinse pe rând, concentrându-se asupra fiecărei mișcări. Apoi, înfipse în fiecare din ele câte o lumânare albă și aprinse fiecare coloană de ceară cu aceeași răbdare. Studenții erau tăcuți. Deveniseră curioși. Aveau în față un inel de foc, o masă a tăcerii. Perfect rotundă. „Înflăcărată”. Corina îi chemă în jurul catedrei intens luminate și începură să discute despre ambivalența focului: despre focul bun, celest
DE LUMINAŢIE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342015_a_343344]
-
oglindească două cercuri de flăcări netulburate. Luă încet o lumânare, cu tot cu pastila suport, și o băgă, fără niciun soi de teamă, în gura lui ușor deschisă, pregătită parcă să mănânce o delicatesă, să mestece și să înghită laolaltă lumina și ceara topită. Câtă iluzie, atâta dramă"... Referință Bibliografică: De Luminație / Mirela Borchin : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1036, Anul III, 01 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Mirela Borchin : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat
DE LUMINAŢIE de MIRELA BORCHIN în ediţia nr. 1036 din 01 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342015_a_343344]
-
aspru-nverșunat doar vântul Mai biciuia neiertător tăciunii Din vatra-ncinsă-n care râdeau macii. Îngenunchind pe pat de frunze moarte Iubiri vetuste, născociri deșarte... Se zbuciumau a neputință vracii. Pe-un țărm pustiu, o inimă-mpietrită - Reverberând sub clopote de ceară O urmă vagă de chemare-amară - Câtă iubire-a strâns, nedăruită... NOSTALGIE Își despletesc viorile-n surdină Șuvițe moi, alunecând pe strune, Nepământești șoptiri, trăiri nebune Și-un cânt sublim... e vechea pianină Pe care-o urmă ai lăsat, în grabă
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
trudesc să se strecoare Ecouri de-orologii diafane Vagi ritualuri de sărut, profane, Mimeaz-o pâlpâire de candoare. Iubiri bolnave, năluciri de-o vară, Îngeri de lut plătind cu-amar tributul Carnagiu de petunii în sărutul Agonizând într-un potir de ceară.... NĂLUCA Ce ger cumplit! Și încă viscolește, Pustiul urlă peste cetini ninse Când la ferești, mușcatele aprinse Se-ntrec cu vatra-n care dogorește Dorul, bătrânul cavaler al sorții. Din ceruri se-mpletesc arpegii fine Și-un vis uitat prin
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
-mi furi sărutul strecurat prin tihnă De știi să lupți, îl vei avea odat'. Îmbălsămând trudita-ți neodihnă, Sărutul meu e binecuvântat - Iubirea-i flutur, bobul de odihnă Din albul pur de crini, neîntinat. NE-AM ZĂLOGIT ÎN CLOPOTE DE CEARĂ Ne-am zălogit în clopote de ceară Cu gând pribeag pe un tăpșan cu frezii, Sub vraja lirei freamătă aezii Ce dulci miresme peste noi coboară! Luciri de-argint pe mantia zăpezii Când tremurul din cetini ne-nfioară Sobor de fulgi
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
știi să lupți, îl vei avea odat'. Îmbălsămând trudita-ți neodihnă, Sărutul meu e binecuvântat - Iubirea-i flutur, bobul de odihnă Din albul pur de crini, neîntinat. NE-AM ZĂLOGIT ÎN CLOPOTE DE CEARĂ Ne-am zălogit în clopote de ceară Cu gând pribeag pe un tăpșan cu frezii, Sub vraja lirei freamătă aezii Ce dulci miresme peste noi coboară! Luciri de-argint pe mantia zăpezii Când tremurul din cetini ne-nfioară Sobor de fulgi timizi, pe-obraz de seară Încătușând durerile
POEMELE IUBIRII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1139 din 12 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341984_a_343313]
-
județul Buzău. 3 - Acronim din limba engleză pentru Oriented Strand Board. Materialul este realizat sub forma unor panouri de diferite grosimi care conțin lemn de diferite esențe. În cursul procesului de fabricație, lemnul tăiat în felii subțiri, se tratează cu ceară, se suprapune formând straturi care sunt supuse presiunii în anumite condiții de temperatură, rezultând panouri foarte rezistente la solicitări mecanice și termice (vezi Dicționarul de construcții). 4 - Expresie argotică care desemnează, printre altele, consumarea în comun a unei băuturi, de către
BANCUL de LIVIU GOGU în ediţia nr. 528 din 11 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341970_a_343299]
-
mantie neagră și o pălărie, cu boruri largi, trasă pe ochi. Trăsura se oprește aproape de scările ce duc în salonul de dans. Birjarul coboară, își desface mantia și pălăria și le aruncă pe trepte. Un bărbat zvelt, cu chipul de ceară, plete lungi, mustață răsucită și ochi pătrunzători, pășește către ginere. Omul pare grav și stăpân pe mișcările sale. PRINȚIȘOR:(strigă entuziasmat) Bunicule! CONTELE DRACULA: Casă de piatră, nepoate!. Cei doi bărbați se îmbrățișează, apoi Prințișor arată către mireasă. PRINȚIȘOR: Aceasta
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
și tu, și el:/ Tăcere netăcută-n fața firii,/ prefacă-se lumina-n mărăcini,/ în gândul său apun toți trandafirii...// Poetul e toiagul către zei,/ cu plugul minții, iată, cerul ară,/ din focul prometeic destrupat/ Poetul e un Dumnezeu de ceară...” Theodor RĂPAN Ori de câte ori mă apropii de Poezie, și se întâmplă mai tot timpul, simt cum o necesitate intrinsecă articulează dimensiunile creativității: e chemarea spre deschidere, dar și ispita transgresării cadrelor convenționale. Aventură personală, sisifică și orfică, totodată, Poezia ne deschide
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
Poet...”, „Auzul mă încurcă, vederea mă învinge, Poetul sparge globul noptirilor nătânge ... ”, „De departe povara iubirii m-apasă”, „Anticul ritm îmi fracturează versul ... ”, „Tu vrei în scorburi de lumină noaptea, Poeții urcă toți Golgota mării”, „Poetul e un Dumnezeu de ceară ... ”, „Cu mâna dreaptă scriu destăinuirea”, „Auzul nepereche mă-ngână în timpan ... ”, „Îngăduie-mi să sufăr, îndurerat văd umbra ... ”, „Dincolo de steaua Canopus..”, „Eu sunt al cincilea anotimp al tău ... ” Theodor Răpan impune forme înnoiri în planul creației, îmbogățește profunzimea limbajului, construiește
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
și tu, și el:/ Tăcere netăcută-n fața firii,/ prefacă-se lumina-n mărăcini,/ în gândul său apun toți trandafirii ... / Poetul e toiagul către zei,/ cu plugul minții, iată, cerul ară,/ din focul prometeic destrupat/ Poetul e un Dumnezeu de ceară ... ”, „în cel ce nu-s Poetul tot plinește ... ”, „Poet de sunt ursesc doar bucuria ... ”, „Citește-mă și-nvață-mă la flacăra uitării ... ”, „...în sângele Visului doarme un prunc”, „Vrednic ești Tu, neînjunghiatule Poet,/ să primești lauda mea ... ”, „voi trâmbița din
APOCALIPSA DUPA THEODOR RAPAN SAU VOCATIA UNIVERSALULUI de NICOLETA MILEA în ediţia nr. 556 din 09 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341955_a_343284]
-
evoluez ca artist și spirit, să improvizez, să visez prin culoare și formă, printr-un stil abstract, evocativ, conceptual uneori și prin colaje originale, folosind materiale organice sau sintetice. Îmi place să pictez cu acrilice, tempera și mai nou cu ceară de albine pigmentată [encaustice] care sunt încă o fascinație pentru mine.” (Cristina Handrabur) Impresionante lucrări realizate de artiștii plastici ce vor face obiectul prezentei rubrici vor înnobila volumul de colecție pe care ASOCIAȚIA CULTURALĂ ,,REGAL D`ART” îl va edita
PORTRET DE ARTIST – CRISTINA HANDRABUR de RODICA ELENA LUPU în ediţia nr. 896 din 14 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342163_a_343492]