1,269 matches
-
1979 a aceluiași manual de Istoria Patriei reflectă în mod eclatant această mutație cultică: locul portretului lui Lenin a fost luat de cel al "tovarășului Nicolae Ceaușescu, președinte al R.S.R." (1979, p. 183). De remarcat este progresia constantă a cultului ceaușist, care a avut o evoluție graduală mai curând decât o dezvoltare fulminantă. În 1979, portretul lui N. Ceaușescu continua să fie plasat în partea de final a manualelor (la pagina 183), dominând faza istorică a construcției socialismului în România. Manualele
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
așa, literatura didactică este străbătută de un fior expresiv care ia forma unei panegiric închinat liderului. De exemplu, manualul de Istoria contemporană a României este împovărat de formule elogiante și descrieri hiperbolice ale secretarului general al Partidului. O adevărată epitetică ceaușistă poate fi culeasă din rândurile manualului. Câteva exemple pot evidenția amploarea elogierii și intensitatea patosului poetic: Nicolae Ceaușescu se distinge prin "energia sa clocotitoare", "spirit clarvăzător și îndrăzneț" transpuse în "activitatea sa neobosită" (p. 6). Un alt pasaj subliniază identitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
științelor sociale" (p. 262). Toate acestea justifică pe deplin desemnarea perioadei Republicii Socialiste România (post-1965) drept "Epoca Ceaușescu" (Almaș și Fotescu, 1986, p. 166). Prin aceasta, istoria recentă a României este complet personificată. Încercând să deslușească geneza socio-culturală a cultului ceaușist, C. Durandin (1998, p. 338) corelează instituirea cultului personalității cu doi factori: i) tranșarea luptelor intestine dinlăuntrul partidului și cristalizarea relațiilor de putere, clarificate în favoarea lui Nicolae Ceaușescu odată cu marginalizarea, urmată de eliminarea în 1974, de la putere a lui Ion
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
succesului economic, cultul personalității exprimă, printre altele, strădania de a aresta trecerea timpului (i.e., deprecierea condițiilor de viață) prin mijloace ritualice. "Ritualul cortegiilor și al comemorărilor oprește timpul într-o perfecțiune prezumtiv atinsă" (Durandin, 1998, p. 338). Iar cultul personalității ceaușiste este instituit în miezul cultului națiunii, pe măsură ce biografia liderului devine indisociabilă de biografia colectivă a națiunii socialiste române. Elogiul personalității conducătorului devine punctul central în jurul căruia este organizată întreaga liturghie celebrativă a trecutului românesc, în care momentele de sărbătoare națională
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
cu episoade biografice extrase din viața lui Nicolae Ceaușescu (aniversarea zilei de naștere, aniversare Congresului al IX-lea din 1965 care a inaugurat supremația personală a noului conducător). Prin această structurare a calendarului celebrativ al societății socialiste românești, cultul personalității ceaușiste fost învestit cu centralitate comemorativă, figura liderului iradiindu-se din această poziție centrală pentru a pătrunde în și subordona sieși toate evenimentele din trecut aflate pe agenda politică a aducerii aminte. Cultul partinic. Partidul devine de asemenea subiectul devoțiunii cultice
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a tradițiilor din trecut; c) este o tentativă de restaurare sau recuperare a tradiției periclitate, prin reîntoarcerea la trecutul idealizat (Berger și Zijderveld, 2009, pp. 71-73). Indivizii care preferă restaurarea comunismului în România printr-o cădere în trecutul la modul ceaușist întrunesc toate cele trei atribute pentru a putea fi calificați drept fundamentaliști nostalgici. Cu toate că reprezintă un procent minoritar, indivizii din această categorie formează nucleul dur al rezistenței nostalgice. Rezistența nostalgică românească este bistratificată în două categorii diferite în ceea ce privește intensitatea pozitivării
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Uneori, În ultimii ani ai dictaturii, au existat și doctorate „cu ușile Închise” (care nu erau publice). Regimul voia să aibă „În rezervă” lucrări cu care să poată contracara anumite idei și teze apărute În străinătate. Tot În anii dictaturii ceaușiste a apărut „indicația”, pe fondul inventatei crize de hârtie, ca tezele de doctorat să nu depășească 200 de pagini, să fie scrise pe o parte și alta a colii de hârtie, ceea ce era un chin date fiind posibilitățile de dactilografiere
[Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
Galeria cu viță sălbatică, romanul lui Constantin Țoiu, Sfârșitul bahic, bine construit, cu o epică densă, pasajele eseistice diminuând în favoarea acțiunii (uneori cu elemente de senzațional), conține o diatribă virulentă la adresa perioadei staliniste, procedare în principiu încurajată oficial în perioada ceaușistă, dar care vizează, în subtext, aspectele blamabile ale oricărui regim totalitar. Ultima scriere publicată de P. înainte de plecarea din țară, Copiii Domnului, un microroman ori, mai degrabă, o nuvelă amplă, o poveste populată cu eroii unei „mitologii” monahale și haiducești
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288939_a_290268]
-
Science Monitor”, „The Washington Post”, „L’Alternative”, „El Pais” ș.a. În viața publică românească din ultimele două decenii ale secolului al XX-lea T. figurează ca un personaj a cărui notorietate s-a impus prin opoziția lui deschisă față de dictatura ceaușistă și prin prestația lui ulterioară de publicist și militant civic. Totuși, înainte de a fi devenit un „personaj public”, s-a distins ca un poet valoros, care a corespuns orizontului de așteptare din anii ’70, perioadă a consolidării neomodernismului postbelic afirmat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
geniu cât e și ceața”. În publicistică și în eseu T. s-a distins, nu mai puțin decât în poezie, atât înainte, cât și după expatriere. Există, de altfel, cititori care îl preferă pe eseist și publicist. În vremea dictaturii ceaușiste el a izbutit să practice o gazetărie ferită de servituțile politico-propagandistice, ceea ce era greu de evitat în epocă. Textele trădează un spirit efervescent, cu apetență pentru cotidian, pentru modernitate, pentru citadinism. O mențiune specială o merită volumul de interviuri Biografia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290290_a_291619]
-
-o nici în cele mai apăsătoare momente ale dictaturii lui Ceaușescu. Mai mult, tema națională ce motiva legitim acțiunile lor publice devenise out of fashion în România postmoderniștilor care, neatenți, i-au abandonat pe colegii lor de peste Prut lătrăilor naționalismului ceaușist. Ba, mai mult, românii de acasă au mai și strâmbat din nas la mezalianța pe care tot ei o provocaseră. Auzeam, în ultima vreme, comentariile iresponsabile ale unor scriitori și jurnaliști din România "europeană" care conchideau, scârbiți, că basarabenii își
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
impotriva nepotismului și a principiului dinastic în politică, că vrea ca structura de finanțare subterană a partidului său să fie dracului o dată anihilată, că e de acord, firește, ca un bun camarad al său, binecunoscut ofițer superior al poliției politice ceaușiste pus staroste peste "zgarda" de mediu, să iasă din funcția publică, să se reîntoarcă în mediul privat și să nu mai continue batjocorirea celor care i-au adus partidul la guvernare. Pe scurt, Dan Cârlan o vrea pe Alina Mungiu-Pippidi
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
educației superioare de stat cu SRL-uri universitare, precum și diluarea sistemului educației înalte prin înființarea de mici universități de stat în cele mai bizare și neavenite orășele, au constituit lovituri mortale date unui sistem care agoniza încă din timpul dictaturii ceaușiste. În anii '80, învățământul superior devenise o fabrică de ingineri, de regulă executanți docili și fără ambiții creative, cu mințile nivelate de o hărnicie serială și abrutizantă generată de binecunoscutul nostru sistem de educație liceală bazat pe rezolvare mecanică, de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
cinstea ei, directoarea școlii din Ciortești, organizatoarea deplasării, își prezintă demisia, salvându-i elegant, de la coresponsabilitate, pe șefii ei de la Învățământ și de la Ministerul Tineretului. Țap ispășitor pentru jurnaliștii însetați de sânge de profesor, precum și pentru demnitarii formați în timpul dictaturii ceaușiste, cărora democrația le-a adus funcții cu privilegii, dar fără răspundere (am văzut în ultimii douăzeci de ani că, invariabil, doar subordonații sunt pedepsiți, miniștrii sau directorii cu onoare, capabili de demisie, fiind specii dispărute), rămânând doar biata profesoară de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
sine, afirmarea preliminară, incantatorie, a unui exorcism pe care lumea europeană estică și vestică încă nu l-a declanșat efectiv. Și despre această încercare merită vorbit. În nenumărate rânduri în ultimii ani, tovarășul Pleșiță, una din întruchipările diavolești ale trecutului ceaușist care a sfidat buna cuviință și dreptatea în ultimele două decenii, ne-a arătat rânjind cinic, din spatele maculat al ecranului de la OTV, labele sale pătate de sânge cu conștiința veselă a impunității. Deși a avut prezența de spirit să se
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Nobelului uneia dintre cele mai consecvente voci care nu a obosit, ca noi, să denunțe lumii activitatea criminală a Securității românești, nu e întâmplătoare. Nu e aici locul de a discuta gradele de vinovăție ale celor care au instrumentat teroarea ceaușistă - deși trebuie spus că vina unuia ca Pleșiță, care ordona asasinate, este alta față de a unui simplu ofițer de contraspionaj care aduna informații -, însă trebuie subliniat că o dezbatere depasionalizată asupra trecutului este acum mai necesară decât oricând. Ca om
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
se juca, totuși, cu cenzura, plasându-se la milimetru față de posibilele răzbunări ale tovarășilor cu munci de răspundere satirizați nu chiar amabil. La premiera Hardughiei (în care Cepexul local hotăra dărâmarea Academiei Mihăilene) bunăoară, fără intervenția directă a tartorului propagandei ceaușiste, un oarecare Popescu, zis "Dumnezeu", turnătoria și intrigile locale i-ar fi venit de hac, cât era el de celebru și puternic atunci, în anii '80. Întrebarea ar putea fi: de ce îl simpatiza, totuși, tovarășul Dumitru Popescu (o hahaleră sclifosită
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
proprii, atunci când acest deziderat era ridicol și deja datat. Era o titanică luptă cu un balaur care murise între timp. Descoperind că poți spune nestingherit tot ceea ce îți trece prin cap, foarte mulți scriitori onorabili, care tăcuseră chitic în timpul dictaturii ceaușiste, au devenit viteji și dezinhibați în ziare și la televiziuni, luptându-se inutil, dar artistic, cu fantoma comunismului. În mod paradoxal, față de suporterii literari "de stânga", care au rămas solidari și neclintiți de-a dreapta domnului Ion Iliescu până azi, tabăra
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
asta. Sau dacă este așa, dincolo de eșantionările primitive și de relevanța discutabilă a indicilor de audiență, poate ar trebui să ne întrebăm și care sunt cauzele profunde ale acestei stări de fapt. Nu cumva subdezvoltarea mentală și economică a lumpenilor ceaușiști (și a progeniturilor lor asemenea), care, lipsiți de echilibrul natural și de agenda încărcată a lumii țărănești, au acuma prea mult timp de pierdut în fața televizorului ar putea fi o explicație? Domnul Tănase respingea, de plano, ideea responsabilității formative a
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
lucruri de nespus, în tupeul lui zgomotos și obscen, părând că o secțiune importantă din societate este la fel, chiar dacă nu îl și urmau efectiv la vot. Nu în ultimul rând, s-a dovedit că a fost portavocea poliției politice ceaușiste și multe dintre făcăturile lui jurnalistice cu minciuni, invenții și răstălmăciri pot fi astăzi găsite în forma primară a denunțurilor spurcate care distrugeau vieți și destine în anii dictaturii. Dosarele de la CNSAS ale unor mari oameni de carte (Steinhardt și
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
imediat ce se stingeau luminile, spațiul central al arenei, care era interzis, și să dansăm acolo, înghiontindu-ne cu milițienii care, evident, erau în minoritate și nu puteau stăpâni mulțimea. Când, ca antidot dizolvant, la Cenaclul "Flacăra", condus de odiosul propagandist ceaușist cu plete, Adrian Păunescu, a fost pus linoleum pe suprafața de joc, iar milițienii ne invitau, amabil, să intram și să ne exprimăm simțămintele pentru "conducerea înțeleaptă de partid și de stat", evident că, de scârba, nu a mai coborât
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
Pentru acest discurs oficial care-și propusese explicit recuperarea foștilor intelectuali "legionari", broderiile eseistice despre românism ale lui Noica erau bine-venite și e dincolo de orice îndoială faptul că acesta și-a dat seama de modul cum este folosit de propaganda ceaușistă atât în țară, cât și în diaspora. Nimeni nu contesta asta, iar această cedare de primă instanță era asumată explicit de Noica pentru realizarea, cu ajutorul autorităților, a himerelor lui culturaliste. Ar fi poate de investigat și faptul că afirmarea transparentă
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
mărcii ca urmare a falimentului au venit de la sine și Academia părea că-și dă obștescul sfârșit odată ajunsă în ghearele unui personaj misterios, milionar în euro se zice de pe urma unor fructuoase activități specifice Direcției de Informații Externe a dictaturii ceaușiste desfășurate în țara care l-a făcut celebru și pe Vladimir Putin, expulzându-l. Pe cale de consecință, revista a ajuns un fel de "foaie de vitelor de pripas", așa cum nu merita. Rebrănduită Cațavencii, revista a intrat direct și rapid pe
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
și famelici clovni cu "sânge albastru" care furnizau subiecte fluviu pentru o presă avidă de cancanuri. Până de curând, mă tot întrebam la ce folosește acest spectacol grotesc și mi se părea bizar ca acest personaj, probabil recrutat de spionajul ceaușist, să aibă o asemenea protecție și vizibilitate în țară și nu, cum ar fi fost mai probabil, în străinătate. E o întrebare ce merită dezbătută în curând. Să ne fi cotropit, oare, spionii noștri? 30 octombrie 2014 Numai cine nu
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
pretins democratice, de putere și de privilegii. Și de sentimentul agresiv afișat al impunității. Dacă despre rețelele nomenclaturiștilor de partid, vechi sau create și reproduse în postcomunism, s-a mai vorbit pe ici, pe colo, despre tentaculele subterane ale spionajului ceaușist nu s-a scris decât în formă literară, fie ca mitizare eroică, supra-patriotică, fie ca diabolizare isterică, irațională. Poate că se vor găsi istorici care să facă o analiză obiectivă pe viitor, provocați de isprava deja fostului președinte Băsescu, cel
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]