16,722 matches
-
am adus la noi. —Lasă-l naibii Leni, du-te la școală că ai teză! — Să nu-l alungi, mamă! Până a ajuns ea, profesoara de matematică dăduse subiectele. Nu voia nici s-o mai primească la oră, dar a cedat la rugămințile Elenei, după ce i-a făcut o morală zdravănă. Bineînțeles că pe ultima sută de metri nu putea să facă o lucrare bună și a primit nota patru la corectare. Abia a așteptat să se termine orele, ca să ajungă
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
văzut de ani de zile și soarta a făcut să ne întâlnim aici fără să știm, caută să le explice Matei, cu aceeași voce tremurată de emoție. Matei roagă pe domnul din spatele lui să facă schimb de locuri, ca să-i cedeze locul lângă Cecilia care deja se așeza pe locul ei de lângă fereastră. Foarte binevoitor domnul acceptă. Așezându-se lângă Cecilia, Matei o ia de mână, așa cum obișnuia, plin de fericire. — Nu mă așteptam să te revăd aici, îi șterge cu
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
o necăjească pe Cecilia, îi fixa ținte mai dificile, admirându-i fața îmbufnată când nu atingea ținta. După o vreme, după atâta cocoloșire a zăpezii în bulgări, le-au înghețat mâinile cu tot soarele frumos de afară. Prima care a cedat a fost Cecilia. —Auu! auu! mă ustură își freca mâinile și bătea din picioare. —Bagă-le sub geaca mea că este îmblănită și imediat se încălzesc. Ah, ce bine este! —Mâinile tale au înghețat? Ca drept răspuns Matei i le
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
mai întrebe pe cineva ca să primească informații. —Și ea? Mi-a promis că nu se va mai interesa privind apartamentul. —De aceea nu ne-a întrebat absolut nimic. Ne-am gândit că poate te-a înduplecat și până la urmă ai cedat farmecelor ei și ai dus-o la apartament. Această bucurie o va avea în noaptea nunții. Ca și tine. —Eu cunosc apartamentul. Am dormit de câteva ori acolo, dar mă voi bucura pentru bucuria ei. Timpul s-a scurs repede
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
Mihaela îl aruncă în raționamente dilematice, dar convingerea că are talent învinge, cu toate că trebuie să treacă și de împotrivirea, mai aprinsă, a mamei, dar și a cunoscuților. Nuși găsește fericirea nici în dragoste. Într un acces de supărare, inima mamei cedează și aceasta moare, Osvald simțindu-se, desigur, vinovat. Dar obstacolele nu se opresc aici. Urmează o iarnă geroasă și întâmplarea face să-i degere degetele de la mâna Istorisiri nesănătoase fericirii 7 dreaptă. Neglijându-se, mâna i se cangrenează și trebuie
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
vinovat. Dar obstacolele nu se opresc aici. Urmează o iarnă geroasă și întâmplarea face să-i degere degetele de la mâna Istorisiri nesănătoase fericirii 7 dreaptă. Neglijându-se, mâna i se cangrenează și trebuie să i se amputeze partea bolnavă. Nu cedează. Învață să scrie cu stânga, se izolează de lume, mizantropic, convins că scrie lucruri geniale. Ca să și câștige sora de partea lui, îi ține o adevărată prelegere despre literatură și bibliotecă. Termină cartea, o publică, ieșind, astfel, biruitor. Tenta metaliterară
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
la locul pe care mi-l simt pregătit încă de pe acum și cu adevărat vrednic de mine, iar eu mi-o doresc nespus de tare. Și, negreșit, o voi dobândi. Am să lupt până ce se va înmuia și îmi va ceda de tot. Acum, totul se duce numai între mine și ea!” Gândea ciudat și uimitor, știu, însă nevoia acestui bărbat, ce își găsea atât de bine locul în sufletul său, tronând cu 44 Rareș Tiron multă fală și întâietate, mai
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
tu să dai impresia. În timp, ajungi să strângi în tine tot prisosul de amărăciune și de deziluzii, care ar fi în stare să spintece și pe cel mai solid și mai de nespintecat suflet existent. Dar, ușor-ușor, începi să cedezi, căci lupta-i grea, iar tu nu posezi niciun fel de armă. Să intri dezarmat într-un război este ca și cum ai începe să pășești indiferent prin curtea morții. De aici fiind, începi treptat să te usuci pe picioare și curând
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
susținută a unei forme autentice de meditație spirituală, menite să te ajute atât în raportul cu tine însuți, cât și în cel privind comunitatea în care te integrezi. Ipocrizii de sezon Crăciunul este o cursă în care se arată cine cedează mai repede: banii sau picioarele. Anonim american N-am crezut destul de multă vreme în Moș Crăciun. Mă rog, pentru a fi sincer până la capăt, am crezut până în seara fatidică de 24 decembrie 1986, când, la zece ani, mi-am surprins
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
iar la vârsta de opt ani, mama. La înmormântarea ei, privind fumul de tămâie care se încolăcea în aer, copilul are revelația impermanenței fenomenelor mundane. Decide pe loc să devină călugăr și se dovedește atât de insistent, încât unchiul său cedează, astfel încât, la treisprezece ani, adolescentul ascultă pentru prima oară preceptele unui Bodhisattva, constituind inițierea în budism. La douăzeci și trei de ani, Dogen pleacă în China, unde, doi ani mai târziu, în 1225, îl întâlnește pe Tendo Nyojo, unul dintre
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
armată de Niou dezabuzați, lipsiți de rafinamentul, arta și gustul fără cusur al celor din vechime, luând neajutorați cu asalt rafturile supermarketurilor în căutarea elixirului promis al parfumului, ce garantează succesul personal, charisma și ascendentul asupra celorlalți. Îndemnată de curiozitate, cedez. Iată-mă așadar întinsă confortabil în fotoliul în stil japonez, așezat direct pe tatami, o altă mostră vie a eclectismului nipon, strângând în mână pachețelul cu gumă de mestecat. Peste douăzeci de minute, voi fi o grădină cu trandafiri, coastele
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de aceea nu te contrazic. Văzând că nu poate finaliza discuția cu fata pe care, de când a văzut-o credea că este zâna pe care o așteaptă de milenii, și de care s-a îndrăgostit din prima clipă, Spiritul a cedat și Magnolia se considera învingătoare. Ca la un semn divin s-a făcut liniște în întreaga pădure, Spiritul s-a prezentat în fața Magnoliei căreia i s-a adresat: -Frumoasa mea, te rog să iei loc pe jilțul verde, special pentru
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
am dat namilei. -Și eu m-am plictisit de bătaie, prietenele au obosit gâdilându-l și namila nu moare. Va trebui să aplicăm o altă metodă. -Ce facem? Nu obținem cheia care ne interesează ... -Să mai încerc încă o dată; poate cedează, a fost de părere Stup. -De acord, încearcă, a zis cu hotărâre Căiță. -Dacă îmi dai cheia, îți promit că n-o să te mai doară capul din cauza loviturilor. -Nu cred că ești cu adevărat câine. Dar dacă așa este, nu
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
rămas din nou singur să se lupte cu așa forțe pe care nu le mai întâlnise până atunci. -Spune, Dardailă, care-ți este hotărârea? a revenit cu întrebarea Stup. -Recunosc că ești mai viteaz decât mine și sunt nevoit să cedez, a zis Dardailă. -Nu-i de-ajuns, trebuie să-mi dai cheia locului în care ții sechestrată Fata pustiului și să promiți că mă lași în pace să-mi văd de drum după ce o găsesc. -De acord și a băgat un
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
s-a postat în fața lui Uran parând un nou atac din partea lui Zombo. Uran a șters fața plină de sânge cu mâneca, și-a revenit, reluând atacul asupra lui Zombo, strigând: -Predă-te, zdrențărosule! Nu mai ai pe nimeni. Zombo nu ceda, lupta continua. Cei doi se învârteau, fiecare pândea pe celălalt, pentru a-i aplica lovitura definitivă. -Ai să mori de gât cu mine! strigă Zombo. -Asta doar tu s-o crezi, mojicule! a răspuns Uran. Când a văzut Uran că
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
îndârjire uniunea cu divinul ar trebui să aibă mereu în fața ochilor și latura ascunsă a misticii. În tradiția creștină explicația ingenuă a fenomenelor conștiinței paranormale ca pe un rezultat al influențelor divine sau demonice, larg răspândită în epoca premodernă, a cedat de ceva timp locul diagnosticului psihologic. Viziuni, voci, inspirații sunt situații bine cunoscute psihiatrului care se confruntă cu pacienți schizofrenici, maniaci sau exaltați, iar astăzi nu mai sunt interpretate ca experiențe religioase. Ceea ce un timp era interpretat ca "noaptea obscură
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
din păcate, conceptul de "urmare a crucii" a dobândit o faimă rea. Multe persoane devotate sunt responsabile de faptul că "a se târî pe cruce" în prezent semnifică a se recunoaște învinși, a nu avea încredere în mijloacele proprii, a ceda, a pleca fruntea. "A purta propria cruce", în același mod, semnifică pentru mulți a se umili, a suporta pașnic, a ceda, a rămâne cu mâinile în buzunar. Așadar, crucea este un simbol nu doar pentru persoanele războinice și puternice, dar
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
se târî pe cruce" în prezent semnifică a se recunoaște învinși, a nu avea încredere în mijloacele proprii, a ceda, a pleca fruntea. "A purta propria cruce", în același mod, semnifică pentru mulți a se umili, a suporta pașnic, a ceda, a rămâne cu mâinile în buzunar. Așadar, crucea este un simbol nu doar pentru persoanele războinice și puternice, dar și pentru cei slabi și lași un lucru ce îl marcase și pe tânărul Nietzsche. Toate acestea sunt foarte departe de
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în cele din urmă, nu este oare o utopie, nu se referă la un loc ce nu există? Dacă privim la prezent, și nu foarte departe de cel al Bisericii mele, Biserica Catolică, am fi tentați tot mai mult să cedăm disperării. Voi privi acum foarte rapid către trecut pentru ca după aceea să privesc la viitor: când eram student m-au impresionat foarte mult dialectica istoriei a lui Hegel (Prelegeri de filozofie a istoriei) și cea a lui Karl Marx (Manifestul
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
care, deși-n litigiu, totuși nu excludea pe nimeni de la beneficii. Protestanți, catolici, ortodocși și evrei chiar, și-au ascuțit condeiele, ca să pună-n concordanță inextricabilele afirmațiuni biblice, cu noile și veridicele descoperiri științifice. Și acordul s-a realizat, biserica, cedând științei, vaste terenuri de-nfăptuiri practice, deși nu fără oare care părere de rău. Secolul al XIX-lea a fost deci, pentru biserica creștină trezirea spre o altă viață și dezmeticirea atâtor capete inteligente, ce-și pierdeau vremea cu abstracțiuni de
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
al tăi să moară de foame, care crimă este mai mare și în care canon poate fi încadrată? Ar fi multe de spus în ceia ce privește lupta neleală ce se dă, nu atât de oficialitatea bisericească, gata întotdeauna a ceda în fața marilor probleme sociale, ce nu vin în contradicție flagrantă cu dogmele sau canoanele, cât de unii preoți interesați și cercetați cu cultura teologică. Aceștia, neadâncind bine nici Scriptura și nici problemele sociale, se sugestionează unii pe alții în câte
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de știință și se explică în cele din urmă prin ea. "Științele spiritului", sau "științele umaniste", cum le numim astăzi, nu au așadar nici o autonomie, ele nu constituie corespondentul simetric al științelor naturii, cercetările lor se dovedesc provizorii, condamnate să cedeze mai devreme sau mai târziu locul unei alte cunoașteri, celei care, abandonând realitatea psihică, adică nivelul experienței umane, se orientează spre structurile sale ascunse, spre universul moleculelor și al atomilor. În cazul în care cultura ar avea drept obiect această
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
aceea a ipseității. Acest praxis determinat, singular și individual este Corpul nostru. În exercițiul imanent al forței sale care se auto-afectează și nu contenește a se auto-afecta pe sine, corpul întâmpină o primă rezistență, cea a sistemelor fenomenologice interne care cedează în fața efortului său și constituie "corpul nostru organic", adică ansamblul "organelor" noastre, nu așa cum pot apărea acestea unei cunoașteri obiective oarecare, ci exact așa cum le trăim în interiorul corpului nostru subiectiv drept limite ale efortului nostru, drept acele "configurații" primitive a
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
primitive a căror întreagă ființă consistă în a lor ființă-destinată-efortului și se epuizează în el. În al doilea rând, în chiar interiorul acestei zone de rezistență relativă oferite de corpul organic, presiunea care apasă asupra sa și o face să cedeze progresiv, adică punerea în operă a puterilor corpului subiectiv, se lovește de un obstacol care de data aceasta nu cedează. Această linie de rezistență absolută care se oferă simțirii în continuitatea sa în însăși inima corpului organic și drept limită
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
chiar interiorul acestei zone de rezistență relativă oferite de corpul organic, presiunea care apasă asupra sa și o face să cedeze progresiv, adică punerea în operă a puterilor corpului subiectiv, se lovește de un obstacol care de data aceasta nu cedează. Această linie de rezistență absolută care se oferă simțirii în continuitatea sa în însăși inima corpului organic și drept limită de nestrăpuns a desfășurării sale este Pământul așa cum îl trăim, și aici, adică așa cum îl încercăm în interiorul mișcării corporale subiective
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]