7,041 matches
-
care, foarte tineri fiind pe atunci, au asimilat rapid lecția mai marilor (adică doar tinerilor) lor colegi. Unii, încă liceeni, ceilalți, deja absolvenți de facultate. Pentru primii dintre aceștia, așa-numitele tabere de creație au reprezentat ceea ce reprezentaseră pentru ultimii cenaclurile universitare. Datorită lor, aveau ocazia de a-și vedea de aproape modelele. Ceea ce, mai ales în adolescență, contează imens. Despre o asemenea tabără (ce a avut loc chiar în vara anului de grație 1989) scrie poetul Bogdan O. Popescu în
Cenacluri, tabere, copilării by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5299_a_6624]
-
optzeci. Despre literatura acesteia s-au scris, din interior sau de pe margine, câteva cărți. De obicei sobre și informate. Nu le mai enumăr.) Doar arareori, însă, s-a vorbit pe îndelete despre viața care se visa și se viețuia la Cenaclul de Luni. Că se comenta incredibil de liber acolo, știm. Dar ce se comenta exact? Că prieteniile se legau și se dezlegau ca șireturile, iarăși știm. Dar din ce pricini? Și așa mai departe. Florin Iaru fructifică această șansă până la
Poeme și schițe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5315_a_6640]
-
într-un editorial din Evenimentul zilei (15 aprilie a.c.), momentul primei lor întâlniri: „Cred că la puțină vreme după ce am terminat facultatea am fost la o mică petrecere, la o prietenă de la limbi străine, pe care-o cunoșteam din mediul cenaclurilor literare studențești. Acolo am întâlnit, printre alții, un băiat cu ochelari, incredibil de slab, cu brațele literalmente ca niște crochete. Era jovial, plin de simțul umorului, vorbea mult, alintat, puțin snob. De fapt, părea să se simtă perfect în mediul
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
Leo (cum mi se prezentase tânărul) făcuse școala generală tot la 28, ca și mine. Coincidența asta ne-a apropiat mult. O vreme am văzut filme amândoi (îmi amintesc Santa Sangre și Muntele sacru ale lui Jodorowsky), am mers pe la cenacluri, pe la prieteni comuni... Leo scria pe-atunci proze cu desen foarte delicat, amintind de Beardsley, mici bijuterii pe care le-a citit în cenaclu, dar nu știu să le fi publicat vreodată. Când am plecat împreună de la un astfel de
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
văzut filme amândoi (îmi amintesc Santa Sangre și Muntele sacru ale lui Jodorowsky), am mers pe la cenacluri, pe la prieteni comuni... Leo scria pe-atunci proze cu desen foarte delicat, amintind de Beardsley, mici bijuterii pe care le-a citit în cenaclu, dar nu știu să le fi publicat vreodată. Când am plecat împreună de la un astfel de cerc literar, noaptea târziu, mi-a dat în stația de tramvai o povestire dactilografiată și legată manual între coperți cafenii. Eu am luat tramvaiul
Aspecte lirice contemporane by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5447_a_6772]
-
de mică delegație cu Ana Blandiana, Romulus Rusan, Nicolae Prelipceanu, primită de rectorul Constantin Daicoviciu, însă nu s-a obținut nimic concret. „Nu era momentul”... Exista, la Facultatea de Filologie, doar un fel de modestă gazetă literară de perete, a cenaclului studențesc, pe care am intitulat-o sadovenian „Anii de ucenicie”, la care publicau Ion Alexandru, Gheorghe Pituț, Matei Gavril, Prelipceanu... „Echinox”-ul a apărut, așadar, în acest nou context mai favorabil, pornind de la un cenaclu astfel botezat de Marian Papahagi
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
gazetă literară de perete, a cenaclului studențesc, pe care am intitulat-o sadovenian „Anii de ucenicie”, la care publicau Ion Alexandru, Gheorghe Pituț, Matei Gavril, Prelipceanu... „Echinox”-ul a apărut, așadar, în acest nou context mai favorabil, pornind de la un cenaclu astfel botezat de Marian Papahagi, care își desfășura reuniunile în astăzi aproape legendara cramă de la restaurantul „Metropol”, unde șef de sală era un tânăr de treabă, Romulus Pop, poreclit „Mongolu”, rămas prieten până astăzi al echinoxiștilor... Eu n-am făcut
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
conducerea Universității, în ideea că un tânăr asistent ar fi mai matur din punct de vedere politic decât un student și ținându-se seama, desigur, și de faptul că aveam o responsabilitate culturală în cadrul Asociației Studenților, ocupându-mă și de cenaclul literar al Facultății. Eugen Uricaru a trecut în poziția de redactor- șef adjunct, alături de colegul maghiar de la Filosofie, Zoltán Rostás. În 1983 ați fost înlocuit, în mod abuziv, de la conducerea revistei „Echinox”. Aș vrea să lămurim, pentru istoria literaturii române
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
mai 1959 - eram în ultima clasă de liceu, însă debutul meu mai consistent, ca să spun așa, a avut loc în „Luceafărul”, cu o pagină de versuri prezentată încurajator de profesorul Mircea Zaciu, în 1963. Fusesem invitat pentru o lectură la Cenaclul „Nicolae Labiș”, condus atunci de Eugen Barbu, cu o bună întâmpinare, am mai publicat în acel an și alte poeme (un ciclu „brâncușian”) și mi s-a acordat Premiul II al revistei (pe locul I era Gabriela Melinescu)... El s-
Ion Pop „Sentimentul inițial de solidaritate intelectuală și afectivă a rămas foarte viu pentru majoritatea «echinoxiștilor»” by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/5450_a_6775]
-
politic. Și au urmat apoi alte întîlniri, rapide, imediate, cu Damian Necula, Constantin Abăluță sau Virgil Tănase. Practic, în două săptămîni am cunoscut tot exilul românesc de acolo. Inclusiv pe Paul Goma sau pe Leonid Arcade (Mămăligă), la al cărui cenaclu Monica Lovinescu m-a dus ca să citesc din poeziile mele. Diaspora românească era o lume fascinantă, cu toată colcăiala și grupulețele ei, cu toate bănuielile și bîrfele de atunci. În altă țară nu ați încercat să gustați exilul? În august
prezențe la Festivalul „Zile și nopți de literatură“, Neptun, 2011 Matei Vișniec: „La 55 de ani trebuie să furi cît mai mult timp pentru tine însuți“ by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5456_a_6781]
-
Județeană „Petre Dulfu” din Baia Mare (director Teodor Ardelean) a avut loc o oră de lectură susținută de scriitorii Gabriel Chifu și Adrian Popescu. Cei doi invitați s-au întâlnit apoi, într-o discuție neprotocolară, cu autorii din oraș reuniți în Cenaclul Scriitorilor din Maramureș, condus de Florica Bud. A doua zi, în sala Porolissum a Consiliului Județean Sălaj din Zalău, în cadrul programului de lecturi publice inițiat de dramaturgul Flavius Lucăcel și poetul Daniel Săuca, a citit din proza și din poezia
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5158_a_6483]
-
durată de șase luni, la capătul căreia, renăscînd prin ajutor chimic dat creierului (providențialele antidepresive din familia Prozacului), Dan Iacob a început o nouă viață: bibliotecar în Piatra-Neamț, cu coordonarea a două cercuri culturale: un atelier de teatru-lectură și un cenaclu de rostire artistică. Cum spune subtitlul cărții, ne aflăm în fața unui jurnal de idei, de dispoziții și lecturi, din care cele mai reușite pagini privesc stările de spirit: sentimentul ratării și haloul de frămîntări născute din el. Din acest motiv
Spiritul vacilant by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5398_a_6723]
-
era făcută din Nicolae Oprea, Constantin Hârlav, Al. Th. Ionescu, Mircea Constantin; ei erau titularii seriei noastre. Abia mai găseam și eu cîte un colț liber, prin bunăvoința lor. Dar importante cu adevărat erau simpozioanele de la cafea și discuțiile din cenaclu și seminarii, toate cam nesfîrșite (dacă punem la socoteală că seminariile se reluau la cafea). La Filologie am avut profesori cărora trebuie să le fiu recunoscător, chiar și celor la care nu învățam nimic (sau mai ales lor?!). În orice
Al. CISTELECAN: „Criticul nu-i doar o mașină de citit, ci și un stil, o fascinație, un seducător” by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/5098_a_6423]
-
târziu, când voiam să găsesc ceva cu adevărat frumos în viață, n-am mai găsit pentru că nu mai scriam. Deloc. Bucureștiul m-a descurajat teribil. Șapte ani nu mi-a publicat absolut nimeni nici un rând, nu am citit în nici un cenaclu, nu am avut nici o lectură, singura mea ieșire erau site -urile literare de mâna a treia, unde orice amator putea să-și publice tâmpeniile.” Din această pagină reies limpede frământările, îndoielile, asumarea eșecului, dar și credința în literatură, toate atribute
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5107_a_6432]
-
pus în mînă, pentru prima oară, o carte în măsură să mă fascineze, Istoria mare a lui G. Călinescu. Alături de colegii săi, Titus Costin și Eugen Groza, Traian Blajovici, „vioara întîi” a trinității în cauză, era un amator neostenit al cenaclului literar din Oradea, al cărui președinte, la vîrsta de 17 ani - onoare neverosimilă - s-a văzut numit subsemnatul. Amintirile acelei perioade se îmbulzesc acum, neputîndu-se desprinde de figura acestui dascăl de mare vocație. Jonglînd cu subtilitățile gramaticești, Traian Blajovici putea
„Un risipitor fericit” by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5334_a_6659]
-
Ștefoi nu dezamăgesc. Le va veni rândul și lor, imediat. În al doilea rând, însă, Raportul acesta de etapă suscită o întrebare de bun simț. Despre ce etapă e vorba? Se cuvine deschisă o paranteză de istorie literară. Membră a Cenaclului de Luni, Elena Ștefoi debutează chiar în anul în care acesta e desființat de autorități (1983), cu volumul Linia de plutire. Unii critici au văzut, aici, un divorț al poetei de propria generație. Eugen Simion, de exemplu, nota (în Scriitori
O viziune a sentimentelor by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5348_a_6673]
-
trebuie recitite. Mai e Mircea Martin, reșițeanul despre care se poate spune (o spune, oricum, C. Ungureanu) că este unul din cei „patru constructori importanți ai literaturii române din ultimele decenii”. Ceilalți trei constructori, ca și Mircea Martin, de mari cenacluri sunt Nicolae Manolescu, Ion Pop, Alexandru Mușina. Este, desigur, Livius Ciocârlie care a scris atât de mult despre confrații săi „vestici” și în special despre Sorin Titel. Este Sorin Titel însuși, cu impunătoarele romane realiste din universul bănățean țărănesc (dar
Filobănățenii by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5204_a_6529]
-
acord". Așa mi-a dat primul articol. Am continuat, din acea seară, să merg la el în fiecare zi după ce terminam lucrul. Tipografia era pe strada Câmpineanu la nr. 40, la parter, iar la etaj locuia E.Lovinescu. Am frecventat Cenaclul Sburătorul. Pe Lovinescu l-am avut profesor de latină la Liceul Mihai Viteazul. Panait Istrati a avut o libertate deplină în ceea ce a publicat în Cruciada. La un moment dat, când Stelescu a făcut într-un articol apologia lui Mussolini
,,Panait Istrati m-a ajutat să rămân om într-o lume de lupi“ by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/6671_a_7996]
-
Șerban Foarță. Cine altul mai avea cultura necesară unei asemenea epopei de sfârșit de mileniu? Cui altuia i-ar fi plăcut în așa măsură să mimeze cu talent voci ale autorilor români de la Neacșu din Câmpulung la Alexandru Mușina de la Cenaclul de Luni? Într-un fel, recentul volum (de poezie) al lui Șerban Foarță mă confirmă o dată în plus. Și o face în cu totul alt sens decât cele două Caragialete (apărute în 1998 și 2002). Nu știu alții cum sunt
Fraza cea frumos curgătoare by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6687_a_8012]
-
expresionist-blagiană și cea avangardistă, instituite în interbelic. Indubitabilele înnoiri de care s-au învrednicit intră (încă) în ramele cuprinzătoare ale modernismului, mai ales ale avangardei, moduri magnanime, după toate probabilitățile larg deschise și de acum înainte. Mica ceartă a poeților „Cenaclului de luni“ dacă doar ei ar fi postmoderniști și nu și cei din aceeași generație de la Cluj sau de la Iași sau de aiurea, ori dacă pur și simplu aparțin postmodernismului, evident că nu semnifică altceva decît o departajare a etichetelor
Postmodernism? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6713_a_8038]
-
cadetul, fiindcă Llosa e riguros, serios și disciplinat în scris, ca un cadet militar. Tinerii văd doar succesele, nu și eșecurile scriitorilor! Un viitor scriitor trebuie să aibă și multă voință, nu doar talent. Pe vremuri, tinerii chilieni debutau în cenacluri, se întâlneau în cafenele; acum ei sunt autodidacți. L-aș sfătui pe tânărul cu înclinații literare să citească enorm și să scrie enorm. LVR: Există o carte anume care v-a schimbat ca scriitor? Aveți scriitori preferați? JE: O carte
Jorge Edwards - Am plătit scump apariția cărții "Persona non grata" by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6724_a_8049]
-
de la aragaz" (ibid.). Clișeul lexical apare în formule parodice de urare sau de imprecație - „Fie ca flacăra violet să fie cu voi!" (simonatache.ro); „Trăzni-o-ar flacăra violet pe colegă" (dono.ro), ca și în jocuri de cuvinte, contaminări de sintagme („Cenaclul Flacăra Violetă", AC, 1.02.2010) sau creare de pseudonime („Mă numesc Violet Flăcăranu, vuduist", voxpu-blica.realitatea.net). Formula cheie a adus în discuție și o problemă strict lingvistică, pentru că a apărut în două ipostaze - flacăra violet și flacăra violetă
Violet by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6516_a_7841]
-
mică. Eram transfigurat de fericire: aveam să devin autor! Cred că lumea a uitat: cum ai debutat publicistic, cum ai reușit să debutezi editorial în anii cenzurii comuniste? Eram în anul al doilea de facultate și citisem prima dată la Cenaclul de Luni. Nicolae Manolescu m-a întrebat după lectură dacă am publicat ceva până atunci. I-am răspuns că nu, și că nici nu mă interesează să public. „Eu scriu doar pentru mine“, i-am zis. Totuși, după încă doi
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]
-
predasem un volum de versuri la trei edituri, la concursurile de debut. Am aflat mai târziu că el n-a fost selectat de nici una dintre edituri, nici măcar pentru faza finală a jurizării. Dar la o ședință de lectură a aceluiași cenaclu s-a întâmplat să vină și Mircea Ciobanu, pe atunci redactor la Cartea Românească. După ce am citit niște poezii, el a venit la mine și m-a întrebat dacă am predat ceva la ei, la concursul de debut. I-am
„Am atins o clipă cerul cu palma“ by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/6575_a_7900]
-
la Roman, cu câteva luni înainte, la 31 mai 1938. Ca și Sanda Movilă, Sorana Gurian a fost o „sburătoristă". În decembrie 1937, „ovreicuța de la Iași, cu picioarele rupte" (cum a descris-o malițios Lovinescu în Agende literare) debutase la cenaclul „Sburătorul". Una dintre primele povestiri citite de ea a fost Narcoza, care va apărea inițial în „Revista Fundațiilor Regale" în 1938 și ulterior într-un volum de nuvele (Întâmplări dintre amurg și noapte, 1946). Este povestea (foarte probabil autobiografică) a
Narcotice în proza românească interbelică by Andrei Oișteanu () [Corola-journal/Journalistic/6372_a_7697]