7,540 matches
-
involuția spre manieră și autopastișă a unora din poeții generației în chestiune. Lucruri cît se poate de reale, pe care le-am susținut noi înșine cu decenii în urmă! Gheorghe Crăciun se mulțumește să adauge un alt adevăr pe care cenzura nu ni-l îngăduia înainte de 1989: "Poeții generației ^60 scriu ca și cum limba de lemn nu ar exista, nu i-ar atinge. Ei par să trăiască în cea mai bună dintre lumile posibile. Pe ei nu-i interesează realitatea, ci poezia
Poezie și ontologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9608_a_10933]
-
nevoie, pentru că Monica Lovinescu avea și are mai mare credibilitate decât oricine altcineva să afirme ceea ce a subliniat cu atâta tărie. Scepticismele multora ar trebui să facă un pas înapoi. Înainte de a apărea în 1977, Orgolii a fost amânat de cenzură o destul de lungă perioadă (doi sau trei ani), ca dovadă că ceea ce dezvăluia și acuza ca realitate politică, socială și morală nu convenea regimului comunist. Într-adevăr, aceasta este senzația imediat semnalabilă citind romanul Orgolii: senzația că pune degetul pe
Romanul conștiinței etice by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9633_a_10958]
-
antumă e supravegheată și autorizată de autor. Pe de altă parte, ultima ediție antumă a unui roman sau a unui volum de poeme, deși supravegheată de scriitor, poate fi viciată de anumite împrejurări nefaste, ca, de pildă, constrângerile și intervențiile cenzurii. Putem face aici speculații interesante și teorii inutile. În cele din urmă, contează fiecare caz în parte. Nenorocirea este că editurile angajate în reeditarea clasicilor nu procedează profesionist, adică flexibil, în funcție de fiecare situație, crezând că e de ajuns dacă respectă
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
completări documentare și din nuanțarea unor interpretări critice; influențele contextului ideologiei comuniste sunt nesemnificative, deci nu putem vorbi de o viciere ideologică profundă și gravă a viziunii istoricului literar. Noua versiune a Istoriei... nu a ajuns să se confrunte cu cenzura și, prin urmare, modificările pregătite de critic nu sunt determinate de constrângerile regimului comunist. Ediția a doua a Istoriei... călinesciene, pregătită de autor "în secret" pentru a prinde un moment favorabil, nu este coruptă ideologic de cenzură și, prin urmare
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
se confrunte cu cenzura și, prin urmare, modificările pregătite de critic nu sunt determinate de constrângerile regimului comunist. Ediția a doua a Istoriei... călinesciene, pregătită de autor "în secret" pentru a prinde un moment favorabil, nu este coruptă ideologic de cenzură și, prin urmare, este pe deplin creditabilă, deși nu a apucat să fie tipărită sub supravegherea autorului. După 1990, unele edituri au luat decizia, deloc blamabilă, de a prelua identic prima ediție a Istoriei..., cea din 1941. Oricât ar părea
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
documentară demne de luat în seamă în 1938 (ediția a III-a), iar în 1964 apare a patra ediție, în care autorul operează numeroase modificări, de două tipuri: informații noi de istorie literară și intervenții de nuanță ideologică datorate exigențelor cenzurii. Care dintre cele patru ediții are drept de text de bază? Ediția de Opere G. Călinescu, vol. 11, Editura pentru literatură, 1969, a consacrat ca text definitiv cel din 1964, pentru că era ultima ediție revăzută de autor. După 1990 s-
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
cât se poate de derutant. Prima tentație era de a prelua ediția a patra, în virtutea principiului enunțat la început (ultima ediție supravegheată de autor), dar la o cercetare atentă se dovedește nerecomandabilă, fiind cea mai dubioasă datorită modificărilor impuse de cenzură. În 1998, Editura Teșu reproduce anastatic ediția din 1938, apărută la Fundația pentru literatură și artă "Regele Carol II", marcând astfel 60 de ani de la ediția necoruptă conjunctural. În 2004, Editura Semne reproduce în facsimil ediția din 1932 a biografiei
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
cred și eu. Argumentele sunt foarte numeroase în favoarea ediției din 1938 ca text de bază. Ștefan Cazimir a analizat pe larg intervențiile nefericite ale lui G. Călinescu în ediția din 1964, pe baza șpalturilor cărții, în articolul " G. Călinescu și cenzura", publicat în numerele 37 și 39 din 2000 ale revistei România literară. În postfața la ediția din 1938 (omisă inexplicabil din ediția academică recentă), G. Călinescu arată în ce constau completările și îndreptările aduse, corecturile și îmbunătățirile stilistice, pentru a
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
în 1961), ultima creditabilă este cea din 1946. În cazul Bietului Ioanide (care ar comporta o discuție mai lungă), Nicolae Mecu arată de ce edițiile din 1953 și 1965 trebuie folosite numai pentru comparație: pentru că ambele au suferit ingerințele serioase ale cenzurii, până la "ideologizarea romanului". Cele mai grave intervenții au fost operate în jurnalul lui Tudorel (din capitolul XVI): aici fiul detaliază modul în care trăiește ideologia legionară, iar tatăl citește cu uimire rătăcirile fiului. În ediția din 1965, G. Călinescu a
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
jurnalul lui Tudorel (din capitolul XVI): aici fiul detaliază modul în care trăiește ideologia legionară, iar tatăl citește cu uimire rătăcirile fiului. În ediția din 1965, G. Călinescu a făcut din comentariile paren-tetice ale tatălui o replică agasantă, cerută de cenzură. Din acest motiv, Nicolae Mecu optează pentru dactilograma romanului, așa cum a fost pregătită pentru editură, ca text de bază. Astfel că de acum încolo această de-cizie trebuie asumată de reeditările ulterioare. Ediția din 2006 de la Editura Gramar a romanului Bietului
G. Călinescu în reeditări by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9681_a_11006]
-
al doilea rând, pentru că scrierile autorului refuză să fie militantiste conform cu ideologia îndoctrinată a vremii ori ancorate în "realitatea" trecutului sau a prezentului. Mai mult, debutul editorial tardiv cu Dicționar onomastic nu putea decât să declanșeze priviri perplexe în rândul cenzurii datorită caracterului inclasificabil al scrierii. De altfel, într-un interviu din "Ziua" (18 august 2005), autorul mărturisește că funcția publică la cabinetul lui Dumitru Popescu l-a ajutat să nu fie "muștruluit" de regim datorită apariției cărților sale (cu excepția sancțiunii
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
ale umanității necorodate din punct de vedere moral și ale unei scriituri rizomatice, cvasi-biologice, senzoriale și afective, în acord cu complexitatea vieții. Scrierile lui M. H. Simionescu sunt, în fine, dovezi ale modului în care sistemul îndrumării de partid, al cenzurii și al comandamentelor ideologice poate fi ros de la rădăcină din perspectiva literarității rizomatice.
Strategii literare by Lucia Simona Dinescu () [Corola-journal/Journalistic/9703_a_11028]
-
Ei utilizează ideologia comunistă, noua religie, pentru a aduce "raiul" pe pământ; și în numele egalității, al desființării proprietății private, al lichidării diferențelor dintre clase, devin înșiși stăpâni absoluți peste sat. Criticii care au comentat romanul înainte de Revoluție nu puteau, din cauza cenzurii vigilente, să pună punctul pe i. Iar structura lui deschisă și polifonia îi ajutau s-o facă. Exprimau prin aluzii și perifraze, ori prin limitări ale perspectivei la o anumită perioadă istorică (obsedantul deceniu, "era ticăloșilor" despre care vorbește, prin intermediul
Oameni de piatră (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9704_a_11029]
-
de călătorie - VI (1985), teatru - VII-VIII (1986), biografiile istorice - IX (1987), publicistica - X (1988), corespondența - XI (1989) și varia, bibliografie - XII (1992). În ultimul volum, care încheie fericit o foarte bună ediție critică integrală, sunt restituite și fragmentele tăiate de cenzură (trei pagini). Reamintesc ce scria Z. Ornea la încheierea ediției Bolintineanu: "De acum încolo ea devine o realitate culturală de interes național. Pentru că, sunt încredințat, nimeni peste secole nu va mai putea și nu va trebui să o reia, realizând
Farmecul vetusteții by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9748_a_11073]
-
ani. N-a fost așa. Acea lume patriarhală avea să mai dureze aproximativ o jumătate de secol; anii 1946 și 1947 rămîn, probabil, ultimii ani în care aluziile jurnalistice la sărbătorile Paștelui și Crăciunului au mai putut trece de o cenzură deja omniprezentă și omnipotentă. Astăzi, în primăvara anului 2007, însăși prezența unui articol închinat Paștelui denotă patriarhalitate și se înscrie sub semn nostalgic. După o întrerupere de altă aproape jumătate de secol, vechile deprinderi se reîncheagă cu greu. Ideea de
Pauză pascală by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/9765_a_11090]
-
numai trei ani de la "Revoluția garoafelor", nemaiputându-se scrie ca înainte. Printr-o "fericită coincidență", cum se obișnuiește să se spună, atât ultima mea traducere din Lobo Antunes, Bună seara lucrurilor de pe aici, cât și versiunea integrală (reeditată fără mutilările cenzurii comuniste din 1981) a romanului Ce spune Molero, au apărut în 2006 la Editura Humanitas, în colecțiile "Raftul Denisei" și, respectiv, "Cartea de pe noptieră". Pe cei doi autori i-a legat de altfel o strânsă prietenie, primul roman al lui
Un centenar și o inaugurare by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/9763_a_11088]
-
și mărginită (dacă te uiți bine la mutra lui de mahalagiu îngâmfat, parcă e un nun mare de pe Griviței". Admirabil și sugestiv instantaneu! Punându-se din ce în ce mai mult în slujba partidului, proaspătul și zelosul militant clamează că "e nevoie de o cenzură serioasă". Aflată de partea bună a baricadei, E.T.A. se înnumără și ea curând printre clienții "atacurilor săptămâniste". Se vede că soții Anton nu erau agreați de Paul Georgescu. Acesta refuza în genere să-i publice, îi șicana în permanență
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
date semnificative despre viața literară. Ea nu poate să nu remarce intrigile, invidiile, orgoliile, lupta pentru putere, chiar și aventurile erotice ale unor confrați. Totul se bazează în primul rând pe relații, nu pe valoare. Apoi, tracasările redacționale, discuțiile de la cenzură, concesiile la care era constrâns autorul, ca să-i poată apărea cartea. Firește, lucruri îndeobște cunoscute, întărite acum de o nouă mărturie, ce vine din interiorul sistemului. E.T.A. are și ea de întâmpinat o seamă de piedici, atât ca redactor
Între bucurie și nemulțumire by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/9777_a_11102]
-
schiță s-a pierdut în uitare, ca și altele, pentru a apărea, zece ani mai târziu, sub formă de roman - puțin simplificată, dar, după părerea mea, nu neapărat mai bună - purtând titlul Omul nostru din Havana. Pentru romane nu există cenzură, dar mai târziu am aflat că MI5 a recomandat celor de la MI6 să deschidă o acțiune împotriva cărții pe motiv că dezvăluie secrete de stat. Ce secrete am trădat? Poate folosirea excrementelor de pasăre în chip de cerneală? Din fericire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
vă atrag atenția că există câțiva scriitori care, mai bine sau mai rău, au reușit să trateze tema „aneantizării individului sub comunism“. Unii alegoric și prin alte șiretlicuri (Ivasiuc), unii poate cu voie de la stăpânire (Preda?), alții profitând de slăbirea cenzurii (Adameșteanu) sau neglijențele ei (Nedelciu, Dinescu) etc. Unii au spus (aproape) totul, precum Buzura în Drumul cenușii ori Goma, alții doar parțial, precum Preda în Cel mai iubit... sau Marele singuratic. și am citat intenționat doar autori de primă mână
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
Ceaușescu sau a micului despot Adrian Năstase. Pentru asta, pune la bătaie tot arsenalul propagandei josnice: sondaje măsluite, campanii stupide, mișcarea de rezistență, noi vrem respect, deformarea realității, hiperbolizări aiuritoare (câteva îmbrânceli comparate cu violențele din anii ’90), răstălmăcire continuă, cenzura obscenă (vreo dezbatere pe tema Ionuț Costea, cumnatul lui Mircea Geoană?), minimalizare, teroare editorială, răscoale imaginare sau provocate de sindicaliști cumpărați. Din cortegiul pestriț al falșilor disidenți, luptători cu sinistra dictatură băsesciană, a prins voce și primește tribună tot ce
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
chiar Realitatea TV au demonstrat, ieri, prin reportaje incognito, că primarii PSD s-au mobilizat masiv, la ordin, și au distribuit armate de figuranți în sceneta Revoluția eșuată, jucată la București, pe 27 octombrie 2010, cu ocazia votării moțiunii de cenzură împotriva guvernului Boc. Mici trucaje, efecte speciale: oamenii aduși de partid primesc vestoane sindicale, astfel încât imaginile de la televizor să arate o mulțime de sindicaliști. Câțiva protestatari, purtând însemnele CNSLR Frăția, mărturisesc senini că sunt din „sindicatul PSD“. N-am înțeles
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]
-
simt unul dintr-ăștia : o dovadă - faptul că nu ader la piesele treimiiste cu pornografii. Poate și unde am o cultură făcută În vremuri În care nu erau permise pornografii, pe scenă. Aș putea spune că este partea pozitivă a cenzurii comuniste. Oameni de seamă, care n-au avut ghinionul comunismului (ludic fiind, alătur nume ca Sofocle, Goethe, Ibsen, Blaga, Meyerhold, Craig, Caragiale, Ion Sava etc.) s-au ferit să pronunțe, În scris, cuvinte jenante. Dar În epoca pornocrată, cine mai
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
decenii de activitate neîntreruptă) și ca principalul formator de opinie În perioada 1965-1989; plus important realizator de evenimente - festivaluri, colocvii etc. Să nu uităm că „stîngist” cum era el, a luptat totuși pentru spectacole aflate pe muchie de cuțit, Înfruntînd cenzura și dinozaurii presei de partid (vezi cazul Learului lui Penciulescu, ori a Revizorului lui Pintilie). Dincolo de această rezervă, revin asupra importanței volumului În spațiul teatral românesc. E o carte care descoperă și redescoperă, care amintește și reamintește, care atinge utilitatea
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
Întîmplări cu oameni de teatru, sarcasm social-politic, sinceritate. E o carte serioasă care se-ntinde pe trei decenii deloc plicticoase : sunt portretizați mari actori, e demascată o epocă a tiraniei și a penuriei (19711989), se fac referiri la odioasa de cenzură, la inerentele umilințe cotidiene ale cetățenilor României ...epocii de aur. E greu de sintetizat un volum atît de ...greu (la propriu și nu numai); cum să-ncepi să scrii despre el? De unde s-o pornești? De la portrete actorilor Teatrului de
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]