180,202 matches
-
puterii absolute. Neobosită, prințesa Maria depune petiții peste petiții și caută influență favorabilă intereselor sale. Alte griji sunt legate de solicitările lui Antioh de bunuri pentru un comerț profitabil: blănuri de hermină, tapet și pânzeturi chinezești. La rândul ei, Maria cere tutun (pentru ea și pentru alții, cadou aflat la mare trecere), cuțite de desert, ceas pentru un prieten de familie, stofe, cărți. Prințesa era o mare cititoare. Maikov glosează pe larg despre lecturile prințesei (p. 94-110), considerând-o ,cea mai
Amanta lui Petru I by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11433_a_12758]
-
l-a dezvoltat cînd a ajuns primarul Bucureștiului. Popular cu subordonații, că să fie sigur că nu-i execută ordinele în silă, Băsescu știe că un comandant de navă slab nu-și mai stăpînește echipajul. Și că nimeni nu le cere la socoteală celor de sub el dacă vaporul are vreun accident. Cînd a declarat că vrea să fie un președinte-jucător e clar că Băsescu își imagina această funcție ca pe una asemănătoare aceleia în care și-a făcut mîna în tinerețe
Cine cîștigă din meciul Băsescu-Tăriceanu by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11445_a_12770]
-
fost e gol-goluț, dar nepătruns. A cui dorință mi-i trecutul, a cui, revirimentul silnic, - a voii mele, tari ca scutul ce se retrage-n sine, zilnic? Cui, oare, să-i strig, astăzi setea, cui, oare, aș putea să-i cer să-mi fie și să-i fiu cișmea? Cui să-i ling rănile sub cer, - când spaima-și pune-asupra mea pecetea... Ultima călătorie a lui Tolstoi Gară de-o clipă: trenul n-are nici o rațiune ca să nu rămână pe
BÖSZÖRMÉNYI ZOLTÁN - O sumă de sonete by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/11444_a_12769]
-
să le coloreze? De pildă, vestitul plafon al Operei Garnier, alcătuit din panouri demontabile și pe care scriitorul îl compară, cu un haz ingenuu, cu un uriaș cașcaval de Meaux, sau cu o pizza tăiată în felii. Totuși, atunci când îi cerea părintelui său culori pentru propriile sale picturi, acesta îi dădea tuburi vechi, tari ca piatra sau storcoșite. Dar fiul reușea să taie tuburile, scotea vopseaua, o amesteca cu ulei și cu ouă furate din bucătărie și confecționa o pastă omogenă
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
de părintele lor: îl exilează pe David la internat, astfel încât acesta își poate vedea tatăl doar de Crăciun și de Paște. Pensionul-internat, destul de scump, se dovedește a fi un univers concentraționar, aproape nazist. Copilul nu-l mai poate îndura și cere ajutorul mamei sale și fotografului ei belgian, într-o altă țară; apoi pleacă acolo. Trecut-au anii ca nouri lungi pe șesuri. Fiul - devenit bărbat - se întoarce în S.U.A., unde se născuse; îi place Mozart ca și lui Chagall, Wagner
EL by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11442_a_12767]
-
spirituale, persoană publică apreciată, despre care autorul biografiei scrie că ,cu certitudine citea, sistematic, lucrări istorice și filosofice de proveniență conservatoare", și-a îndrumat sistematic fiul, i-a plătit studiile, în țară și în străinătate, la Paris, München, Leipzig, Heidelberg, cerându-i doar să fie conștient că sfaturile părintești sunt Ťlegi nemuritoareť". Autoritarul părinte nu și-a slăbit fiul nici un moment, încât acesta avea să-și amintească, profund recunoscător: ,N-a fost moment, chiar când mă aflam la studii în străinătate
Viața și opera unui filosof by Iordan Datcu () [Corola-journal/Journalistic/11436_a_12761]
-
într-o pădure de pilde. Desigur, tipul de discurs practicat de Alex. Leo Șerban nu e doar unul hermeneutic, ci și unul - necesar - de recontextualizare a creației lui Tarantino. Clișeele integrate de el nu sunt întâmplătoare, ci sar în ochi, cer să fie recunoscute ca atare. În plus, sunt adevărate cârje pentru spectator, facilitându-i sutura. În plusul plusului, funcționează și ca motorașe narative care duc filmul înainte. Aici intervine pragul în care Alex. Leo Șerban ar fi putut greși, iar
Omorâți-l pe Bill, dar cruțați-l pe Tarantino by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11438_a_12763]
-
anului, care-i întotdeauna special. În apropierea Crăciunului. Cred că în ultimii doi ani, după moartea lui Ramos... - V-ați pierdut motivația. - Motivația, iluzia, pofta... - Tot, în afară de foame. - Tot, în afară de foame. Începea aglomerația de seară la shopping mall. Am mai cerut două cafele. Ca de obicei, mi-am umplut-o pe-a mea cu zahăr, vărsând puțin și în farfurioară. Când am observat, povesteam nu numai lenta dezagregare a grupului, ci și biografia foamei noastre. Ce s-a întâmplat cu ea
Luis Fernando Verissimo - Clubul îngerilor by Micaela Ghițescu () [Corola-journal/Journalistic/11440_a_12765]
-
intrarea tancurilor sovietice în Praga. Practică veche! Neron nu-i mărturisește oare lui Burrhus în Britannicus de Racine (actul IV, scena 3, versul 1314): , Îl sărut pe rival, dar ca să-l înăbuș"? Cînd este vorba de un sărut pe gură, cerut de protocol, între un bărbat și o femeie, poate să apară ambiguitatea sau reticența.6 Astfel, Sfînta Lutgarda a refuzat părintelui abate venit în vizită sărutul protocolar.7 Hipolit din Roma predică separarea pe sexe în acest act: ,Credincioșii să
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
să nu sărute femeile 8." Tradiția sărutului pascal era totuși independentă de orice condiție socială și sexuală, afirmînd egalitatea oamenilor în fața evenimentului care aduce bucurie omenirii întregi: reînvierea lui Hristos 9. De aceea, nici un mare boier rus nu refuza sărutul cerut de cel mai umil mujic al său iar modestia nu putea servi drept scuză femeii măritate, nici pudoarea fetei tinere pure pentru a se sustrage sărutului pascal. Sărutul pe gură face parte din riturile slujbei. Este celebrul sărut de pace
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
la nevoie comuniunea însăși din secolul al XI-lea pînă în secolul al XIII-lea. Este adevărat că el era strîns legat de euharistie prin locul său în liturghie. Dar sărutul nu era supus acelorași exigențe ca și comuniunea, care cere continență și confesiune prealabile. Sărutul este un gest al gurii, un fel de manducație sacră, gura fiind totodată organul Verbului, al consumării Verbului încarnat și al sărutului", mai scrie Yannick Carré, care arată cum elevația cîștiga în valoare în chiar
Alain Montandon - Sărutul sacru by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/11465_a_12790]
-
prima parte a unei excelente conferințe despre reportaj a unui excelent jurnalist: Ryszard Kapuciski, precum și două eseuri din categoria celor esențiale: Ritmul creierului de Oliver Sacks și Cartea sau viața de George Steiner (,În Rusia, poeții futuriști și leniniști au cerut distrugerea prin foc a bibliotecilor, deși linia oficială era a celui mai fanatic conservatorism, pentru preîntîmpinarea oricărei eventualități. Acumularea interminabilă de cărți, pentru care marile biblioteci sînt un soi de sanctuare, reprezintă toată povara trecutului, un trecut mort, dar al
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/11470_a_12795]
-
prioritate împăciuirii necondiționate, retragerii în tăcere. Toate acestea merg mână în mână cu o extraordinară sensibilitate, cu o dragoste sinceră pentru frumos, cu o cucernicie care nu se reduce la aparențe, fiind însoțită de fapte concrete, de natură să-i ceară nu o dată lepădarea de sine. Exemplul cel mai convingător îl oferă devoțiunea cu care i se consacră Bisericii Stavropoleos, căreia îi dăruiește zi de zi un sprijin neprecupețit, tradus în acțiuni de tot felul menite să-i sporească belșugul zestrei
Paul Gherasim a împlinit 80 de ani! by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11464_a_12789]
-
artistică însă trebuie întotdeauna să se suprapună nu pe un moment a acestei curbe, ci pe totalitatea dinamică a desfășurării ei" (pag. 34-35). Atributul raționalist ne impune anume adevăruri pe care se cade să le spunem și altele ce se cer a fi tăcute. Cu alte cuvinte, există raporturi veritabile, legitime, în care ideile sunt imanențe ale limbajului și raporturi strîmbe, mistificate, cu limbaje sterile și idei inavuabile. Desigur, hazardul reprezintă uneori un cuvînt pe care l-a inventat ignoranța și
Scrisoare deschisă by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11484_a_12809]
-
Marius Chivu Pe unde se tace... Mărturisesc că de cînd aceste două cărți au poposit pe noptiera mea, citesc cîteva pagini, nu mai multe, mă minunez de fiecare dată și mai departe nu prea știu ce să fac. Uzanța îmi cere să scriu despre ele, dar mie nici că-mi vine. Și asta nu pentru că nu mi-ar plăcea, dimpotrivă, simt chiar acel impuls egoist de a nu împărtăși cu ceilalți ceea ce iubești din teama că plăcerea se va diminua, ci
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
întîi îți scoți ochii vechi. Ai varianta de a-i acoperi cu o rețea de lame rotitoare, însă puțini o aleg. Tăind vederea fragment cu fragment, printr-o succesiune de mișcări rotunde care sculptează pupila și o aduc spre forma cerută de serliq, cu intervale de 100% noapte între etape, lamele produc viziuni corupte: vezi masa la care ai plîns într-o farfurie cu terci cînd patria ta s-a despărțit de jugul Înaltei Morți și crezi că tabloul pe care
Spre Graalul suprarealismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11474_a_12799]
-
ce pregătise, ca pe cuminecătură, vers cu vers, un volum de volume cu titlu frumos: ,Bea apă din degetele mele. Respir în verdele său/ Amîndoi am navigat din subpămînt pînă la iubire./ Acum sau niciodată spune el/ Și eu îl cer de bărbat în limba morților." O limbă care se învață, din curiozitate și din teama de rece, cum învață domnișoarele să se poarte, pe seară, cu șal. Așa e poezia Gabrielei Melinescu: plăcută și moale, cu fire lungi, pierdute, ca
Șal cu ciucuri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11495_a_12820]
-
al mamei obsedată de cariera ei artistică. Rămasă fără bărbat și autistă social, mama încearcă să-și țină fiica cît mai aproape inoculîndu-i disprețul și frica față de bărbați. Cochetăria este semnul frivolității și capitulare de la țelul suprem al artei care cere inclusiv sacrificiul trupului. Arta ar trebui să răzbune carențele afective și să suplinească iubirea, o vulgară diversiune. Viața pe care i-o prescrie fiicei sinistra mamă este o odioasă depersonalizare în numele muzicii, pretext superior care justifică orice restricție socială. Ratarea
Să vorbim despre sex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11508_a_12833]
-
genitalității și reprimarea libidoului deviază sexualitatea înspre masochism. În lipsa comunicării cu celălalt sex, a asumării dorinței erotice și a seducției, cu alte cuvinte, a unei socializări emoționale, Erika e controlată autodistructiv de impulsurile erotice. Practicile sexuale pe care i le cere lui Klemmer, elevul intrigat și provocat de comportamentul ei frigid, sînt de o violență patologică. Cu toate acestea... Pianista a apărut în 1983, la doi ani după Luni de fiere, și mă întreb cărui fapt îi datorează faima acest roman
Să vorbim despre sex by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11508_a_12833]
-
garanție la ce faci? Un tarif, ceva... o facturică... un act, ceva?" (computergames.ro). Am întîlnit totuși și folosiri în contexte destul de neutre, care par să ateste răspîndirea și "normalizarea" formei: "la prima livrare, mizînd pe relațiile apropiate nu am cerut facturică și nu aveam deci dovada că am plătit" (cafeneaua.com); "pot primi o facturică de la o firmă și o pot deduce" (adacademy.ro). Din aceeași sferă cu facturică face parte și bonuleț (un diminutiv ceva mai justificat, în măsura în care se
"Facturica" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/11459_a_12784]
-
renunțat la alfabetul chirilic. Încă de pe vremea cînd eu făceam liceul apăruse ideea că dacă tot a stat elevul patru ani cu coatele pe bancă și s-au cheltuit atîția bani cu el, e păcat să nu-i dai nota cerută de patalama. Că și atunci s-or mai fi dat bani pentru ungerea comisiei e posibil. Dar nu se făcea chetă, în urma consultărilor dintre părinți și profesori, pentru cîștigarea bunăvoinței examinatorilor. Pe vremea mea se traficau notele la facultate. Și
Un circ vechi: bacalaureatul by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11530_a_12855]
-
o ilustrează la un mod exemplar. ,Miza" cărții nu este (aparent) prea mare: hotărârea eroului (sau anti-eroului) de a se despărți de femeia pe care încă o iubește. Irina se ,consolează" (în aparență) cu o mediocritate aurită oarecare, dar îi cere fostului iubit să rămână prieteni în continuare. Și face asta din orgoliu rănit și dintr-o reală afinitate electivă; apoi, după un timp, relativ scurt, eroina, fire plină de vitalitate, face o pasiune pentru un actor mult mai tânăr decât
"Cel ce se rănește singur" by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11554_a_12879]
-
contrariul său. (Contrariile se atrag.) Aceasta este așa-zisa ,intrigă" a romanului; dar, de fapt, substanța cărții o constituie analiza caracterului protagonistului, Sebastian, numit astfel, (simbolic) după ,Martiriul Sfântului Sebastian". Ori, analiza naturii de excepție a eroului este admirabilă. Protagonistul cere de la ceilalți foarte mult, iar de la sine însuși - totul. Cu toți oamenii este intransigent, dar și înțelegător până la (aproape) îngăduință, însă față de eu-l său se dovedește necruțător, neiertându-și nimic, răsucindu-și singur, de fiece dată, cuțitul în rană
"Cel ce se rănește singur" by Dina Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/11554_a_12879]
-
scandalul care a dus la o demisie la Evenimentul și la o anchetă internă asupra istoriei acelui articol. Probabil că un anumit rol l-au avut și cititorii care au protestat pe site-ul ziarului. În urma scandalului amintitul cotidian a cerut scuze și Monicăi Macovei și cititorilor. Dacă asta ajunge se va vedea în tirajul ziarului. După părerea mea, polemicile care au izbucnit pe tema articolului despre Monica Macovei are directă legătură cu lupta ziarelor pentru tiraj. La ora asta există
Norocul Monicăi Macovei by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/11572_a_12897]
-
critici", un comentariu apologetic, cum și l-ar fi conceput un orgolios îngust. Toată gâlceava în jurul operei e simplu joc ficțional. Se vede că și critica literară poate fi motiv de ficțiune, și încă dramatizată. De curând, în ancheta care cerea să se indice zece dintre cei mai importanți poeți români, câțiva critici l-au inclus între aceștia pe Ion Budai-Deleanu. Cert, îl citiseră în cheia spirituală a autorului.
Adnotările "Țiganiadei" by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/11543_a_12868]