10,875 matches
-
această viață și de ceia ce au dorit să li se împlinească de către urmași. Respectați deci, cu sfințenie și îndepliniți întocmai dorința morților voștri dragi, dacă voiți să aveți liniște sufletească"197. Discursul funebru rostit de către Șerboianu în 1937 la ceremonia incinerării Elizei Conta este din păcate unicul de gen care a fost publicat în revistă, deși arhimandritul oficiase numeroase slujbe religioase și ținuse numeroase cuvântări. O certifică revista Flacăra Sacră, dar și alte surse. Pot fi astfel enumerate numeroase alte
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
incinerării Elizei Conta este din păcate unicul de gen care a fost publicat în revistă, deși arhimandritul oficiase numeroase slujbe religioase și ținuse numeroase cuvântări. O certifică revista Flacăra Sacră, dar și alte surse. Pot fi astfel enumerate numeroase alte ceremonii funebre pe care Șerboianu le-a ținut în capela Crematoriului Cenușa. Așa de pildă, conform revistei, arhimandritul oficiase la capela crematoriului pentru generalul Ioan Holban, profesorul universitar Paul Grunau, Ludovic Smetan, comisarul șef al Prefecturii Poliției Capitaliei, Elena Dressler, sora
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
din martie 1935 începea să fie specificat în necrologurile publicate în revista Flacăra Sacră, faptul că arhimandritul oficia slujba religioasă în Capela Crematoriului Cenușa 198. Până la acel moment, necrologurile publicate nu pomeneau decât faptul că urma să aibă loc o ceremonie religioasă la Crematoriu, fără a pomeni numele celui ce o săvârșea. În numerele ulterioare celui din februarie 1936 se preciza limpede că arhimandritul oficia slujba înmormântării pentru cei ortodocși. Totuși, faptul că discursul ținut de către Șerboianu este unicul pe care
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
articol de faptul dacă este sau nu exactă afirmația domnului redactor, că numai popoarele ce nu cred în nemurirea sufletului și într-o viață viitoare, își ard morții. În același timp voi reda aici credința în nemurirea sufletului cum și ceremoniile funerare, nu numai ale popoarelor ce-și ard morții, ci și celle ale celor ce și-i înhumează sau îi distrug în alt chip, ca să se vadă cum religiunile își împrumută una de la alta anumite elemente din credințele și obiceiurile
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
chip, ca să se vadă cum religiunile își împrumută una de la alta anumite elemente din credințele și obiceiurile lor rituale. Spicuiesc, după A. de Moiziers, din cartea sa "Tablou synoptic de toate religiunile pământului" cele ce urmează despre "Nemurirea sufletului" și ceremoniile după moarte. INDIENII. BRAHMA (Anul neștiut Părerea filosofică) "Privește-n tine nu numai imaginea lui Dumnezeu, dar și o parte a sufletului universal și o emanare a Marelui Spirit. Sufletul tău nu este supus nici nașterii, nici morții; nimeni nu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
corpul unui om, umblă astfel rătăcitor din corp în corp, până când printr-o deplină purificare dobândește permisiunea de a reintra în sânul Divinității. Sufletele acelora care pier de moarte grabnică, rătăcesc pe pământ tot timpul ce era destinat a trăi. CEREMONII LA MOARTE. Indienii mor arareori în casele lor, pentru că ei îndată ce se simt bolnavi, pun de-i transportă pe malul Gangelui spre a se scălda în apele lui. Li se mai pune încă și o coadă de vacă în mâini
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
-i curăța de întinările lor. Pentru văduvele fără copii este o datorie de a arde de vii pe mormântul bărbaților lor și această datorie se-mplinește cu religiozitate. Rudele unui mort asistă la convoiul lui și trecătorii sunt anunțați pentru ceremonie prin sunetul unui clopoțel, de a se ruga la dânsul. FO (Cu 700 de ani înainte de Christos). Omul are două suflete: sufletul subtil care este un spirit pur și sufletul vital, care se unește cu corpul și care-i simte
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
poartă-n sine principiul nașterii sale, a vieții și a sortei sale. Sufletele, după meritul lor, trec în corpul unei ființe superioare sau inferioare. Încolo, credințele budiștilor sunt adeseori contradictorii. Astfel ei adoptă dogma ateismului și dogma transmiterii transmigrării sufletelor. CEREMONII LA MOARTE. Obiceiul este de a duce mortul afară din oraș spre a-l arde pe o clădărie (un rug) împrejurul căreia stau numai BONZII (preoții lor). Asistenții duc în vârful unor lănci, coșiri pline cu bucățele de hârtii care
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cel puțin, în clasa literaților. Ei cred că parte din noi care simte și cugetă, primește prin cultura ce i se dă, o perfecțiune analogă cu aceia care procură corpului exercițiul și că practica unei virtuți perfecte, face sufletul nemuritor. CEREMONII LA MOARTE. Când vreun bolnav trage să moară, una din rudele lui îi ia haina și suindu-se pe acoperișul casei, strigă în gura mare sufletului, stând cu fața spre miazănoapte. După ce moare, așează un altar pe care se pune
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
m-am putut încredința că sufletul care trăiește cât timp este într-un corp muritor, să se stingă îndată după ieșirea sa din corp și să-și piardă facultatea sa de a raționa, lăsând ceia ce este incapabil de raționament". CEREMONII LA MOARTE. Persanii nu îngroapă deloc pe morții lor, temându-se de a nu profana pământul, cil pun în morminte de piatră și pe niște pătucuri, așternute fiecare cu câte o saltea. Lângă el îi pun și merinde pentru trei
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ori. Cu cât corpul se păstrează pur, cu atât mai mult se scurtează timpul migrațiunilor. După trecerea a trei mii de ani, sufletul se suie din nou în sferele superioare pe calea zodiacului și prin ușa zeilor păzită de câini. CEREMONII LA MOARTE: În momentul când un Egiptean își dă ultima suflare, numaidecât rudele lui aleargă să anunțe pe preotul însărcinat cu îmbălsămarea. Acesta venind la casa mortului îi făcea o primă crestătură-n corp și îndată apoi o lua la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
jos, ridică sufletului responsabilitățile faptelor sale. Învățătura lui Socrate îi arată obscuritatea. Din expunerea religiunii Grecilor se poate conchide, că ei recunosc trei suflete: PSIHI sau sufletul simțurilor; NUS sau sufletul inteligenței și PNEVNA sau sufletul mișcării și al vieții. CEREMONII LA MOARTE. În Grecia se atârnă la ușa casei unui bolnav ramuri de dafin și de acantă. Rudele lui, îmbulzindu-se împrejurul patului, adresau rugăciuni zeului MERCUR, conducătorul sufletelor. După ce moare, corpul lui se spală și se încununează cu flori
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
Moartea desparte aceste două suflete, din care unul se suie iar la cer, pe // când celalalt condus de zeul Mercur se pogoară la Pluton, care-i cere socoteală de faptele sale. În timpul lui Cesar nemurirea sufletului era pusă la îndoială. Ceremonii la moarte. După ce mai întâi se spăla corpul mortului și se stropea cu parfumuri prețioase se așeza pe o clădărie (rug), tăindu-i-se un deget care trebuia îngropat separat. I se deschideau ochii, ca și cum pentru a-i arăta cerul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
vedeau oameni împrumutând considerabile sume de bani pe simpla promisiune, că li vor fi înapoiate în cealaltă lume. Sufletul își conserva acolo pasiunile, obiceiurile și identitatea sa, pe care nu i le putea șterge preschimbările metempsihozei căreia el era supus. Ceremonii la moarte. Înmormântările se făceau simplu și fără nici un lux. Mormintele lor erau numai niște brazde, căci de ar fi fost săpate adânc ori ar fi fost adăpostiți sub monumente, se credea că morții vor fi înăbușiți. Plângeau puțin și
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
ca și un somn ușor, nu le întrerupea deloc nemurirea. Asemenea este și cu viața celor osândiți. Religia păune ca o datorie bătrânilor, de a-și schimba rămășițele unei vieți aproape de a se stinge, pentru nemurirea ce li este făgăduită. Ceremonii la moarte. Scandinavii obișnuiesc să arză pe morți și să consacre mai dinainte focul care să aprindă căldăria. Împreună cu corpul mortului ei mai aruncau în foc și calul lui, cum și toate lucrurile ce-i plăceau în viață. Manco-Capac (Peruvanii
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
fi multă îmbulzeală purtau grija de a le strânge, pentru a le găsi mai lesne. Când Spaniolii risipeau oasele de prin morminte, Peruvianii îi rugau să nu facă aceasta să să-i scutească de o mare osteneală pentru ziua reînvierii. Ceremonii la moarte. Corpul celui mort era dus la îngropare pe o targă (năsălie) încărcată cu proviziuni pentru trebuința celuilalte vieți. La ducerea pe drum, una dintre rudele mortului îi sufla în gura ceva de mâncare printr-un instrument (o țeavă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
la veseliile lor. De aceea ei și puneau la ospețele lor, aparte, porția sufletelor și puneau lângă morți merinde spre a se putea hrăni mai multe zile. Moartea era, după credința lor, trecerea din această lume în alta mai bună. Ceremonii la moarte. Puneau mortul într-un coșciug pe care-l băgau cu opt palme în pământ, înconjurându-l apoi de un țarc de lemn. După moartea copiilor, mamele se duc și toarnă lapte pe mormintele lor, iar uneori îi îngroapă
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
înfloririi lor. Virginienii. Ei cred în nemurirea sufletului. Cei buni trăiesc într-o petrecere fericită, cei răi într-un loc de suferințe dar pretind că reînvierea șa ziua cea de apoi va fi numai pentru preoți și pentru cei mari. Ceremonii la moarte. Aceștia înmormântează pe morții lor în gropi adânci, după ce îi învelesc mai întâi la piept. După terminarea ceremoniei de înmormântare femeile își vopsesc obrazul cu negru și se bocesc timp de douăzeci și patru de ore. Vitzipitzii. Religia Mexicanilor, prescriind
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de suferințe dar pretind că reînvierea șa ziua cea de apoi va fi numai pentru preoți și pentru cei mari. Ceremonii la moarte. Aceștia înmormântează pe morții lor în gropi adânci, după ce îi învelesc mai întâi la piept. După terminarea ceremoniei de înmormântare femeile își vopsesc obrazul cu negru și se bocesc timp de douăzeci și patru de ore. Vitzipitzii. Religia Mexicanilor, prescriind penitența, mărturisirea (spovedania) în public a greșalelor și expiațiunile, adică spălarea păcatelor, recunoaște implicit existența unei alte vieți și nemurirea
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
înmormântare femeile își vopsesc obrazul cu negru și se bocesc timp de douăzeci și patru de ore. Vitzipitzii. Religia Mexicanilor, prescriind penitența, mărturisirea (spovedania) în public a greșalelor și expiațiunile, adică spălarea păcatelor, recunoaște implicit existența unei alte vieți și nemurirea sufletului. Ceremonii la moarte. Preoții cântă imnuri funebre. Din când în când ei ridicau în sus corpul mortului, pe când se sacrificau victime omenești în onoarea defunctului. De multe ori servitorii casei se devotau a urma pe stăpânul lor, La punerea mortului în
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
simțirii, al inteligenței și al concepțiunii și numai el singur constituie "EUL" nostru sau "NOI". Sufletul este simplu și necompus și prin urmare în afară de puterea morții. Este o substanță cerească, cum este scris: "Sufletul omenesc este o lumină a Domnului". CEREMONII LA MOARTE. Evreii duceau trupurile celor morți pe un munte sau le îngropau pe lângă drumurile cele mari, în peșteri, ori în scobiturile vreunei stânci, ținând mult și socotind-se ca o mare cinste de a fi înmormântați alături de părinții lor
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
un locaș veșnic. Pentru noi înșine nu suntem în stare de a-l merita. Înțelegerea noastră vine de la Dumnezeu, Care ne cheamă, nu după faptele noastre , ci după darul care ni s-a dat întru Iisus Christos" (Sf. Apost. Pavel). Ceremonii la moarte: Când creștinul simte că i se apropie sfârșitul, se spovedește la preot și se-mpărtășește. Pe când își trage sufletul sau este în agonie, se pune lângă el o icoană și unul al casei sau oricare alt creștin îi
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a omului. Cu toate acestea, zic ei, totul depinde de influența hotărâri divine. Dacă aceasta influență este a grației, ea atrage la credință; dacă din contră este a justiției, acela care avea credință o pierde negreșit, deși prin greșeala sa. CEREMONII LA MOARTE. Mahomedanii pun lângă morții lor tămâie aprinsă pentru a goni diavolul, care dă ocol cadavrelor. Înfășură pe mort într-un lințoliu necusut, ca să poată zic ei a sta mai lesne în genunchi, la ziua judecății de apoi. Convoiul
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
cu totul nepregătit pe căpitan. Un al șaselea simț, semănând cu fâșâitul metalic al unui tăiș de spadă petrecut peste o piatră de ascuțit, Îi sugeră cea mai mare prudență. — Nu. Niciodată. — Niciodată? — Întocmai, Excelență. — Nici măcar pe stradă, la vreo ceremonie? — Păi... căpitanul Își mângâie cu două degete mustața, dând impresia că se străduiește să-și amintească, poate că da, pe stradă... Adică pe Strada Mare, sau prin preajma Ieronimilor, știu eu, prin locurile acelea... Dădu din cap afirmativ, cu o presupusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
-mi amintesc că ne țineam de mână. Poate că se auzea și un fel de muzică. Fără asemenea momente, adevăratul conținut al vieții ar deveni obscur și de neînțeles. O, de m-ar fi văzut tata atunci! Era o adevărată ceremonie nupțială! Mă uneam cu fiecare pictură și cu fiecare desen în parte pe măsură ce treceam din sală în sală. Nu mi-au scăpat nici o pată de culoare, nici un contur sau nuanță. încă le mai port în mine. Eu, care toată viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]