7,208 matches
-
privești sau să-ți amintești (e totuna) cum de acolo, chiar din interiorul decupajului, ascunsă hărților și înțelegerii științifice, pulsează, straniu și imperceptibil, o cruce. E greu de spus cine a avut curajul și răbdarea, sminteala sau pur și simplu cheful ca într-o noapte, după ce larma împușcăturilor va fi încetat demult și atât pistolarii vii, cât și cei morți își vor fi părăsit ascunzișurile provizorii ca să intre cuminți în case, când luminile din dormitoare și bucătării se vor fi stins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
brunetă, subțire, parcă era o căprioară; și nu doar că era o căprioară, dar, cum îi licăreau ochii, cum clipea și cum lăsa ușor capul într-o parte, era așa de frumoasă încât am amețit. Sfârșit 1 N-aveam nici un chef să desenez bastonașe. Și, de parcă n-ar fi fost de ajuns, în mijlocul foii albe băltea de minute bune o pată uriașă de cerneală. Nu era nimic de făcut. Poate doar să inventez sugativa. Și nici de asta nu mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
piciorul meu beteag tot eram mai rapid decît el -, Însă nu asta era ceea ce doream. Nu voiam să-i fac așa ceva lui Jerry. Voiam doar să știu că pot ieși și intra la loc nestingherit, ori de cîte ori aveam chef, ca să am sentimentul că sînt liber, că nu sînt sechestrat Între patru pereți. Și, În plus, dat fiind că deja citisem toate cărțile de aici de cel puțin două ori, mă cam plictiseam de moarte atunci cînd nu era Jerry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
e o cămilă și că eu sînt Lawrence. Evident, prima oară cînd m-a pus acolo sus, am profitat imediat de ocazie și i-am studiat cu atenție tîmplele. După teribila mea experiență cu Norman Shine, nu mai aveam nici un chef să risc. Însă, băgîndu-mi nasul sub părul lui de la ceafă, n-am dat peste nici o protuberanță ciudată, ci doar peste o suprafață liniștitor de netedă, presărată ici-colo de mătreață, așa că sub poza lui Jerry am lipit cuvintele SINCER și CUMSECADE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
reînceput să caut de mîncare la Rialto. Încă mai rulau aceleași filme, Însă acum erau mai puțini spectatori, dacă li se poate spune așa, și erau mai puține resturi aruncate pe jos. Oricum, nu prea mi-era foame, n-aveam chef nici de floricele, nici de Snickers, nici de nimic, de fapt. Și nici În librărie nu-mi mai petreceam prea mult timp. Mă deprima, iar Shine Îmi făcea greață. Mă mulțumeam să-mi tîrșîi picioarele fără rost, cu sufletul greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
simțeam bătrîn și obosit. Viața unui șobolan e scurtă și dureroasă, dureroasă Însă se sfîrșește repede, și totuși nu pare deloc scurtă. Zile la rînd, cînd nu eram plecat să fac rost de mîncare pe străzi, cu tot mai puțin chef, rătăceam prin prăvălia pustie. Nu prea mai erau multe de citit, doar cîteva broșuri religioase plicticoase. Le-am citit și pe-alea. Cu două dimineți În urmă, ploua cu găleata, și ploaia spăla praful și mizeria de pe mormanele de moloz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
zise ea, ca și cum și-ar fi mărturisit o pasiune excentrică. — Da, e un lucru bun, dar greu de găsit... — Lor, Însă, nu le place. — Te referi la doamna Bellairs și la reverendul Topling? Era prea complicat: Rowe nu mai avea chef să se apere. Se așeză În fotoliu, unica piesă de mobilier ceva mai intimă, În afară de canapea, Îngăduită În acest pseudo-cămin. — Reverendul Topling e un om de treabă, zise ea zîmbind. Ce prostii vorbim! Trebuie să-i spui fratelui dumitale să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
se scurgea Încet. Făgăduiala dintîi a soarelui fusese deșartă: prin fereastră se vedea cernînd burnița, ca o pulbere rece. După un timp, cineva Îi aduse lui Rowe pe o tavă un pateu și o ceașcă de ceai. Beavis n-avea chef de vorbă, se temea desigur să nu se compromită. Rowe Încercă o singură dată să rupă tăcerea, spunînd: — Aș vrea totuși să știu despre ce e vorba. Ațintindu-și privirea asupra peretelui, Beavis căscă o gură mare, cu niște dinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vînt. Zărindu-l pe Rowe, Îi spuse: — S-au aprins și semnalele galbene. Chibriturile se tot stingeau - omul nu era obișnuit să aprindă un felinar. Părea cam nervos - pesemne din pricina prea multor nopți de veghe pe străzile pustii - și avea chef de vorbă. Rowe, Însă, se grăbea și n-avea vreme de pierdut. La celălalt capăt al podului era o stație de taxiuri, cu un singur taxi. Unde doriți să mergeți? Îl Întrebă șoferul, cercetînd cu privirea cerul, pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
deceniu. Criticii ar putea spune că PRM exercitase de fapt o mare influență din culise, că se bucurase de greutate în ministerele cheie și că o folosise pentru a sabota orice tentativă autentică de reformă. Mulți alegători nu aveau însă chef să dea ascultare avertismentelor în legătură cu trecutul lui Vadim și cu ce s-ar alege de țară dacă acesta ar fi votat. Unii tineri, care îl considerau neechilibrat, erau totuși gata să-l voteze, fie pentru ce doreau să se răzbune
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ca tine!», «Reprezinți mafia din România!», «Vrem procesul comunismului!», « Ați transformat securiștii în patroni!», «E plină lumea de victimele tale!». Micile grupuri de emigranți autoexilați n-au plecat degeaba din România lui Iliescu în ultimii 14 ani. Ei nu au chef să uite așa ușor, să fie duși de nas, să fie manipulați, pentru că ei sunt victimele. Aceste comunități active sunt păstrătoare ale memoriei, mărci ale traumelor teribile. Vocile din țară au tăcut resemnate, cumpărate, anihilate de dezinteresul public. Oricât ar
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
ia lumea în cap. Olimpic ori doar absolvent de liceu tânărul privește spre lumea civilizată ca spre Paradis indiferent că aspirațiile lui țin de stomac ori de creier. Mai trist însă decât aceasta este că tânărul român își pierde speranța. Cheful de viață și pofta de competiție se diluează treptat. Planurile lui de viață, caracterizate printr-un grad de optimism mult mai ridicat, specific vârstei, sunt din ce în ce mai supuse haosului. Deși nu înțelege profund și total de ce i se întâmplă aceasta, tânărul
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
să se facă auzit. Mihnea, ține-l pe ăsta care intră acum, să-i stai în călcâie, ăsta, paișpele, zise arătând către Ciuleasa, care tocmai îi prezenta crampoanele tușierului. Dar Mihnea avusese și el același vis - și nu avea nici un chef să fie el vinovat dacă, Doamne ferește, visul avea să se adeverească. - Da’ de ce eu? Pune-l pe Castană, urlă. - O pun pe mă-ta! E omul tău! Să nu-ți scape cumva, că ăla ai fost! Mihnea bombăni ceva ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
se deșurubase etc. - Mai ține patru-cinci ore, zise. Am mai văzut așa ceva. Iar dacă nu cade până pe la opt seara, poate va ține chiar până mâine, că noaptea autobuzele trec mai rar, iar camioanele deloc. Spectatorii se întristară. Nu aveau chef să aștepte până a doua zi doar ca să vadă cum cade schela. Totuși rămaseră. Schela se clătina în adierea vântului. - O să fie groaznic, presupuse cineva. - Da, oribil, zise altul. - Săracii oameni... - Dar dacă o să cadă peste noi? - Auăleu... Ce oroare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
mor. Dar nu am murit, nu atunci. Nu fusese nici un fulger, ci pur și simplu ejaculasem. Nici nu îmi dădusem seama că mi se sculase. Mi se părea foarte ciudat. - Hei, zise Annie, ce să fac acum? Îmi trecuse orice chef de ea. Am închis stația și am fumat mai departe în tăcere. Era aproape cinci dimineața sau cel puțin așa mi se părea. Începeam să mă oftic. De ce nu muream? Se scursese mai mult de o jumătate de oră de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
și noi am salvat-o. Merge, nu? E credibil. - Da, merge, zise Luca băgând o casetă nouă în cameră, dar... - Imaginați-vă, l-am întrerupt, dăm filmul la televiziune, lumea o să ne admire, intrăm în politică - pentru că nu mai am chef să mă fac alpinist, mi-a intrat zăpadă în bocanci -, înființăm un partid, ca simbol vom avea o căprioară, câștigăm alegerile, salvăm țara asta de la dezastru... Începuserăm să coborâm înspre Bușteni, căutându-ne nevestele și căprioara. Eu boscorodeam în continuare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
-n cur? Problema era că în afara privirii bolnave femeia arăta normal înspre bine. Nu-mi prea venea s-o lovesc în gură cu boxul pe care-l purtam în buzunar, nici să-i infig un stilet în rinichi n-aveam chef. - Hai, cheamă-l pe Șefu’, am repetat idiot. - Șefulee! Danee! strigă nebuna. Hai că am probleme cu un căcănar aici! Șeful, Dan, apăru parcă plutind în cele 150 de kile din care era compus. - Da, ce se întâmplă? - Limbajul doamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
poate dai puțin cu aspiratorul vezi ce-i aici... Și udă și florile, te rog. - Aaah, domnule director, zise femeia masându-se între picioare, sunt așa fierbinte... - Nu acum. Au trimis ăia de la Controlinvest contractele? - Nu încă, dar aș avea chef să v-o sug, dacă vreți, ooooh, am limba moale... - Mersi mult, dar nu-i nevoie. Femeia își linse degetul mijlociu. - Poate vreți să îmi vedeți țâțele, am sfârcurile tari... - Nu, lasă, fierbe mai întâi găina aia. Secretara ieși plângând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
ciudat de pustiu; garajul era închis și nu avea nici o chemare să rezolve hârțogăraia care se adunase pe birou. Firește, ar fi putut să-și viziteze un prieten și, poate, să urmărească împreună un meci de fotbal, dar, nu avea chef nici de așa ceva. Apoi se gândi la Mma Silvia Potokwane, directoarea orfelinatului. Întotdeauna se întâmpla câte ceva pe acolo și, în plus, ea era întotdeauna fericită să stea la taclale la o ceașcă de ceai. O să meargă acolo, să vadă cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
cu acordarea creditelor bancare. Auzise că domnul Mothokoli, în drumul lui de acasă, de pe Kaunda Way, până la bancă, trecea pe lângă ușile a cel puțin cinci persoane care tremurau la vederea mașinii lui. Domnul J.L.B. Matekoni ar putea, dacă ar avea chef, să-l ignore pe domnul Mothokoli dacă l-ar întâlni în mall, dar, de bună seamă că nu ar vreodată una ca asta. Deci, dacă am toți acești bani, reflectă domnul J.L.B. Matekoni, de ce n-aș cheltui o parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
acolo-s numai „Voci”, nu poți să-ți imaginezi locul, n-are nici înălțime, nici lungime, ar putea fi toate formele, dar ele nu există, pentru că n-au de ce exista... adică nu le vezi, sunt potențiale... po-ten-ți-a-le... Când „Vocile” au chef să vorbească, și nu cu orice papițoi... continuă Anatol, atunci tu vezi iarba, asfaltul, blocul, copacul ăsta, vila portocalie a lu’ Cozariuc, pe asta cu fund mare și lăptărie bogată de-alături, te vezi și pe tine, întinzi mâinile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
s-arate cât de macho e hombre-al nostru, îi întărea faima de scriitor cu vână. Nu i-ar fi căutat nimeni nici plătit prin hainele strălucind de jeg și scorțoase. Mergeam la Anatol, dar parcă n-aș fi avut nici un chef să-l găsesc acasă, după cum n-aveam nici o tragere de inimă să rămân la el. Nu reușeam să mă opresc din mers, mă purtau picioarele, fredonam o bolmojeală de melodie moldovenească, nici nu știu cum îmi intrase-n cap, la-lu-lu-lu-luuu... Iar înregistram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
istovit după ieșirea la colț să cumpere viermișori uscați pentru pești, nu din ăia de data trecută, că se sfărâmau prea ușor între degete, se strângeau în cocoloașe deasupra apei, „și cum să le vină să-nghită așa ceva?”, cam fără chef de viață și în dispoziție meditativă pentru că, „uite, Oscar azi nu prea înoată cu poftă, n-are direcție, iar Guppy e apatic”, cu lăbuțele adunate pe pântece, după ce și-a băut ceaiurile pentru circulație și-a înghițit pilulele pentru tensiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
nu erau, le arvunise prefectu’ pentr-o chermeză cu ștabi de la UE. Am băut în dușmănie, am lăsat și ceasul amanet, așa cred, sau l-am pierdut, am borât, am băut. Aș fi sunat pe cineva, aș fi avut un chef nebun să sun pe cineva, să nu facă nimic, să stea dracului lângă mine, numa’ așa, să vorbim de scârba asta de viață. Ehhh... „și-un picior de lemn să ai, iei barda din cui și-l tai...”. - Și-ți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
fabrică, dar n-am omorât pe nimeni. N-am luat gâtu’ la nimeni... De ce-ar trebui să mă duc să-i spun popii în biserică ce-am făcut? Ce știe burduhănosu’ ăla și nu știu și eu? Dacă are chef Dumnezeu să mă vadă, mă vede. Dar eu nu cred că-l doare capu’, că n-are altceva mai bun de făcut decât să numere câte țigări a fumat Vasile, de câte ori a înjurat de Paște și de cruce, dac-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]