1,350 matches
-
împingând de pe masă lampa mea cu spirt, ca să-și facă loc pentru un borcan de dulceață. — Ce să fie? O lampă cu spirt, nu se vede? Îmi fierb câte un ceai. Dar aveți voie s-o țineți aici? m-a chestionat el, de parcă venise în inspecție. Am simțit că văd negru și m-am stăpânit greu. — Sunt bolnav de stomac, i-am răspuns printre dinți. Am nevoie între mese să mai înghit ceva. Mă rog, admise el concesiv. Numai că aș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
un șarpe care dansează în aer și-și fascinează victima. Aștepta să zic ceva, să-i explic de ce mă proptisem dinaintea ei cu zâmbetul meu stupid, dar nu știam ce să spun. „Nu te simți bine, domnule sculptor?” m-a chestionat ea cu o îngrijorare ironică. Zăpăcit, i-am dat un răspuns de o stupiditate care o întrecea pe cea a zâmbetului de care nu mă puteam despărți: „A, nu, eu suport căldura”. „Eu, în schimb, nu, râse Laura, așa că mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
s-a mai deslușit nici un zgomot... Apoi, dintr-odată, parcă am perceput unul - un zgomot însă nesfârșit de anemic și neînchipuit de jenant: pîca-pîca!... Am ciulit din nou urechile. Zgomotul s-a repetat, nerușinat, penibil și plăpînd: pîca-pîca!... Am și chestionat-o revoltat pe prietena mea: "Ai spus ceva?", încredințat că ceea ce îmi înregistraseră timpanele fusese un mic 33 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI să-și lase bala sa de melc asupra unei noi bulbucături de pe fațadă... Zic și raiul
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
BĂNULESCU zgomot intestinal, emis probabil, din pricina proastei creșteri, chiar de ea. - Vah! Vah! Vah! - Catralioane de ace nerupte degeaba, pe când te coseau, Norocosule! Secole de măiestrie artistică s-au perindat, fără ca un singur trubadur să-și adune curajul să-și chestioneze iubita dacă a exhibat, sau nu, un mic zgomot intestinal. Ei, uite că tu ai întrebat- o! Și cum a reacționat prietena ta? - Dânsa, ofuscată, mi-a expediat bareta ei dureroasă în burtă... Eu, îndatoritor, i-am răsucit panglica fermoarului
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
a încăpea pe mâna cocotelor și de-a trăda pe-acolo cine știe ce secret de serviciu. Și apoi, cu soțiile funcționarilor de talia lui, n-o să fie pus într-o situație delicată, când ele or să vină la el să-l chestioneze, iar el n-o să știe ce să le răspundă, n-o să aibă să le ofere, când alea or să plângă și-or să-l roage să le înțeleagă, ca de la om la om, că n-au și ele cu cine
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
impulsul de a cafti, ori chiar brutalizaseră în pat, amoros, muieri. Netrecîndu-le însă niciodată prin minte să se comporte față de vreo reprezentantă a sexului frumos ca înaintea unei cărți de decupat. Își băteau cruci, îl priveau încruntați zile întregi, îl chestionau c-o emoție de care se crezuseră despovărați: - Dar pe aleea, cu țâțele mai prăbușite, de ce nu le descăpățânai, bă Ulpiule? Îl momiseră și cu vorba bună, dar mai mult de două cuvinte nu puteai să scoți de la el. Umbla
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mult. — Deci. Femeia a urmat-o pe Susan în bucătărie. Privirile de un bleu pal i se mișcau peste tot, prin cameră, în căutare de alte cusururi. —Ce-ai mai făcut, Susan? Asta era o noutate. De obicei, Jenny o chestiona pe Susan în detaliu cu privire la starea lui Milly, niciodată în legătură cu ea personal. —Sunt bine. Mulțumesc. Dar tu? Susan nu știa ce alt răspuns să dea. Ea și Jenny nu purtaseră niciodată discuții prietenești, așa că Susan nu se simțea deloc în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
În plus, îmi era cald, eram bine hrănită și, dacă-mi aduc bine aminte, n-am avut parte de nici un fel de abuz, așa că probabil eu m-am numărat printre cei norocoși. Cel puțin, așa văd lucrurile. Nick o mai chestionase de vreo câteva ori în legătură cu copilăria ei, de parcă s-ar fi așteptat să afle de un chin ascuns până atunci, însă în trecutul lui Susan nu exista nimic de această natură. Nu că ea își amintea de prea multe lucruri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Luca își adoră băieții și-n felul ăsta i-ar fi mai simplu să-i vadă... iar ea, dac-ar putea, cu siguranță că și mâine l-ar primi înapoi. Și tu ce simți când te gândești la asta? a chestionat-o Susan cu blândețe. —O imensă dezamăgire. Alison a schițat un zâmbet. Dar, într-un fel, asta n-ar face decât să-mi valideze decizia, nu? Apoi femeia a clătinat din cap. De fapt, cred că Luca o să rămână burlac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
a fost? Bine, cum să fie... Eu chiar am crezut că nu știi nimica, da văd că ... ehei!, spuse fata strângându-l un pic mai tare de mână și Învăluindu-l Într-o privire de cunoscător. Apoi Începu să-l chestioneze cu acea curiozitate pe care o manifestă fetele: Hai să lăsăm astea pe altă dată și spune-mi dacă Înveți așa de bine cum te laudă ... Victor, tata, tăticu’, hi, hi, hi? Da, dar cum mă laudă? Cică scrii, citești
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
post pe care l-a deținut și la Clubul Nautico. — Bun. (Cabrera Își mișcă brațele prin aer ca și cum ar fi cosit o iarbă grasă ce creștea invizibilă În jurul biroului meu.) Poate o să-mi dea și mie lecții. Trebuie să-l chestionez despre anumite lucruri, cum ar fi incendierea șalupei din Estrella de Mar. Proprietarii din Marbella au angajat niște detectivi. Mai sînt și alte Întrebări de pus... — Despre activități criminale? — S-ar putea. Domnul Crawford e o persoană deosebit de energică. Tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
inspectorului Cabrera, cerîndu-i o Întîlnire la vila mea. Acolo urma să-i relatez tot ce aflasem despre decesele de la conacul Hollinger și despre tentativa de incendiere a bungaloului lui Sanger. Sesizînd tonul schimbat al vocii mele, Cabrera Începuse să mă chestioneze, apoi, Înțelegînd seriozitatea apelului meu, Îmi promisese că va veni să mă vadă imediat ce va putea pleca din Fuengirola. Am pus receptorul la loc și am privit apartamentul lui Frank pentru ultima oară. Camerele tăcute păreau lipsite de aer și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Probabil că cineva o auzise mai devreme și a intrat în panică... Deci ai asistat și tu la discuție? Bineînțeles că am fost! zise Matthew, mutându-se mai aproape de MM pe canapea. Și mai târziu unde te-ai dus? îl chestionă Hugo. Când Violet era atacată în grădină? Matthew se înfoie. — La bucătărie, după pahare. Dacă vrei să știi. Suntem siguri, sugerai eu, pe un ton ezitanta, că Violet chiar era atacată în grădină? Urmă o pauză lungă, de gândire. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
el și oricât de potențial? Cei doi s-au privit scurt, apoi Howard și-a plecat ochii neverosimil de verzi cu un aer deprimat. - Ești convins că ai Înțeles exact ce e În capul lui Zoran? Încotro bate? m-a chestionat Eva, decepționată fățiș de naivitatea mea. - De mult nu mai Înțeleg exact nici măcar ce e În capul meu, darmite În al altora... O să vă spun ce am dedus eu până acum, punând una lângă alta informații disparate, fiindcă ați avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
se convingă că e la locul ei, în timp ce citea. Tăie din capul paginii cuvântul „respondenți“ - sună rău, noi evităm radicalele - și puse în loc „creștini“, iar la final scrise, în loc de „un singur respondent“, „un singur abonat al ziarului Universul, din cei chestionați“. — Felicitările mele, domnule coleg, e foarte bine, vă puteți socoti angajat, spuse apoi primul redactor. Bine-ați venit printre noi! Permite-mi însă să-ți spun dumneata, cred că suntem congeneri. Eu sunt născut în 1854, la fel ca răposatul
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ea cu ură. În sfârșit, dr. Czinner spuse: — Am Încercat să le explic că dumneata nu știi nimic despre nota pe care ți-am Încredințat-o. Dar mi-a spus că trebuie să te mai rețină puțin, până când te va chestiona șeful poliției. — Dar cum rămâne cu trenul? imploră ea. Trenul! — Cred că totul va fi bine. Mai stă aici o jumătate de oră. I-am cerut să-l anunțe pe prietenul dumitale și mi-a spus c-o să vadă ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ți-aș fi cerut numărul de telefon, i-am răspuns, În timp ce inspectam atent zona din jurul motorului. Sau ți-aș fi spălat parbrizul, deși pare teribil de riscant. Polițaiul Își terminase rostogolirea, ajungând În dreptul nostru, unde, sfârșit de puteri, ne-a chestionat nervos: — Ce se-ntâmplă aici? De ce-ați oprit circulația? — Domnul vrea să anunțe dispariția unei persoane, a răspuns Gioconda, arătându-mă. — Ce? Unde? a gâfâit polițistul. — Undeva În zona bujiilor. Sau poate s-a pitit În filtrul de ulei
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
hai să mergem acum fiecare unde are treabă. — Vrei să spui că toate astea s-au pus În scenă pentru tine? am Întrebat-o, arătându-i sutele de persoane și de mașini blocate În trafic. — Sunteți pe mână, nu? a chestionat-o Gioconda pe fata speriată, până când clătinarea acesteia din cap i-a potolit avântul. — Trebuie să existe totuși o explicație, a spus Gioconda. — Și dacă nu există? a Întrebat fata, tremurând sub brațul protector al prietenului. Întotdeauna există, a precizat
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
cu micimea lui, Însemna că, practic, rămăsese pe loc. — Bine, dar... — Acum! a șuierat scurt dama, Întorcându-se, iar două raze laser au Înțepat fruntea piticaniei, astfel Încât aceasta a trecut rapid În spatele scaunului pe care eram așezat. — Ajungi? l-am chestionat peste umăr, rânjind. — Ni mai vidiem noi, Kravșiuk, a șuierat el. — Până atunci, ferește-te de-aspiratoare. În timp ce clona și fiii reactorului părăseau Încăperea, Kuznețova s-a așezat În spatele biroului, de unde mi-a dăruit o privire azurie ca apele de
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
comentez golănește. Pe senator Îl trec toate apele, Îmi cere detalii despre Andreea, nu le mai ia În seamă pe fetele de la masă, puțin le păsa ălora, lor le ieșeau oricum banii din băutura pe care o plăteam eu. Mă chestionează Îmbăloșat: - E drogată sau ce-i cu ea? Apuc să-i confirm ipoteza, văd cum Îi sticlesc ochii de perspectiva unei duble plăceri. Andreea termină dansul, se Întoarce la mine În brațe, de-acolo Începe să-i facă avansuri senatorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1895_a_3220]
-
Picioru’ Calului. Dădu un browse la mesajele pe care le primise de ziua lui. Toate erau destinate unui bărbat, firește. Ar fi trebuit să modifice câte ceva. Asta nu era funny deloc. Pac! ideea! sună la 1515. O voce călduroasă îl chestionă indiferentă: botez? nuntă? împăcare? felicitare? aniversare?...asta e! a, da? bun. păi avem următoarele sms-uri. Vocea recită cu un timbru nazal patru texte și Leo se hotărî pentru ultimul dintre ele: „vârsta e doar o mască purtată la balul mascat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o rochie neagră, șlițuită în partea stângă până la șold, teniși roșii, un batic verde cu floricele galbene legat la ceafă și o geantă albă de voiaj, pe post de poșetă. Era în mare vervă. Maria a încercat timid s-o chestioneze: - Ești bine, mamă? Ți-ai luat medicamentele de la doctoru’ Ionescu? Știi tu, pastiluțele alea verzi. Hm, iar psihiatrul ăla buzoian care făcea și desfăcea viața pacienților! După masă, Sabina a ținut neapărat să ieșim la plimbare. De fapt nu făcuserăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fusese o ingurgitare ritualică, făcută pe muzică tradițională africană, inclusă în compilațiile Buddha Bar. În josul articolului era trecut ca sursă Frankfurter Allgemeine Zeitung. L XXXVI Am primit un telefon scurt de la tanti Cucu. Cu aceeași voce pițigăiată dintotdeauna m-a chestionat cu privire la starea de lucruri din curtea ei. Apoi mi-a comunicat că murise tanti Mizi. Cum? Da, a mâncat un kil de cireșe cu sâmburi cu tot. De la asta i s-a tras. A făcut ocluzie intestinală: un sâmbure i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
timp, cu o sticlă de care atârnau pânze de păianjen. A șters-o cu grijă în fața lor, a destupat-o și le-a turnat în pahare. Doctorul Luca l-a îndemnat să guste, pîndindu-i reacția. "Ei, ce zici?" l-a chestionat triumfător. Vinul era, într-adevăr, excelent. Julius s-a convins că faima de "cunoscător", de care se bucura bătrânul, în materie de vinuri, era perfect întemeiată. Pe la al patrulea sau al cincilea pahar, doctorul a început să se lamenteze că
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
ca Teodora să fi încercat așa ceva, deși nu a făcut vreo confesiune (și nici atotștiutorul autor nu-și „dă drumul la gură” în această chestiune. Cel puțin până la această pagină.) „- Ce vei fi găsit tu la mine?” Așa îl va chestiona ea ceva mai târziu, într-un moment de absolută intimitate când, copleșită de plăcerea (epuizantă, totuși) a unor orgasme succesive, se teme, oarecum instinctiv, că el nu simte tot atât de mult, sau nu este la fel de „beat de ea” pe cât este ea
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]